CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA C. UKRAINE Cerere nr. 5144/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 Februarie 2011 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Revunets c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefevre, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 25 ianuarie 2011, Rend la hotărâre, care a fost adoptat la această dată de procedură A la origine a cauzei se află o cerere (n 5144/06) îndreptată împotriva La 12 ianuarie 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 8 februarie 2010, președintele celei de a cincea secțiuni a decis să comunice pârâtul întemeiat pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu Protocolul 14, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La 28 septembrie 1999, o bancă privată a aderat la procedura în calitate de co-apărare. La 10 aprilie 2000, tribunalul a primit cererea reclamantului. La 12 iulie 2000 curtea din regiunea Zhitomyr (din iunie 2001) a primit cererea reclamantului. La 24 ianuarie 2001, instanța a anulat hotărârea pronunțată și a trimis cauza în fața instanței care, la 2 octombrie 2001, a primit parțial cererea reclamantului. La 27 ianuarie 2001, Tribunalul a respins hotărârea pronunțată și a trimis cauza în fața instanței care, la 2 octombrie 2001, a primit parțial cererea reclamantului. În februarie 2002, Curtea de apel a confirmat această hotărâre. La 13 noiembrie 2002, Curtea Supremă a clasat deciziile luate și a rejucat cauza din nou în fața instanței. Acesta din urmă a respins cererea printr-o hotărâre din 22 iulie 2003 care a fost confirmată în apel la 30 octombrie 2003. Prin Hotărârea din 31 august 2005, Curtea Supremă a confirmat hotărârea Curții Supreme în cauza din 22 iulie 2003. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 11. Curtea constată că acest mai mult nu este în mod evident greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 12. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 13. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Chubakova c. Ucraina, nr 17674/05, § 16, 18 februarie 201014). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 15. Reclamantul se plânge în cele din urmă de la data procedurii în cauză, invocând în acest sens articolele 6 alineatul (1) și 17 din Convenție. 16. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice de d oi în procedură. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 12728,97 hrivnyas ucraineans (UAH) (1267,69 EUR (EUR [1] ) pentru prejudiciul material suferit. În plus, solicită 10000 EUR pentru daune morale. 19. Guvernul contestă aceste pretenții. 20. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 600 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 21. Reclamantul solicită, de asemenea, 3245,98 UAH (323, 27 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, din care 180 UAH (18 EUR) cheltuielile de traducere, 65,98 UAH (6,57 EUR) cheltuielile poștale și 3000 UAH (298,77 EUR) pentru onorariile de avocat. 22. În ceea ce privește cheltuielile de traducere și cele poștale, guvernul contestă pretențiile în ceea ce privește taxele de avocatură, indicând în acest sens că nicio putere de reprezentare nu este vărsată la dosar, nici un act de acceptare a serviciilor prestate. 23. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 600 EUR, indiferent de costuri și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA, CURȚA ÎN LÂNGĂ, A DEclara cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; A menționat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 600 EUR (șase sute de euro) pentru daune morale și 600 EUR (șase sute de euro) pentru cheltuieli și depind, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în moneda de la Õ stat restant la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 februarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Mark Villiger Grefier Adjunct Președinte 100 EUR = 1004,10 UAH la 9 septembrie 2010.
CINQUIÈME SECTION
REVUNETS c. UKRAINE
(
Requête n
o
5144/06)
ARRÊT
17 février 2011
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Revunets c. Ukraine,
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un Comité composé de
:
Mark Villiger,
président,
Karel Jungwiert,
Isabelle Berro-Lefèvre,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier adjoint
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 25 janvier 2011,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
5144/06) dirigée contre l’Ukraine et dont un ressortissant de cet Etat, M. Mykola Viktorovych Revunets («
le requérant
»), a saisi la Cour le 12 janvier 2006 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement ukrainien («
le Gouvernement
») a été représenté par ses agents V. Lutkovska et Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.
3.
Le 8 février 2010, le président de la cinquième section a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. En application du Protocole 14, la requête a été attribuée à un Comité de trois juges.
4.
Le requérant est né en 1945 et réside à Ruzhyn.
5.
En septembre 1999 le requérant saisit le tribunal de Ruzhyn (ci-après le «
tribunal
») d’une action en dédommagement à l’encontre d’une société privée. Le 28 septembre 1999, une banque privée joignit la procédure en tant que codéfendeur.
6.
Le 10 avril 2000, le tribunal accueillit la demande du requérant. Le 12
juillet 2000 la cour de la région de Zhitomyr (depuis juin 2001 – cour d’appel de la région de Zhitomyr, ci-après la «
cour d’appel
») annula ce jugement et renvoya l’affaire pour réexamen devant le tribunal qui, le 4
décembre 2000, accueillit partiellement la demande du requérant. Le 24
janvier 2001, la cour d’appel annula le jugement entrepris et renvoya l’affaire devant le tribunal qui, le 2 octobre 2001, accueillit partiellement la demande du requérant. Le 27
février 2002, la cour d’appel confirma ce jugement. Le 13 novembre 2002 la Cour Suprême cassa les décisions entreprises et renvoya l’affaire de nouveau devant le tribunal.
7.
Ce dernier rejeta la demande par un jugement du 22 juillet 2003 qui était confirmé en appel le 30 octobre 2003. Par au arrêt du 31 août 2005, la Cour suprême confirma l’arrêt de la cour d’appel.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
8.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
9.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
10.
La période à considérer a débuté en septembre 1999 et pris fin le 31
août 2005. Elle a donc duré cinq ans et onze mois, pour trois instances.
A.
Sur la recevabilité
11.
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
12.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Frydlender c. France
[GC], n
o
13.
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, par. ex,
Chubakova c.
Ukraine
, n
o
17674/05, § 16, 18
février 2010).
14.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime que la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
».
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.
II.
15.
Le requérant se plaint enfin de l’iniquité de la procédure en question, invoquant à cet égard les articles 6 § 1 et 17 de la Convention.
16.
La Cour, après avoir examiné l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, n’a décelé aucun indice d’iniquité dans la procédure. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
17.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
18.
Le requérant réclame 12728,97 hrivnyas ukrainiens (UAH) (1267,69
euros (EUR
[1]
)) au titre du préjudice matériel qu’elle aurait subi. Il réclame en outre 10000 EUR au titre du dommage moral.
19.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
20.
La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 600 EUR au titre du préjudice moral.
B.
Frais et dépens
21.
Le requérant demande également 3245,98 UAH (323, 27 EUR) pour les frais et dépens engagés devant la Cour, dont 180 UAH (18 EUR) les dépenses de traduction, 65,98 UAH (6,57 EUR) les dépenses postales et 3000 UAH (298,77 EUR) pour les honoraires d’avocat.
22.
Le Gouvernement s’en remet à la sagesse de la Cour en ce qui concerne les dépenses de traduction et les dépenses postales. Le Gouvernement conteste les prétentions en ce qui concerne les honoraires d’avocat, indiquant à cet égard qu’aucun pouvoir de représentation n’est versé au dossier, ni un acte d’acceptation des services rendus.
23.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 600 EUR tous frais confondus et l’accorde au requérant.
C.
Intérêts moratoires
24.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ;
3.
Dit
a)
que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, 600
EUR (six cent euros) pour dommage moral, et 600 EUR (six cent euros) pour frais et dépends, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à
convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 février 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Stephen Phillips
Mark Villiger
Greffier adjoint
Président
1.
100 EUR = 1004,10 UAH au 9 septembre 2010.