CtEDO 06.10.2011 Auto

CASE OF ZHUZHA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
06.10.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ZHUZHA v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CAUZA CUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE A ZHUZHA v. UKRAINE (Depunerea nr. 595/08) JUDGMENT STRASBOURG 6 octombrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Zhuzha v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 13 septembrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 595/08) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Viktor Georgiyevich Zhuzha („reclamantul”), la 5 decembrie 2007. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Valeria Lutkovska, al Ministerului Justiției. La 12 iulie 2010, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Dnipropetrovsk. La 9 martie 1995, el a instituit proceduri de difamare în Curtea de District Amur Nyzhnyodniprovsky din Dnipropetrovsk („Curtea de District”) împotriva dnei M., un oficial local. La 27 martie 1996, instanța a respins afirmația reclamantului neexaminată. La 19 septembrie 1996, Tribunalul regional Dnipropetrovsk a anulat hotărârea din 27 martie 1996 și a trimis pronunțarea cauzei de procedură. La 19 octombrie 1999, Curtea de District a pronunțat o hotărâre. La 20 decembrie 1999, Curtea de District a prelungit termenele pentru ca reclamantul să depună recurs în casă împotriva hotărârii de mai sus, a anulat-o și a remis cazul pentru o probă de examinare. La 15 septembrie 2006, Curtea de District a permis parțial cererea reclamantului și a ordonat doamnei M. să-i plătească anumite sume în nerespectate. 10. La 10 octombrie 2006, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de mai sus. La 19 octombrie 2006, Curtea de Apel i-a solicitat să rectifice recursul în conformitate cu cerințele procedurale. La 17 martie 2007, reclamantul a apelat în casă. La 5 aprilie 2007, Curtea Supremă l-a solicitat să rectifice recursul în casă în conformitate cu cerințele procedurale. În urma acestui fapt, la 26 iunie 2007, a respins recursul în casă ca fiind nesubstanțiat. 12. În cursul procedurii, reclamantul și-a specificat de mai multe ori cererea. Au fost suspendate opt audieri din cauza faptului că reclamantul sau reprezentantul său sau ambele părți nu au apar sau nu au urmat cererea reprezentantului reclamantului, ceea ce a prolungat procedura cu aproximativ opt luni și jumătate. 13. Treisprezece auudieri au fost suspendate datorită nerespectării reprezentantului acestuia, absenței judecătorului sau din motive neespecificate. Între 23 octombrie 2003 și 14 iulie 2006, procedurile au fost suspendate din cauza bolii acestuia. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii în cazul său. Curtea consideră că reclamația de mai sus este examinată numai în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 15. Guvernul a contestat acest argument care a afirmat că cazul a fost complex și că reclamantul a contribuit la lungimea generală a procedurii. 16. În septembrie 1997, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ucraina a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, se va ține seama de starea procedurilor la momentul respectiv. Între 11 septembrie 1997 și 4 mai 1998 nu s-a petrecut nici o procedură (a se vedea, de exemplu, Lyutov v. Ucraina, nr. 32038/04, § 24, 11 decembrie 2008). Procedura a durat astfel nouă ani o lună și douăzeci de zile. Admisibilitatea 17. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 19. În ceea ce privește circumstanțele cauzei, Curtea consideră că nici complexitatea cauzei, nici comportamentul reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea punctele 8 și 10-12 de mai sus), nu pot explica durata generală a procedurii. Pe de altă parte, Curtea consideră că principalele întârzieri au fost cauzate de Curtea de District (a se vedea punctele 8, 9 și 13 de mai sus) și de două trimiteri ale cauzei de examinare proaspătă (a se vedea punctele 7 și 8 de mai sus). Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 21. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 22. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, cu privire la rezultatul nefavorabil al procedurii și la lipsa accesului la și la ședințe publice în fața Curții Supreme. 23. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția. 24. Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 26. Reclamantul a solicitat 35 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a contestat cererea. 28. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral din cauza încălcării constatate. Hotărârea, pe o bază echitabilă, i-a acordat 1,700 EUR sub acest cap. Interes implicit 29. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 1,700 EUR (1 mie șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 octombrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă