Barros Luis împotriva Portugaliei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 19548/09 prezentată de António Manuel BARROS LUÍS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 februarie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Ireneu Cabral Barreto, András Sajó, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 aprilie 2009, având în vedere declarația unilaterală din 25 octombrie 2010, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea privind rolul și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl António Manuel Barros Luís, este un resortisant portughez, născut în 1949 și rezident în Montijo (Portugalia).

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Reis, avocat la Lisabona. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 ianuarie 1980, reclamantul a încheiat cu J. un contract de închiriere a unui spațiu destinat exploatării unui comerț în Montijo. Instituit pentru o perioadă de șase luni, această perioadă a fost extinsă la un an care poate fi reînnoit în cadrul unui nou contract încheiat la 1 ianuarie 1986. La 19 septembrie 2000, moștenitoarea lui J., între timp decedată, a vândut localul comercial. După ce a luat cunoștință de vânzare la 26 martie 2001, reclamantul a numit-o pe moștenitoarea lui J. în fața Tribunalului din Montijo pentru nerespectarea dreptului său de expirare.

La 12 martie 2003, Tribunalul a emis o ordonanță (despacho saneador) care preciza faptele stabilite și cele care trebuiau să fie stabilite. La 18 aprilie 2006, la tribunalul din Montijo s-a aflat în curs de desfășurare. GRIFS Invocă art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii civile în fața Tribunalului din Montijo. Reclamantul consideră că durata procedurii a afectat dreptul său la respectarea proprietăților sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT, conform reclamantului, durata procedurii civile în fața Tribunalului din Montijo nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, a cărei parte relevantă a patului, astfel cum este prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) printr-o scrisoare din 25 octombrie 2010, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție și a prezentat următoarea declarație: Dl F. Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă domnului António Manuel Barros Luís suma de 10 000 de euro - inclusiv 8 000 de euro pentru daune morale și 2 000 de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - în conformitate cu cererea înregistrată la nr. 19548/09 privind termenul rezonabil.

Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Plata va fi soluționată definitiv. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2010, reclamantul a invitat Curtea să respingă cererea guvernului, considerând că suma propusă de guvern în declarația sa îi părea mai mică decât daunele suferite ca urmare a duratei excesive a procedurii civile în cauză.

Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii, aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.

Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă Curții o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. 25149/03, § 33, CEDO 2005-IX Sindicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiație), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Stark și alții (radiație), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007). Curtea ia notă de faptul că prezentul Ö se referă la durata excesivă a unei proceduri civile Õ în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și hotărâri, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea perioada rezonabilă de timp (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000-VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea în special Martins de Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr. 3372/06, Hotărârea din 10 iunie 2008). În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile în litigiu a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 1 din convenție, și propune plata a 10 000 EUR (EUR) ca despăgubiri pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată.

În circumstanțele speciale ale cauzei și având în vedere jurisprudența sa bine stabilită, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine] Cu toate acestea, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, Curtea consideră că statul pârât ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că această procedură este adusă imediat la o concluzie, asigurând în același timp menținerea unei bune administrări a justiției. Prin urmare, cererea de rol ar trebui eliminată în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii.

Prin invocarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, recurentul invocă o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza duratei excesive a procedurii. Cu toate acestea, Curtea consideră că cererea nu ridică nicio întrebare autonomă care să impună o examinare separată din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, este necesar să se respingă această cauză pentru lipsa vădită de temei, în conformitate cu art. 35 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii și pe modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține aceasta decide, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rolul în ceea ce privește Cauza întemeiat pe durata procedurii.

Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 19548/09 présentée par António Manuel BARROS LUÍS contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 8 février 2011 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Ireneu Cabral Barreto, András Sajó, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 8 avril 2009, Vu la déclaration unilatérale du 25 octobre 2010 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. António Manuel Barros Luís, est un ressortissant portugais, né en 1949 et résidant à Montijo (Portugal).

Il a été représenté devant la Cour par M e B. Reis, avocat à Lisbonne. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 1 er janvier 1980, le requérant passa avec J. un contrat de location d’un espace destiné à l’exploitation d’un commerce à Montijo. Institué pour une période de six mois, cette durée fut portée à un an renouvelable dans le cadre d’un nouveau contrat conclu le 1 er janvier 1986. Le 19 septembre 2000, l’héritière de J., entretemps décédé, vendit le local commercial. Ayant pris connaissance de la vente le 26 mars 2001, le requérant assigna l’héritière de J. devant le tribunal de Montijo pour non-respect de son droit de péremption.

Le 12 mars 2003, le tribunal rendit une ordonnance ( despacho saneador) spécifiant les faits établis et ceux qui restaient à établir. L’audience fut tenue le 18 avril 2006. Depuis, l’affaire est pendante devant le tribunal de Montijo. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure civile devant le tribunal de Montijo. Le requérant estime que la durée de la procédure a porté atteinte à son droit au respect de ses biens garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

EN DROIT 1. Selon le requérant, la durée de la procédure civile devant le tribunal de Montijo ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention dont la partie pertinente de lit ainsi : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 25 octobre 2010, le Gouvernement a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention et a présenté la déclaration suivante : « Je soussignée, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. António Manuel Barros Luís la somme de 10 000 euros - dont 8 000 euros pour dommage moral et 2 000 euros pour frais et dépens - au titre de la requête enregistrée sous le n o 19548/09, portant sur le délai raisonnable.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 9 novembre 2010, le requérant a invité la Cour à rejeter la demande du Gouvernement, estimant que la somme proposée par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissait en dessous des dommages subis en raison de la durée excessive de la procédure civile en cause.

La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque : « pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

Ce seront toutefois les circonstances particulières de la cause qui permettront de déterminer si la déclaration unilatérale offre à la Cour une base suffisante pour conclure que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de l’affaire ( Tahsin Acar c. Turquie [GC], n o 26307/95, § 75, CEDH 2004-III ; Van Houten c. Pays-Bas (radiation), n o 25149/03, § 33, CEDH 2005-IX ; Syndicat suédois des employés des transports c. Suède (radiation), n o 53507/99, § 24, 18 juillet 2006, Kalanyos et autres c. Roumanie , n o 57884/00, § 25, 26 avril 2007, Stark et autres c. Finlande (radiation), n o 39559/02, § 23, 9 octobre 2007). La Cour note que le présent grief porte sur la durée excessive d’une procédure civile au regard de l’article 6 § 1 de la Convention.

La Cour a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des Etats contractants quant à la détermination des « contestations sur des droits et obligations de caractère civil » dans un « délai raisonnable » (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, CEDH 2000-VII), y compris en ce qui concerne le Portugal (voir, notamment, Martins de Castro et Alves Correia de Castro c. Portugal, nº 33729/06, arrêt du 10 juin 2008). En l’espèce, dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure civile litigieuse a dépassé le délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, et propose de payer 10 000 euros (EUR) à titre de réparation pour dommage moral et frais et dépens.

Dans les circonstances particulières de l’affaire et eu égard à sa jurisprudence bien établie, la Cour en conclut qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de ce grief. Elle est en outre convaincue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive cet examen (article 37 § 1 in fine ). Toutefois, dans les circonstances particulières de la présente affaire, la Cour considère que l’Etat défendeur devrait prendre toutes les mesures nécessaires pour assurer que cette procédure soit promptement amenée à une conclusion, tout en veillant à préserver une bonne administration de la justice. En conséquence, il convient de rayer la requête du rôle en ce qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure.

2. En invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, Le requérant allègue une violation de son droit au respect de ses biens en raison de la durée excessive de la procédure. La Cour estime cependant que la requête ne soulève aucune question autonome exigeant un examen séparé sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Il y a donc lieu de rejeter ce grief pour défaut manifeste de fondement, conformément à l’article 35 § 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant le grief tiré de la durée de la procédure et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte ; Décide , en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle en qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure.

Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président