SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE RĂSPUNSURI NR. 22888/11, 40940/12 și 43465/12 Jorge de Jesus FERREIRA ALVES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 noiembrie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 1 aprilie 2011, 15 iunie 2012 și, respectiv, 6 iulie 2012, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Jorge de Jesus Ferreira Alves, este resortisant portughez, născut în 1953 și rezident în Matosinhos (Portugalia). Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 22888/11 Procedura internă nr. 1635/06.3BEVIS La 10 noiembrie 2006, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ și Impozitar din Viseu cu privire la o acțiune în răspundere extracontractuală împotriva statului care denunță durata excesivă a unei proceduri civile în fața tribunalului din Azemeius (procedura internă nr. 3/94). Aceaceasta a fost încheiată printr-o hotărâre a acestei instanțe din 25 octombrie 2010 prin care s-a pronunțat un refuz de a se pronunța (extinção da instancia por inutilidade superviniente da lide ) pe motiv că reclamantul prezentase deja aceleași fapte și obiecțiuni în fața Curții, care îi fusese îndreptățit printr-o hotărâre din 13 aprilie 2010 (a se vedea mai jos). Cererea nr. 55676/08 în fața Curții La 14 noiembrie 2008, reclamantul a înaintat Curții o cerere prin care a declarat durata procedurii civile nr. 3/94 și eficacitatea acțiunii în răspundere extracontractuală pentru a obține despăgubiri în această privință la nivel intern. Prin hotărârea din 13 aprilie 2010, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, din cauza duratei excesive a procedurii în fața Tribunalului din Azemeius și a faptului că acțiunea în răspundere civilă extracontractuală a fost ineficace, n 1635/06.3BEVIS. Curtea octoya, de asemenea, reclamantului o sumă pentru prejudiciul moral suferit și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. Cererea nr. 40940/12 Procedura internă nr. 2339/09.2BEPRT la 20 septembrie 2006, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ și Impozitar al Viseuului cu privire la o acțiune în răspundere extracontractuală împotriva Procedura a fost încheiată printr-o hotărâre a Tribunalului Administrativ Central din Nord din 1 iunie 2012 prin care s-a pronunțat un refuz de a se pronunța (extinção da instancia por inutilidade superviniente da lide ) pe motiv că reclamantul prezentase deja aceleași fapte și obiecțiuni în fața Curții, care îi fusese admis printr-o hotărâre din 4 octombrie 2011 (a se vedea mai jos). Cererea n 57103/08 în fața Curții 10. La 21 noiembrie 2008, reclamantul a depus o cerere în fața Curții prin care a denumit durata procedurii nr. 1 Prin hotărârea din 4 octombrie 2011, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție, din cauza duratei excesive a procedurii în fața Tribunalului Muncii din Porto și a ineficienței acțiunii în răspundere civilă extracontractuală n 2339/09.2BEPRT. În plus, Curtea octoya reclamantului o sumă pentru prejudiciul moral suferit și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. Cerere nr. 43465/12 Procedura internă nr. 915/08.BEPRT 12. La 28 aprilie 2008, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ și Impozitar din Porto cu privire la o acțiune în răspundere extracontractuală împotriva statului care denunță în mod excesiv durata unei proceduri civile în fața Tribunalului din Porto (procedura internă nr 118 extinçăo da instancia por inutilidade superviniente da lide ) pe motiv că reclamantul prezentase deja aceleași fapte și obiecțiuni în fața Curții, care și-a primit pretenția printr-o hotărâre din 4 octombrie 2011 (a se vedea mai jos). Cererea nr. 58480/08 în fața Curții 14. La 27 noiembrie 2008, reclamantul prezentase o cerere în fața Curții prin care declarase durata procedurii nr. 118 a.m. și eficiența acțiunii în răspundere extracontractuală n 915/08.BEPRT pentru a obține reparații în acest sens la nivel intern. 15. Prin hotărârea din 4 octombrie 2011, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, din cauza duratei excesive a procedurii în fața Tribunalului din Porto și a eficacității acțiunii în răspundere civilă extracontractuală. În plus, Curtea octoya reclamantului o sumă pentru prejudiciul moral suferit și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. Invocând art. 6 alin. (1), 13 și 35 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata și eficacitatea procedurilor de răspundere extracontractuală pe care le inițiase la nivel intern înainte de a sesiza Curtea. 17. În sprijinul obiecțiilor sale, reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea art. 14, 17, 34, 41, 46 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul denunță durata excesivă a celor trei proceduri de răspundere extracontractuală inițiate la nivel intern. 19. În temeiul art. 35 alin. (2) lit. (b) din Convenție (...) Curtea nu reține nicio cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când (...) este în esență aceeași ca o instanță care anterior a examinat (...) și dacă aceasta nu conține fapte noi. 20. Curtea amintește că această regulă urmărește să asigure caracterul definitiv al deciziei Curții și să împiedice reclamanții să caute, prin intermediul unei noi cereri, să facă recurs la o hotărâre sau la o decizie anterioară a Curții (Manc. Portugalia și Regatul Unit (dec.), n 360/10, 1 februarie 2011 și Lowe c. Regatul Unit (dec.), n 12486/07, 8 septembrie 2009 21. Curtea reiterează faptul că o cauză va fi considerată, în general, ca fiind introdusă în necunoaștere a articolului menționat anterior, atunci când se referă în principal la aceeași persoană, la aceleași fapte și la aceleași motive ca și o cauză anterioară (Pauger c. Austria (dec.), nr. 24872/94, 9 ianuarie 1995, Verein gegen tierfabriken Schweiz (VgT) c. Elveția 2) [GC], n 32772/02, § 63, CEDH 2009). Nu este suficient pentru un reclamant să declare un fapt nou atunci când Õ reiese că acesta încearcă doar să motiveze obiecțiunile vechi prin noi argumente juridice (I.J.L. c. Regatul Unit (dec.), 39029/97, 6 iulie 1999).Pentru a permite Curții să examineze o cerere care se referă la aceleași fapte ca cele conținute într-o cerere anterioară, reclamantul trebuie, în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție, să prezinte cu adevărat un nou motiv sau să indice noi fapte care nu au fost deja examinate de Curte (deciziile Mann Lowe, menționate anterior 22. Curtea ia notă de faptul că cele trei cazuri se referă la proceduri de răspundere civilă extracontractuală introduse la nivel intern de către reclamant pentru a obține despăgubiri din cauza duratei excesive a trei proceduri civile diferite. Curtea constată că procedurile administrative de mai sus au fost introduse în Portugalia de către reclamant înainte de introducerea, în fața Curții, a unor acte în fața Curții. 55676/08, 57103/08 și 58480/08. Acestea din urmă se referă, pe de o parte, la durata celor trei proceduri civile denunțate la nivel intern și, pe de altă parte, la eficacitatea procedurilor de răspundere extracontractuală. 24. Curtea arată, de asemenea, că prin hotărârile din 13 aprilie 2010 și 4 octombrie 2011 (a se vedea Ferreira Alves c. Portugalia (n, n) 46436/06 și 55676/08, §§ 38-40, 13 aprilie 2010 Ferreira Alves c. Portugalia (n , n 13912/08, 57103/08 și 58480/08, § 83, 86 și 87, 13 aprilie 2010), Comisia a acceptat pretențiile reclamantului. Pe de o parte, ea a considerat că durata celor trei proceduri civile în litigiu nu a respectat termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Pe de altă parte, aceasta considerase că acțiunea în răspundere extracontractuală a statului nu constituia o acțiune efectivă. În sensul articolului 13 din Convenție, referindu-se la jurisprudența stabilită în Hotărârea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr 3362/06, 10 iunie 2008, Curtea reamintește că în hotărârea Martins Castro (citată anterior), Comisia a ajuns la această concluzie din cauza duratei lungi a acestui tip de procedură și a lipsei de consolidare a jurisprudenței Curții în ordinea juridică portugheză în ceea ce privește prelucrarea de către instanțele interne a acestui tip de cerere (a se vedea §§ 53 și 55 din hotărârea pronunțată). În cele din urmă, Curtea arată că a acordat reclamantului sume pentru prejudiciul moral suferit, din cauza încălcării acestor dispoziții, și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ( Ferreira Alves c. Portugalia (n, citată anterior, § 51 Ferreira Alves c. Portugalia (n, citată anterior, 95). 25. În cazul de față, reclamantul reiterează că art. 13 din convenție se referă la durata procedurilor civile în materie de răspundere extracontractuală și la faptul că nu a obținut despăgubiri în urma acestora. 26. Cu toate acestea, Curtea consideră că durata suplimentară a procedurilor administrative, care a urmat hotărârilor menționate anterior, și rezultatul acestora nu pot constitui elemente noi în sensul articolului 35 alineatul (2) litera (b) din Convenție. Într-adevăr, concluzionând că acțiunea în răspundere extracontractuală nu constituie o acțiune eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, Curtea a luat deja în considerare aceste elemente (a se vedea Martins de Castro, citată anterior, § 53 și 55, jurisprudența la care se referea Hotărârea Ferreira Alves c. Portugalia (n, citată anterior, § 51 Ferreira Alves c. Portugalia (n, menționat anterior, 95). 27. Prin urmare, obiecțiile întemeiate pe art. 6 și 13 din Convenție trebuie respinse în aplicarea art. 35 alin. (2) lit. (b) și 4 din Convenție, în măsura în care acestea sunt în esență aceleași ca cele prezentate în cadrul cererilor menționate anterior. 28. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea art. 17, 34, 35, 41, 46 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cu toate acestea, ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a acestor dispoziții, obiecțiile trebuind, prin urmare, să fie respinse pentru absența vădită a temeiului 29. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declare Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte
Requêtes nos 22888/11, 40940/12 et 43465/12
Jorge de Jesus FERREIRA ALVES contre le Portugal
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2012 en un Comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduites respectivement le 1
er
avril
2011, 15 juin 2012 et 6 juillet 2012,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Jorge de Jesus Ferreira Alves, est un ressortissant portugais, né en 1953 et résidant à Matosinhos (Portugal).
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Requête n
o
22888/11
a.
La procédure interne n
o
3.
Le 10 novembre 2006, le requérant saisit le tribunal administratif et fiscal de Viseu d’une action en responsabilité extracontractuelle contre l’Etat dénonçant la durée excessive d’une procédure civile devant le tribunal d’Oliveira de Azeméis (procédure interne n
o
3/94).
4.
La procédure fut renvoyée devant le tribunal administratif et fiscal d’Aveiro.
5.
Elle fut conclue par un arrêt de ce tribunal du 25 octobre 2010 prononçant un non-lieu à statuer (
extinção da instância por inutilidade superviniente da lide
) au motif que le requérant avait déjà soumis les mêmes faits et griefs devant la Cour, laquelle lui avait fait droit par un arrêt du 13
avril 2010 (voir ci-après).
b.
La requête n
o
55676/08 devant la Cour
6.
Le 14 novembre 2008, le requérant avait introduit devant la Cour une requête en dénonçant la durée de la procédure civile n
o
3/94 et l’inefficacité de l’action en responsabilité extracontractuelle pour obtenir réparation à cet égard au niveau interne.
7.
Par un arrêt du 13 avril 2010, la Cour conclut qu’il y avait eu violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, en raison de la durée excessive de la procédure devant le tribunal de Azeméis et de l’inefficacité de l’action en responsabilité civile extracontractuelle n
o
1635/06.3BEVIS. La Cour octroya également au requérant une somme au titre du dommage moral subi et pour les frais et dépens.
2.
Requête n
o
40940/12
a.
La procédure interne n
o
8.
Le 20 septembre 2006, le requérant saisit le tribunal administratif et fiscal de Viseu d’une action en responsabilité extracontractuelle contre l’Etat dénonçant la durée excessive d’une procédure civile devant le tribunal du travail de Porto (procédure interne n
o
16/96).
9.
La procédure fut conclue par un arrêt du tribunal administratif central du Nord du 1
er
juin 2012 prononçant un non-lieu à statuer (
extinção da instância por inutilidade superviniente da lide
) au motif que le requérant avait déjà soumis les mêmes faits et griefs devant la Cour, laquelle lui avait fait droit par un arrêt du 4 octobre 2011 (voir ci-après).
b.
La requête n
o
57103/08 devant la Cour
10.
Le 21 novembre 2008, le requérant avait introduit une requête devant la Cour en dénonçant la durée de la procédure n
o
16/96 et l’inefficacité de l’action en responsabilité extracontractuelle pour obtenir réparation à cet égard au niveau interne.
11.
Par un arrêt du 4 octobre 2011, la Cour conclut qu’il y avait eu violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, en raison de la durée excessive de la procédure devant le tribunal du travail de Porto et de l’inefficacité de l’action en responsabilité civile extracontractuelle n
o
2339/09.2BEPRT. En outre, la Cour octroya au requérant une somme au titre du dommage moral subi et pour les frais et dépens.
3.
Requête n
o
43465/12
a.
La procédure interne n
o
12.
Le 28 avril 2008, le requérant saisit le tribunal administratif et fiscal de Porto d’une action en responsabilité extracontractuelle contre l’Etat dénonçant la durée excessive d’une procédure civile devant le tribunal de Porto (procédure interne n
o
1185/95).
13.
La procédure fut conclue par un arrêt du tribunal administratif central du Nord du 1
er
juin 2012 prononçant un non-lieu à statuer (
extinção da instância por inutilidade superviniente da lide
) au motif que le requérant avait déjà soumis les mêmes faits et griefs devant la Cour, laquelle avait fait droit à sa prétention par un arrêt du 4 octobre 2011 (voir ci-après).
b.
La requête n
o
58480/08 devant la Cour
14.
Le 27 novembre 2008, le requérant avait introduit une requête devant la Cour en dénonçant la durée de la procédure n
o
1185/95 et l’inefficacité de l’action en responsabilité extracontractuelle n
o
915/08.BEPRT pour obtenir réparation à cet égard au niveau interne.
15.
Par un arrêt du 4 octobre 2011, la Cour conclut qu’il y avait eu violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, en raison de la durée excessive de la procédure devant le tribunal de Porto et de l’inefficacité de l’action en responsabilité civile extracontractuelle. En outre, la Cour octroya au requérant une somme au titre du dommage moral subi et pour les frais et dépens.
16.
Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 35 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée et de l’inefficacité des procédures en responsabilité extracontractuelle qu’il avait engagées au niveau interne avant de saisir la Cour.
17.
A l’appui de ses griefs, le requérant invoque également la violation des articles 14, 17, 34, 41, 46 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
18.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée excessive des trois procédures de responsabilité extracontractuelle engagées au niveau interne. Sous l’angle de l’article 13 de la Convention, il se plaint également de ne pas avoir été indemnisé à l’issue de ces procédures, ceci témoignant du caractère inefficace de l’action en responsabilité extracontractuelle au Portugal.
19.
Au termes de l’article 35 § 2 b) de la Convention
:
«
(...)
2.
La Cour ne retient aucune requête individuelle introduite en application de l’article
34, lorsque (...)
b)
elle est essentiellement la même qu’une requête précédemment examinée par la Cour (...), et si elle ne contient pas de faits nouveaux.
»
20.
La Cour rappelle que cette règle vise à assurer le caractère définitif de la décision de la Cour et empêcher les requérants de rechercher, par le biais d’une nouvelle requête, de faire appel d’un arrêt ou d’une décision antérieurs de la Cour (
Mann c. Portugal et Royaume-Uni
(déc.), n
o
360/10, 1
er
février 2011 et
Lowe c. Royaume-Uni
(déc.), n
o
12486/07,
8 septembre
2009).
21.
La Cour réitère qu’une requête sera en règle générale considérée comme ayant été introduite en méconnaissance de l’article précité, lorsqu’elle a trait essentiellement à la même personne, aux mêmes faits et aux mêmes griefs qu’une requête antérieure (
Pauger c. Autriche
(déc.), n
o
24872/94, 9 janvier 1995,
Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) c.
Suisse
(n
o
2) [GC], n
o
32772/02, § 63, CEDH 2009). Il n’est pas suffisant pour un requérant d’alléguer un fait nouveau lorsqu’il ressort que celui-ci tente seulement d’appuyer de griefs anciens par de nouveaux arguments juridiques (
I.J.L. c. Royaume-Uni
(déc.), n
o
39029/97, 6 juillet 1999). Afin que la Cour puisse examiner une requête qui se rapporte aux mêmes faits que ceux contenus dans une requête antérieure, le requérant doit, dans le délai de six mois prévu par l’article 35 § 1 de la Convention, véritablement faire état d’un nouveau grief ou indiquer de nouveaux faits qui n’ont pas déjà été examinés par la Cour (décisions
Mann
et
Lowe
, précitées).
22.
La Cour note que les trois cas d’espèce portent sur des procédures en responsabilité civile extracontractuelle introduites au niveau interne par le requérant pour obtenir réparation en raison de la durée excessives de trois procédures civiles différentes. S’agissant des trois requêtes, le requérant dénonce la durée, l’issue et, partant, l’inefficacité de l’action en responsabilité extracontractuelle.
23.
La Cour constate que les procédures administratives ci-dessus ont été introduites au Portugal par le requérant avant l’introduction, devant la Cour, des requêtes n
os
55676/08, 57103/08 et 58480/08. Ces dernières portaient, d’une part, sur la durée des trois procédures civiles dénoncées au niveau interne et, d’autre part, sur l’inefficacité des procédures de responsabilité extracontractuelle.
24.
La Cour relève également que par des arrêts datant du 13 avril 2010 et du 4 octobre 2011 (voir
Ferreira Alves c. Portugal (n
o
6)
, n
os
46436/06 et 55676/08, §§ 38-40, 13 avril 2010
;
Ferreira Alves c. Portugal (n
o
8)
, n
os
13912/08, 57103/08 et 58480/08, §§ 83, 86 et 87, 13
avril 2010), elle fit droit aux prétentions du requérant. D’une part, elle avait jugé que la durée des trois procédures civiles litigieuses avait méconnu le délai raisonnable prescrit par l’article 6 § 1 de la Convention. D’autre part, elle avait estimé que l’action en responsabilité extracontractuelle de l’Etat ne constituait pas un recours «
effectif
», au sens de l’article 13 de la Convention, en renvoyant à la jurisprudence établie dans l’arrêt
Martins Castro et Alves
Correia de Castro c. Portugal
, n
o
33729/06, 10 juin 2008. En l’occurrence, la Cour rappelle que dans l’arrêt
Martins Castro
(précité), elle avait abouti à cette conclusion en raison de la longue durée de ce type de procédure et du manque de consolidation de la jurisprudence de la Cour dans l’ordre juridique portugais s’agissant du traitement par les tribunaux internes de ce type de demande (voir §§ 53 et 55 de l’arrêt). Pour finir, la Cour relève qu’elle octroya des sommes au requérant au titre du dommage moral subi, en raison de la violation de ces dispositions, et pour les frais et dépens (
Ferreira Alves c. Portugal (n
o
6)
, précité, § 51
;
Ferreira Alves c.
Portugal (n
o
8)
, précité,
§
95).
25.
En l’espèce, le requérant réitère le grief tiré de l’article 13 de la Convention en se plaignant de la durée des procédures civiles en responsabilité extracontractuelle et du fait de ne pas avoir obtenu d’indemnisation à l’issue de celles-ci.
26.
La Cour estime néanmoins que la durée supplémentaire des procédures administratives, ayant suivi les arrêts précités, et leur issue ne sauraient constituer des éléments nouveaux au sens de l’article 35 § 2 b) de la Convention. En effet, en concluant que l’action en responsabilité extracontractuelle ne constituait pas un recours efficace au sens de l’article
13 de la Convention, la Cour a déjà tenu compte de ces éléments (voir
Martins de Castro
, précité, §§ 53 et 55, jurisprudence à laquelle renvoyaient les arrêts
Ferreira Alves c. Portugal (n
o
6)
, précité, § 51
;
Ferreira Alves c.
Portugal (n
o
8)
, précité,
§
95).
27.
Dès lors, les griefs tirés des articles 6 et 13 de la Convention doivent être rejetés en application de l’article
35 §§ 2 b) et 4 de la Convention dans la mesure où ils sont essentiellement les mêmes que ceux présentés dans le cadre des requêtes susmentionnées.
28.
A l’appui de ses allégations, le requérant invoque également la violation des articles 17, 34, 35, 41, 46 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention. Toutefois, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation de ces dispositions, les griefs devant donc être rejetés pour défaut manifeste de fondement
29.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Déclare
les requêtes irrecevables.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe
Président