AFFAIRE ZHELEZNOVA c. UKRAINE (N° 2)

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA PENTRU ZHELEZNOVA c. UKRAINE (n Cerere nr. 6717/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 aprilie 2011 Această hotărâre este definitivă.

Poate fi supusă unor modificări de formă În cauza Zheleznova c. Ucraina (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Bošjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători, și Stephen Phillips; grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 martie 2011, Rend la hotărâre, care a fost adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 6717/07) îndreptată împotriva mai multor state Ucraina, inclusiv o resortisantă a acestui stat, domnul Svitlana Mykolayivna Zheleznova ( La 12 decembrie 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 28 ianuarie 2010, președintele celei de a cincea secțiuni a decis să comunice obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac în această privință guvernului.

În temeiul Protocolului 14, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. La data de 2 octombrie 1996, aceasta sesizează tribunalul din districtul Kyivskyy din Poltava (denumită în continuare "atrîul") cu privire la o acțiune împotriva societății anonime (denumită în continuare "Vorskla" (denumită în continuare "societatea"). A fost acționar și salariată în ceea ce privește contestațiile actelor administrative ale societății, plata despăgubirilor și a altor pretenții legate de presupusele încălcări ale dreptului de muncă împotriva recurentei. Prin hotărârea din 5 iulie 2001, Tribunalul a acceptat parțial cererea recurentei. Cu privire la apelurile celor două părți, la 10 ianuarie 2002, instana de apel din regiunea Poltava (denumită în continuare "citată în instanță") La data de 23 august 2006, Curtea Supremă a respins recursul în casarea recurentei.

Părțile sunt în dezacord cu privire la motivele duratei procedurii. Potrivit guvernului, cauza a fost complicată de numeroase completări introduse de reclamantă la cererea sa inițială, de mai multe cereri procedurale, precum și de apeluri și recursuri în casiuni. Pe de altă parte, 17 audieri nu au fost ținute sau amânate din cauza absenței reclamantei sau a reprezentantului acesteia, precum și a cererilor lor de amânare, ceea ce ar fi condus la o întârziere de doi ani și unsprezece luni; reclamanta contestă teza guvernului.

Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În plus, aceasta susține că nu dispune de o cale de atac eficientă cu privire la cauza sa referitoare la durata excesivă a procedurii. În acest scop, aceasta se referă la art. 13 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

Perioada care urmează să fie luată în considerare a început în octombrie 1996 și a fost încheiată la 23 august 2006. Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII.

Curtea reamintește că o diligență specială se impune pentru soluționarea muncii (Ruotolo c. Italia , Hotărârea din 27 februarie 1992, seria A n 230-D, p. 39 § 17). 13. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Pavlyulynets c. Ucraina, n 70767/01, § 53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina, n 36655/02, § 62, 21 decembrie 2006; Chubakova c. Ucraina, n 17674/05, § 16, 18 februarie 2010 14. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.

Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție 15. Guvernul susține că, în temeiul Legii privind statutul judecătorilor, recurenta dispunea de posibilitatea de a iniția o acțiune disciplinară împotriva judecătorilor pe care ar fi considerat răspunzători pentru încălcarea procedurii. 16. recurenta se opune acestei teze. 17. Curtea a constatat în repetate rânduri încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza absenței în legislația ucraineană în vigoare a unui remediu eficient privind obiecțiile referitoare la durata procedurii (a se vedea, Efim enko c. Ucraina, 55870/00, §§ 48-50 și 64 și jurisprudența ulterioară).

Curtea nu vede niciun motiv de derogare de la jurisprudența sa în prezenta cauză. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 13. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 18. În cele din urmă, recurenta se plânge cu privire la procedura și la dreptul său la respectarea bunurilor sale. În acest scop, aceasta invocă articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 19. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice d În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Reclamanta solicită 1736,30 hrivnyas ucraineans (UAH) (170,50 EUR [2] ) pentru prejudiciul material suferit de aceasta și solicită, de asemenea, 50000 UAH (4909,92 EUR) pentru prejudiciul moral. 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 2000 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 24. Recurenta solicită, de asemenea, 203,70 UAH (20 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 25. Guvernul contestă aceste pretenii atrăgând atenția Curții asupra faptului că reclamanta nu a prezentat decât documentele justificative referitoare la suma de 153,96 UAH (15,12 EUR).

26. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 15 EUR pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 27. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe lipsa unei căi de atac efective în această privință și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție; că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, 2000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale și 15 EUR (cinsprezece euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului membru care face obiectul ratei aplicabile la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 aprilie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič Moduleer Adjunct Președinte Data d

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE ZHELEZNOVA c. UKRAINE (n o 2) ( Requête n o 6717/07) ARRÊT STRASBOURG 21 avril 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme . En l’affaire Zheleznova c. Ukraine (n o 2), La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un Comité composé de : Boštjan M. Zupančič, président, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 29 mars 2011, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. La requérante est née en 1948 et réside à Poltava.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES ARTICLES 6 § 1 ET 13 DE LA CONVENTION

8. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Elle allègue en outre de ne pas disposer de voie de recours efficace concernant son grief relatif à la durée excessive de la procédure. A cet effet, elle invoque l’article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

18. La requérante se plaint enfin de l’iniquité de la procédure et de l’atteinte à son droit au respect de ses biens. A cet effet, elle invoque les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

20. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage