- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 aprilie 2011
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Asmolov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CINCEA SECȚIUNEA ASMOLOV c. UKRAINE Cerere nr. 15045/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 aprilie 2011 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Asmolov c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 martie 2011, Rend la hotărâre, care a fost adoptat la această dată de procedură A la origine a cauzei se află o cerere (n 15045/05) îndreptată împotrivaatnamei Ucraina și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Viktor Alekseyevich Asmolov, a sesizat Curtea la 14 martie 2011, aprilie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).
Guvernul ucrainean a fost reprezentat de agenții săi V. Lutkovska și Y. Zaytsev, de la Ministerul Justiției. La 28 ianuarie 2010, președintele celei de-a cincea secțiuni a decis să comunice pârâtul întemeiat pe durata procedurii guvernului. În temeiul Protocolului nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L O acțiune împotriva fostului său angajator în vederea reintegrării la postul de funcționar, a plăților restante ale salariului și a prejudiciului moral. Prin hotărârea din 13 decembrie 1999, instanța a acceptat parțial cererile reclamantului.
Prin hotărârea din 7 februarie 2000, Curtea Supremă a Crimeea a anulat această hotărâre și a rejucat cauza pentru o nouă examinare în fața instanței care, după ce a desfășurat mai multe ședințe, inclusiv cea din 28 iunie 2000, la care, potrivit guvernului, părțile nu s-au prezentat, a început pe reclamant prin hotărârea sa din 2 octombrie 2001. Potrivit reclamantului, la data de 28 iunie 2000 nu se putea avea loc în ședința din 28 iunie 2000, această zi fiind o zi de sărbătoare în Ucraina [1] . La 15 aprilie 2002, tribunalul de apel din Crimeea (jurisdicția de judecată din data de 28 iunie 2000) a confirmat această hotărâre. Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2002, Curtea Supremă, hotărând cu privire la recursul recurentului, cu privire la cauza în fața instanței pentru rectificarea procedurii de trimitere a recursului în cassation.
Acesta a fost trimis pentru o examinare a Curții Supreme la 5 mai 2003. Prin o hotărâre din 14 octombrie 2004, aceasta din urmă a fost pronunțată la Tribunalul din 15 octombrie 2004. aprilie 2002 și a retrimis cauza pentru o nouă examinare în fața instanei de apel care, la 8 decembrie 2004, a confirmat hotărârea din 2 octombrie 2001. La 6 ianuarie 2005, reclamantul s-a ocupat de casare. La 29 aprilie 2007, Curtea Supremă a transmis cauza pentru examinare în fața instanței judecătorești din regiunea Zaporizhia, care, printr-o hotărâre din 14 decembrie 2007, a adresat cauza din 8 decembrie 2004 și a trimis cauza în fața instanței. Acesta din urmă l-a deranjat pe reclamant prin hotărârea sa din 14 aprilie 2009, după ce a organizat mai multe ședințe, inclusiv cea din 10 martie 2009, la care reclamantul nu s-a prezentat.
La cererea reclamantului, la 8 iulie 2009, Curtea de apel a anulat parțial hotărârea de primă instanță. La 23 noiembrie 2009, Curtea Supremă a respins recursul în casarea reclamantului. 10. Din dosar reiese că cel puțin patru audieri au fost amânate din cauza absenței pârâtului în cauza, trei audieri din motive tehnice În cele din urmă, reclamantul și pârâtul au depus o serie de cereri de amânare a audierilor din diferite motive. În două rânduri, reclamantul nu a respectat termenele pentru casare. De două ori, cererile sale de prelungire a termenelor au fost îndeplinite de tribunale. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din CONVENȚIA 11. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timpul rezonabil" astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție.
Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 noiembrie 1999 și a fost încheiată la 23 noiembrie 2009. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil.
Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII.
Curtea reamintește că o diligență specială se impune pentru soluționarea muncii (Ruotolo c. Italia , Hotărârea din 27 februarie 1992, seria A n 230-D, p. 39 § 17). 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea printre altele, Pavlyulynets c. Ucraina, n 70767/01, § 53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina, n 36655/02, § 62, 21 decembrie 2006; Chubakova c. Ucraina, n 17674/05, § 16, 18 februarie 2010 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.
Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 18. Reclamantul se plânge în cele din urmă cu privire la procedura în cauză, invocând în acest sens articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție. 19. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice d În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
Reclamantul solicită 4000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, îi acordă 2800 EUR în acest sens. Proaspăt și cheltuieli de judecată 24. Reclamantul solicită, de asemenea, 1581,73 hyvnyas ucraineans (UAH) (154,54 EUR [2] ) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții, din care 1000 UAH (97,70 EUR) cheltuielile juridice, 64,58 UAH (6,30 EUR) cheltuielile de transport și 517,15 UAH (50,53 EUR) cheltuielile poștale. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 130 EUR pentru toate cheltuielile și acordul acordat reclamantului.
Interese moratorii 27. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PRIN ACEASTA MOTIVE, CURȚA ÎN LÂNAANIMITATE, Declară cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul A spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2 800 EUR (două mii opt sute de euro) pentru daune morale și 130 EUR (o sută treizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 aprilie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič Moduler Adjunct Președinte Ziua Constituției. 1 EUR = 10,24 UAH la data de 20 iulie 2010.
CINQUIÈME SECTION
AFFAIRE ASMOLOV c. UKRAINE ( Requête n o 15045/05) ARRÊT STRASBOURG 21 avril 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Asmolov c. Ukraine, La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un Comité composé de : Boštjan M. Zupančič, président, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 29 mars 2011, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 15045/05) dirigée contre l’Ukraine et dont un ressortissant de cet Etat, M. Viktor Alekseyevich Asmolov (« le requérant »), a saisi la Cour le 14 avril 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Le gouvernement ukrainien (« le Gouvernement ») a été représenté par ses agents V. Lutkovska et Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.
Le 28 janvier 2010, le président de la cinquième section a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. En application du Protocole n o 14, la requête a été attribuée à un Comité de trois juges. EN FAIT
LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE
4. Le requérant est né en 1943 et réside à Alushta.
Le 23 novembre 1999, il saisit le tribunal d’Alushta (le « tribunal ») d’une action contre son ancien employeur visant à sa réintégration au poste, paiement des arriérés de salaire et du dommage moral.
Par un jugement du 13 décembre 1999, le tribunal accéda partiellement aux demandes du requérant. Par un arrêt du 7 février 2000, la Cour Suprême de la Crimée annula ce jugement et renvoya l’affaire pour un nouvel examen devant le tribunal qui, après avoir tenu plusieurs audiences, dont celle du 28 juin 2000 à laquelle, selon le Gouvernement, les parties ne se présentèrent pas, débuta le requérant par son jugement du 2 octobre 2001. Selon le requérant, l’audience du 28 juin 2000 ne pouvait pas avoir lieu, ce jour étant un jour férié en Ukraine [1] . Le 15 avril 2002, la cour d’appel de la Crimée (la « cour d’appel ») confirma ce jugement.
Par un arrêt du 12 décembre 2002, la Cour suprême, statuant sur le pourvoi du requérant, retourna l’affaire devant le tribunal pour rectification de la procédure d’envoi du pourvoi en cassation. Celui-ci fut envoyé pour un examen de la Cour suprême le 5 mai 2003.
Par un arrêt du 14 octobre 2004, cette dernière annula l’arrêt du 15 avril 2002 et renvoya l’affaire pour un nouvel examen devant la cour d’appel qui, le 8 décembre 2004, confirma le jugement du 2 octobre 2001. Le 6 janvier 2005, le requérant se pourvut en cassation. Le 29 avril 2007, la Cour suprême transmit l’affaire pour examen devant la cour d’appel de la région de Zaporizhia qui, par un arrêt du 14 décembre 2007, annula l’arrêt du 8 décembre 2004 et renvoya l’affaire devant le tribunal. Ce dernier débouta le requérant par son jugement du 14 avril 2009, après avoir tenu plusieurs audiences, dont celle du 10 mars 2009, à laquelle le requérant ne se présenta pas. Sur appel du requérant, le 8 juillet 2009, la cour d’appel annula partiellement le jugement de première instance.
Le 23 novembre 2009, la Cour suprême rejeta le pourvoi en cassation du requérant.
Il ressort du dossier, qu’au moins quatre audiences furent reportées en raison de l’absence du défendeur dans l’affaire, trois audiences pour des « raisons techniques », quatre audiences en raison de la maladie ou absence justifiée du juge. Le requérant ainsi que le défendeur avaient soumises un certain nombre de demandes de report des audiences pour de différentes raisons. A deux reprises, le requérant avait manqué les délais pour se pourvoir en cassation. A deux reprises, ses demandes de prolongation desdits délais furent satisfaites par les tribunaux. EN DROIT I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
11. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La période à considérer a débuté le 23 novembre 1999 et s’est terminée le 23 novembre 2009. L’affaire fut examinée par trois instances, avec trois renvois pour des nouveaux examens sur le fond devant les juridictions inférieures. A. Sur la recevabilité
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). La Cour rappelle qu’une diligence particulière s’impose pour le contentieux du travail ( Ruotolo c. Italie , arrêt du 27 février 1992, série A n o 230-D, p. 39, § 17).
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, parmi d’autres, Pavlyulynets c. Ukraine , n o 70767/01, § 53, 6 septembre 2005; Moroz et Autres c. Ukraine , n o 36545/02, § 62, 21 décembre 2006; Chubakova c. Ukraine , n o 17674/05, § 16, 18 février 2010).
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable ». Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1. II.
SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES
18. Le requérant se plaint enfin de l’iniquité de la procédure en question, invoquant à cet égard les articles 6 § 1 et 13 de la Convention.
La Cour, après avoir examiné l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, n’a décelé aucun indice d’iniquité dans la procédure. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
20. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
Le requérant réclame 4000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
La Cour estime que le requérant a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 2800 EUR à ce titre. B. Frais et dépens
Le requérant demande également 1581,73 hrivnyas ukrainiens (UAH) (154,54 EUR [2] ) pour les frais et dépens engagés devant la Cour, dont 1000 UAH (97,70 EUR) les dépenses juridiques, 64,58 UAH (6,30 EUR) les dépenses de transport et 517,15 UAH (50,53 EUR) de dépenses postales.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 130 EUR pour tous frais confondus et l’accorde au requérant. C. Intérêts moratoires
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 3. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, 2 800 EUR (deux mille huit cents euros) pour dommage moral et 130 EUR (cent trente euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 21 avril 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président 1. Jour de la Constitution. 1. 1 EUR = 10,24 UAH à la date du 20 juillet 2010.