CtEDO 06.10.2011 Auto

CASE OF SHCHUROV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
06.10.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SHCHUROV v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CAUZA CU SHCHUROV v. UKRAINE (Declarația nr. 5050/07) HOTĂRÂREA STASBOURG 6 octombrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shchurov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, Președintele, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 13 septembrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 5050/07) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Mykola Yevgenovych Shchurov („reclamantul”), la 4 ianuarie 2007. Reclamantul a fost reprezentat de doamna N. Savchenko, avocat care practică în Kyiv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Valeria Lutkovska, al Ministerului Justiției. La 25 august 2010, președintele Secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Kyiv. La 1 decembrie 1993, el a depus o cerere la instanța internă împotriva a patru persoane private într-un litigiu asupra moștenirii. La 6 noiembrie 2001, Curtea de district Svyatoshynskyy din Kyiv („Tribunalul de district”) a respins reclamația ca fiind nefondată. La 14 ianuarie 2002, după faptul că reclamantul nu și-a interzis recursul împotriva hotărârii de mai sus, în conformitate cu cerințele procedurale, Curtea de District l-a renunțat neexaminat. La 21 august 2002, după faptul că reclamantul nu și-a interzis recursul împotriva hotărârii din 14 ianuarie 2002, în conformitate cu cerințele procedurale, Curtea de District l-a renunțat neexaminat. La 13 septembrie 2002, după faptul că reclamantul nu și-a interzis recursul împotriva hotărârii din 21 august 2002, în conformitate cu cerințele procedurale, Curtea de District a renunțat neexaminat. La 30 martie 2005 și, respectiv, 14 iulie 2006, Curtea de Apel din Kyiv și Curtea Supremă au susținut hotărârea din 13 septembrie 2002. 10. Potrivit Guvernului, în cursul procedurii, reclamantul și-a modificat cererea în două ocazii. Curtea a suspendat douăsprezece audieri în urma cererilor reclamantului sau din cauza neaparerii acesteia și a altor părți. Reclamantul a declarat că nu a fost informat în mod corespunzător de una dintre audieri. Întârzierile de mai sus asupra părții reclamantului au prolungat procedura cu aproximativ zece luni. Aproximativ treizeci de audieri au fost suspendate în continuare în urma cererilor altor părți, nerespectarea acestora, datorită absenței unui judecător sau din motive neespecificate. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEII 11. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” 12. Guvernul a contestat acest argument în special în care a afirmat că reclamantul a contribuit la durata procedurii prin faptul că nu a participat la o parte din audieri și prin depunerea mai multe cereri de procedură. În septembrie 1997, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ucraina a dreptului de cerere individuală. Totuși, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procedurilor la momentul respectiv. Perioada în cauză s-a încheiat la 14 iulie 2006. Procesul a durat astfel opt ani și zece luni înainte de trei niveluri de competență. Admisibilitate 14. Curtea constată că plângerea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 16. Curtea consideră că complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea punctele 7-10 de mai sus), nu pot explica lungimea lor globală. Pe de altă parte, Curtea constată că protragerea procedurii a fost cauzată în principal de examinarea îndelungată a cazului de către Curtea de District (a se vedea punctele 5-6 și de suspendarea repetată a ședințelor (a se vedea punctul 10 de mai sus). Prin urmare, aceasta concluzionează că principala responsabilitate pentru durata îndelungată a procedurii este de stat. 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01 , § 53, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, § 62, 21 decembrie 2006). 18. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. REMININIG COMPLAINTES 19. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul și nedreptatea procedurii, la parcialitatea judecătorilor și la lipsa de acces la o instanță. 20. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția. 21. Rezultă că această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 23. Reclamantul a solicitat 50.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 24. Guvernul a contestat cererea. 25. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această cerere. Pe de altă parte, acordă reclamantului 1 600 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 1,600 EUR (1 mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 octombrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă