BARROS LUIS c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
BARROS LUIS c. PORTUGAL (CtEDO, 2011)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 19548/09 prezentată de António Manuel BARROS LUÍS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 februarie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Ireneu Cabral Barreto, András Sajó, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 aprilie 2009, având în vedere declarația unilaterală din 25 octombrie 2010, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea privind rolul și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl António Manuel Barros Luís, este un resortisant portughez, născut în 1949 și rezident în Montijo (Portugalia). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Reis, avocat la Lisabona. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 ianuarie 1980, reclamantul a încheiat cu J. un contract de închiriere a unui spațiu destinat exploatării unui comerț în Montijo. Instituit pentru o perioadă de șase luni, această perioadă a fost extinsă la un an care poate fi reînnoit în cadrul unui nou contract încheiat la 1 ianuarie 1986. La 19 septembrie 2000, moștenitoarea lui J., între timp decedată, a vândut localul comercial. După ce a luat cunoștință de vânzare la 26 martie 2001, reclamantul a numit-o pe moștenitoarea lui J. în fața Tribunalului din Montijo pentru nerespectarea dreptului său de expirare. La 12 martie 2003, Tribunalul a emis o ordonanță (despacho saneador) care preciza faptele stabilite și cele care trebuiau să fie stabilite. La 18 aprilie 2006, la tribunalul din Montijo s-a aflat în curs de desfășurare. GRIFS Invocă art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii civile în fața Tribunalului din Montijo. Reclamantul consideră că durata procedurii a afectat dreptul său la respectarea proprietăților sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ÎN DREPT, conform reclamantului, durata procedurii civile în fața Tribunalului din Montijo nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, a cărei parte relevantă a patului, astfel cum este prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) printr-o scrisoare din 25 octombrie 2010, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție și a prezentat următoarea declarație: Dl F. Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă domnului António Manuel Barros Luís suma de 10 000 de euro - inclusiv 8 000 de euro pentru daune morale și 2 000 de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - în conformitate cu cererea înregistrată la nr. 19548/09 privind termenul rezonabil. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Plata va fi soluționată definitiv. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2010, reclamantul a invitat Curtea să respingă cererea guvernului, considerând că suma propusă de guvern în declarația sa îi părea mai mică decât daunele suferite ca urmare a duratei excesive a procedurii civile în cauză. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii, aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă Curții o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. 25149/03, § 33, CEDO 2005-IX Sindicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiație), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Stark și alții (radiație), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007). Curtea ia notă de faptul că prezentul Ö se referă la durata excesivă a unei proceduri civile Õ în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și hotărâri, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea perioada rezonabilă de timp (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000-VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea în special Martins de Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr. 3372/06, Hotărârea din 10 iunie 2008). În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile în litigiu a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 1 din convenție, și propune plata a 10 000 EUR (EUR) ca despăgubiri pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată. În circumstanțele speciale ale cauzei și având în vedere jurisprudența sa bine stabilită, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine] Cu toate acestea, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, Curtea consideră că statul pârât ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că această procedură este adusă imediat la o concluzie, asigurând în același timp menținerea unei bune administrări a justiției. Prin urmare, cererea de rol ar trebui eliminată în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii. Prin invocarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, recurentul invocă o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza duratei excesive a procedurii. Cu toate acestea, Curtea consideră că cererea nu ridică nicio întrebare autonomă care să impună o examinare separată din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, este necesar să se respingă această cauză pentru lipsa vădită de temei, în conformitate cu art. 35 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii și pe modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține aceasta decide, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rolul în ceea ce privește Cauza întemeiat pe durata procedurii. Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte