CASE OF VOLCHKOVA v. UKRAINE

CAUZA CU VOLCHKOVA v. UKRAINE (Depunerea nr. 17059/07) HOTĂRÂREA STASBOURG 22 septembrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Volchkova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 30 august 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 17059/07) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, Olga Leonidivna Volchkova („reclamantul”), la 4 aprilie 2007. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska, a Ministerului Justiției.

La 25 august 2010, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Poltava. La 2 iunie 2000, a depus o cerere la Curtea Poltava împotriva societății V. într-un litigiu corporativ între ei. La 30 ianuarie 2001, instanța a solicitat reclamantului să-și corecteze cererea în conformitate cu formalitățile procedurale până la 10 februarie 2001. La 29 mai 2006, aceeași instanță a respins cererea reclamantului, astfel cum a fost depusă din perioada de prelungire. La 5 octombrie 2006 și, respectiv, 8 august 2007, Curtea Regională de Apel din Poltava și Curtea Comercială Superioră a susținut hotărârea menționată anterior.

Potrivit Guvernului, în cursul procedurii, nouă audieri au fost suspendate la cererea reclamantului sau din cauza neaparerii ei sau a ambelor părți. Reclamantul nu este de acord că trei audieri au fost suspendate la cererea ei sau din cauza neaparenței ei. Întârzierile de mai sus în partea reclamantului au dus procedurii la aproximativ opt luni și jumătate. Aproximativ douăzeci de audieri au fost suspendate în principal datorită absenței acestuia, cererile sale de amânare, necesitatea colectării documentelor suplimentare, boala unui judecător, transferul cazului către un alt judecător, mutarea instanței la o altă premisă sau pentru motive neespecificate. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție că durata procedurii era incompatibilă cu cerințele privind „tempul motivabil”.

Curtea consideră că plângerea ar trebui examinată numai în temeiul articolului 6 § 1, care se menționează, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 11. Guvernul a contestat acest argument care a afirmat că cazul a fost complex și că reclamantul a contribuit la lungimea generală a procedurii. 12. Perioada care va fi luată în considerare a început la 2 iunie 2000 și s-a încheiat la 8 august 2007. A durat astfel șapte ani două luni și șase zile pentru trei niveluri de competență. Admisibilitatea 13. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție.

Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 15. În ceea ce privește circumstanțele specifice ale cauzei, Curtea consideră că complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea punctele 6 și 9 de mai sus), nu pot explica lungimea lor globală. Pe de altă parte, constată că protragerea procedurii a fost cauzată în principal de examinarea îndelungată a cazului de către instanța de primă instanță (a se vedea punctele 5 și 7 de mai sus) și de 20 de amânări a ședințelor (a se vedea punctul 9 de mai sus).

Prin urmare, Curtea concluzionează că principala responsabilitate pentru durata îndelungată a procedurii este de stat. 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01 , § 53, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, § 62, 21 decembrie 2006). 17. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”.

În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 18. Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 despre și din cauza rezultatului nefavorabil al procedurii. 19. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția. 20. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă pentru faptul că este evident nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 a) și al articolului 4 din Convenție.

III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 22. Reclamantul a solicitat o sumă globală de 150.000 [1] Hryvnia ucraineană (UAH) pentru prejudiciu material și moral, precum și pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ea a furnizat copii de chitanțe poștale pentru corespondență cu Curtea la suma de UAH 228.95 [2] 23. Guvernul a contestat aceste cereri.

24. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. În plus, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne și consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 20 EUR pentru procedura de față. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; Detenții (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 600 EUR (sex sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 20 EUR (20 de euro) pentru costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 septembrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului [1] aproximativ 13,126 euro (EUR) [2] aproximativ 20 EUR

FIFTH SECTION

CASE OF VOLCHKOVA v. UKRAINE (Application no. 17059/07) JUDGMENT STRASBOURG 22 September 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Volchkova v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 30 August 2011, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1952 and lives in Poltava.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

10. The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement. The Court considers that the complaint should be examined solely under Article 6 § 1, which reads, in so far as relevant, as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

18. The applicant also complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about and on account of the unfavourable outcome of the proceedings.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage, costs and expenses

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the complaint concerning the excessive length of the proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months EUR 600 (six hundred euros) in respect of non-pecuniary damage and EUR 20 (twenty euros) for costs and expenses, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 September 2011, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President [1] . About 13,126 euros (EUR) [2] . About EUR 20