AFFAIRE VOLOVIK c. UKRAINE

CINCEA SECȚIUNEA A VOLOVIK c. UKRAINE Cerere nr. 17446/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 februarie 2011 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Volovik c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Zdravka Kalaydjieva, Julia Laffranque, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 31 ianuarie 2011, Rend la hotărâre, care a fost adoptată la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 17446/06) îndreptată împotriva La 18 aprilie 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul ucrainean a fost reprezentat de agenții săi V. Lutkovska și Y. Zaytsev, de la Ministerul Justiției. La 8 februarie 2010, președintele celei de-a cincea secțiuni a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu Protocolul 14, cererea a fost atribuită unui comitet. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Mașina, cumpărată de reclamantă în noiembrie 1999, s-a defectat două săptămâni mai târziu. În martie 2000, recurenta sesizează instanța din Nikopol (denumită în continuare La 8 noiembrie 2000, Tribunalul a pronunțat hotărârea prin care a primit parțial cererea recurentei. La 25 decembrie 2000, Curtea Regiunii Dnipropetrovsk (din iunie 2001) a formulat recursul judecătoresc al regiunii Dnipropetrovsk, denumită în continuare " Curtea a pronunțat hotărârea instanței și a pronunțat cauza pentru reexaminare. La 16 februarie 2004, instanța a primit parțial cererea reclamantei. Prin hotărârea din 18 februarie 2004 Mai 2004, instanța de apel a adresat această decizie și a pronunțat cauza pentru reexaminare. La 26 decembrie 2006, Curtea Supremă a anulat hotărârea menționată anterior și a retrimis cauza instanței judecătorești care, la 26 martie 2007, a anulat hotărârea din 16 februarie 2004 și a respins cererea reclamantei. La 15 iunie 2007, Curtea Supremă a respins recursul în Casația acesteia din urmă. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început în martie 2000 și s-a încheiat la 15 iunie 2007 și, prin urmare, a durat șapte ani și trei luni, pentru trei instanțe judiciare. Cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că acest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-II). 12. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, de exemplu, Pavlyulinets c. Ucraina, n 70767/01, § 53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina, n 36655/02, § 62, 21 decembrie 2006; Chubakova c. Ucraina, 17674/05, § 16, 18 februarie 2010). 13. După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a expus niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de În acest sens, se invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție. 15. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice d În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 17. Curtea consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral în valoare de 14 000 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 18. Guvernul contestă aceste pretenții. 19. Curtea consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral cert. Recurenta nu formulează nicio cerere în acest sens. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 21. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, 1200 EUR (o mie două sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, la convertirea în moneda landului de către statul pârât la rata aplicabilă la data decontării, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 24 februarie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Mirjana Lazarova Trajkovska Ministru Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE

VOLOVIK c. UKRAINE

(

Requête n

o

17446/06)

ARRÊT

STRASBOURG

24 février 2011

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Volovik c. Ukraine,

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Zdravka Kalaydjieva,

Julia Laffranque,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 31 janvier 2011,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

17446/06) dirigée contre l’Ukraine et dont une ressortissante de cet Etat, M

me

Alla Alekseyevna Volovik («

la requérante

»), a saisi la Cour le 18 avril 2006 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement ukrainien («

le Gouvernement

») a été représenté par ses agents V. Lutkovska et Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.

3.

Le 8 février 2010, le président de la cinquième section a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. En application du Protocole 14, la requête a été attribuée à un Comité.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

La requérante est née en 1960 et réside à Nikopol.

5.

La voiture, achetée par la requérante en novembre 1999, tomba en panne deux semaines plus tard. En mars 2000, la requérante saisit le tribunal de Nikopol (ci-après le «

tribunal

») d’une action en dédommagement contre la société constructrice.

6.

Le 8 novembre 2000, le tribunal rendit le jugement par lequel il accueillit partiellement la demande de la requérante. Le 25 décembre 2000, la cour de la région de Dnipropetrovsk (depuis juin 2001 – cour d’appel de la région de Dnipropetrovsk, ci-après la «

cour d’appel») annula la décision du tribunal et renvoya l’affaire pour réexamen. Le 16 février 2004, le tribunal accueillit partiellement la demande de la requérante. Par arrêt du 18

mai 2004, la cour d’appel annula cette décision et renvoya l’affaire pour réexamen. Le 26 décembre 2006, la Cour Suprême annula ledit arrêt et renvoya l’affaire à la cour d’appel qui, le 26 mars 2007, annula le jugement du 16 février 2004 et rejeta la demande de la requérante. Le 15 juin 2007, la Cour Suprême rejeta le pourvoi en cassation de cette dernière.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7.

La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

8.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

9.

La période à considérer a débuté en mars 2000 et pris fin au 15 juin 2007. Elle a donc duré sept ans et trois mois, pour trois instances judiciaires.

A.

Sur la recevabilité

10.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

11.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement de la requérante et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

12.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, par ex.,

Pavlyulynets c.

Ukraine

, n

o

70767/01, § 53, 6 septembre 2005;

Moroz et Autres c.

Ukraine

, n

o

36545/02, § 62, 21

décembre 2006;

Chubakova c.

Ukraine

, n

o

17674/05, § 16, 18 février 2010).

13.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

14.

La requérante se plaint également de l’iniquité de la procédure en question, invoquant à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention.

15.

La Cour, après avoir examiné l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, n’a décelé aucun indice d’iniquité dans la procédure. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

16.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

17.

La requérante réclame 14 000 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.

18.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

19.

La Cour estime que la requérante a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 1200 EUR à ce titre.

B.

Frais et dépens

20.

La requérante ne formule aucune demande à ce titre. Dès lors, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer une somme à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

21.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ;

3.

Dit

a)

que l’Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois, 1200 EUR (mille deux cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à

convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 février 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Stephen Phillips

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente