MOREIRA & COSTA - CONSTRUCOES, COMPRA E VENDA DE PROPRIEDADES, LDA ET AUTRES c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cererea nr. 28761/09 prezentată de MOREIRA & COSTA - CONSTRUCESÕES, COMPRA E VENDA DE PROPRIETIEDADES, LDA și alții împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se întrunește la 8 februarie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Irene Cabral Barreto, András Sajó, judecători, și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 mai 2009, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament de procedură, având în vedere decizia parțială din 28 septembrie 2010 După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie de procedură Cererea a fost formulată de Moreira & Costa - Construições, Compra e Venda de Propriedades, Lda, dnii. José dos Santos Moreira, João Martins Gonçalves Costa și José Pires Morais Apolónia, societate de drept portughez care se află la Matosinhos (Portugalia) și trei resortisanți portughezi, aceștia nascuti în 1944, 1964 și, respectiv, 1948 și reședința în Matosinhos, Vila Nova de Gaia și Barcelos (Portugalia). Alves, avocat la Matosinhos. Guvernul portughez ( 1 la Convenție, reclamanții se plâng de durata unei proceduri civile în fața instanței din Maia și de eficiența la nivel intern a acțiunii în răspundere extracontractuală. Prin decizia din 28 septembrie 2010, Curtea a declarat rejudecată în ceea ce privește al doilea, al treilea și al patrulea reclamant. La 20 octombrie 2010 și 26 noiembrie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații se angajează să plătească societății reclamante suma de 5 600 (cinci mii șase sute) de euro pentru daune morale și 1 500 (o mie cinci sute) EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și aceasta a renunțat la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele inițiale ale cererii sale. Excepții de la orice taxă aplicabilă, sumele respective vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție). Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Director adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n

o

28761/09

présentée par MOREIRA & COSTA - CONSTRUÇÕES, COMPRA E VENDA DE PROPRIEDADES, LDA et autres

contre le Portugal

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 8

février

2011 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

Ireneu Cabral Barreto,

András Sajó,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe,

Vu la requête susmentionnée introduite le 21 mai 2009,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Vu la décision partielle du 28 septembre 2010

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par Moreira & Costa - Construções, Compra e Venda de Propriedades, Lda, MM. José dos Santos Moreira, João Martins Gonçalves Costa et José Pires Morais Apolónia, société de droit portugais siégeant à Matosinhos (Portugal) et trois ressortissants portugais, ces derniers nés respectivement en 1944, 1964 et 1948 et résidant à Matosinhos, Vila Nova de Gaia et Barcelos (Portugal). Ils ont été représentés devant la Cour par M

e

J.

J.

F.

Alves, avocat à Matosinhos. Le gouvernement portugais («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

M. F. Carvalho, procureur général adjoint.

Invoquant les articles 6

§

1, 13, 14, 17, 34, 41 et 46 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, les requérants se plaignent de la durée d’une procédure civile devant le tribunal de Maia et de l’inefficacité au niveau interne de l’action en responsabilité extracontractuelle.

Par une décision du 28 septembre 2010, la Cour a déclaré la requête irrecevable s’agissant des deuxième, troisième et quatrième requérants.

Les 20 octobre 2010 et 26 novembre 2010, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser à la société requérante la somme de 5

600 (cinq mille six cents) euros pour dommage moral et 1

500

(mille cinq cents) euros pour frais et dépens et celle-ci a renoncé à toute autre prétention à l’encontre du Portugal à propos des faits à l’origine de sa requête. Exemptes de toute taxe éventuellement applicable, lesdites sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président