AFFAIRE TKACHENKO c. UKRAINE

CINCEA SECȚIUNEA TKACHENKO c. UKRAINE Cerere nr. 1278/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 aprilie 2013 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Tkachenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Andre Potoki, Aleš Pejchal, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct din secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 12 martie 2013, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere (n 1278/06) îndreptată contra Ucrainei, inclusiv o resortisantă a acestui stat, domnul Tetyana Vasylivna Tkachenko ( La 30 decembrie 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).

Guvernul ucrainean a fost reprezentat ultima dată de agentul său, N. Kultchytskyy, de la Ministerul Justiției. La 4 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. CIRCONSTANCE DE LA L La 15 iunie 2001, Tribunalul a pronunțat o hotărâre în temeiul căreia a primit parțial cererea. La 7 iunie 2001, Tribunalul a pronunțat o hotărâre în temeiul căreia a acceptat cererea. August 2001, instanța din regiunea Vinnitsa (din iunie 2001) a anulat decizia instanței și a pronunțat cauza pentru reexaminare. La 23 noiembrie 2001, Curtea Supremă a respins recursul împotriva deciziei instanței judecătorești. La 25 iunie 2002, instanța a anulat decizia de La 19 august 2003, tribunalul din regiunea Vinnitsa (denumită în continuare "jurisdicția") a respins hotărârea Tribunalului și a retrimis cauza spre reexaminare.

La 5 februarie 2004, instanța a anulat decizia de concediere, a reintegrat reclamanta la fosta sa funcție și-a primit parțial cererea de despăgubire. La 28 aprilie 2004, instanța a anulat hotărârea din 5 februarie 2004 și a respins cererea. La 26 august 2005, Curtea Supremă a confirmat decizia instanței de apel. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 10 august 2000 și s-a încheiat la 26 august 2005. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție.

În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. Curtea reamintește că o diligență specială se impune pentru soluționarea muncii (Ruotolo c. Italia , Hotărârea din 27 februarie 1992, seria A n 230-D, p. 39 § 17). Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Frydlender citată anterior).

15. În speță, Curtea consideră că nici complexitatea cauzei, nici comportamentul recurentei nu explică durata procedurii. Pe de altă parte, Curtea constată că cauza a fost trimisă de două ori în fața Tribunalului de Primă Instanță. Cu toate acestea, nu este rezonabil să se considere că aceste trimiteri succesive au fost datorate, după cum reiese din faptele din speță, erorilor comise de instanțele inferioare, astfel încât întârzierile nu pot fi imputate reclamantului.

Chiar dacă Curtea nu este în poziția de a aprecia temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele interne, aceaceasta este de părere că trimiterile constante în cadrul aceleiași proceduri pot dezvălui o disfuncție gravă a sistemului juridic (a se vedea, mutatis mutandis, Wierciszewska c. Polonia, n 4331/98, § 46, 25 noiembrie 2003; și Chuykina c. Ucraina, n 289604/04, § 42, 13 1 ianuarie 2011). 16. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf.

Pe lângă aceasta, reclamanta se plânge și de procedura în cauză, invocând în acest sens art. 6 alineatul (1) din Convenție. 18. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice de d oi în procedură. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 20. Recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacie echitabila.

Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PRIN aceste motive, CURTEA ÎN L Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 aprilie 2013, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Angelika Nußberger Modulul adjunct președinte

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE TKACHENKO c. UKRAINE ( Requête n o 1278/06) ARRÊT STRASBOURG 4 avril 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tkachenko c. Ukraine, La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un Comité composé de : Angelika Nußberger, présidente, André Potocki, Aleš Pejchal, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 mars 2013, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. La requérante est née en 1958 et réside à Vinnytsya.

SUR LA DURÉE DE LA PROCEDURE

9. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L’AUTRE VIOLATION ALLÉGUÉE

17. La requérante se plaint également de l’iniquité de procédure en question, invoquant à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

19. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »