CASE OF ANDRLE v. THE CZECH REPUBLIC

Reclamantul este un național ceh născut în 1946 care locuiește în Vysoké Mýto (Republica Cehă). Reclamantul a fost căsătorit din 1971 până în 1998, când a divorțat. La 28 mai 1998, reclamantul a solicitat custodia a doi dintre cei patru copii ai săi, născuți în 1982 și 1985, susținând că din august 1997 el și soția sa nu au trăit împreună și că a avut grijă de cei doi copii minori însuși. Într-o hotărâre din 16 iulie 1998 Curtea de district Ústí nad Orlici a acordat custodia reclamantului celor doi copii. La 14 noiembrie 2003, administrația cehă de securitate socială (Česká správa socialního zabezpečení) a respins cererea reclamantului de pensie de pensie, deoarece nu a atins vârsta pensionabilă necesară de art. 32 din Legea privind asigurările de pensii, care a fost, în cazul său, șasezeci și un an și zece luni. Reclamantul a contestat decizia administrativă în fața Curții Regionale Hradec Králové (Krajský soud), argumentând că, având în vedere faptul că a avut grijă de doi copii, a avut dreptul să se retragă la vârsta de 57 de ani și, prin urmare, a ajuns la vârsta pensionabilă. La 1 decembrie 2004, Curtea Regională a continuat procesul în cazul reclamantului în așteptarea rezultatului procedurii dinainte de Curtea Constituțională (Ustavní soud), care a fost invitată să revizuiască constituționalitatea articolului 32 din Legea privind asigurările de pensii într-un alt caz (nr. Pl. ÚS 53/2004) prezentat de Curtea Supremă Administrativă (Najvyší správní soud). Curtea Regională Hradec Králové s-a alăturat procedurii în acest caz ca parte interventivă. 10. În hotărârea nr. Pl. ÚS 53/2004 din 16 octombrie 2007 Curtea Constituțională a respins petiția Curții Supreme de Administrație de a abroga art. 32 din Legea privind asigurările de pensii, constatand că aceasta nu a fost discriminatorie și a fost, prin urmare, compatibilă cu art. 1 și art. 3 § 1, în coroborat cu art. 30 § 1 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale. 11. La 12 decembrie 2007, Curtea Regională a respins acțiunea reclamantului, referindu-se la hotărârea Curții Constituționale nr. Pl. ÚS 53/2004. 12. Prin hotărârea din 13 iunie 2008, Curtea Supremă Administrativă a respins un recurs de casă de către reclamant, în baza hotărârii anterioare a Curții Constituționale. 13. Ulterior, reclamantul a depus un recurs constituțional în care a susținut, printre altele, o încălcare a art. 14 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 14. La 30 octombrie 2008, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional vădit nefondat, subliniind, în special, discreția acordată legislației de a pune în aplicare un tratament preferențial, obiectivul obiectiv și rezonabil urmărit de acest tratament preferențial al femeilor și relația proporționalității dintre mijloacele utilizate și obiectivul urmărit. 15. art. 1 prevede că toți oamenii sunt liberi cu egalitate demnității și drepturi egale. Drepturile și libertățile fundamentale sunt inerente, inalienabile, imprescriptibile și nu supuse abrogării. 16. În temeiul articolului 3 toată lumea este garantată bucuria drepturilor sale fundamentale și libertăților sale de bază, fără a aduce atingere genului, rasei, culorii pielii, limbii, credinței și religiei, condamnării politice sau a altor condamnare, origine națională sau socială, a unei minorități naționale sau etnice, a proprietăților, a nașterii sau a altor statuturi. 17. art. 30 prevede că cetățenii au dreptul la o securitate materială adecvată în vârstă și în timpul perioadelor de incapacitate la muncă, precum și în cazul pierderii furnizorului lor de gospodărie. 18. Limitele de vârstă diferențiate pentru bărbați și femei pentru dreptul la pensii de pensionare de stat au fost introduse pentru prima dată prin Legea privind securitatea socială (nr. 55/1956), care a devenit eficace la 1 ianuarie 1957. În general, vârsta pensionabilă pentru bărbați a fost stabilită la șasezeci de ani, în timp ce pentru femei a fost stabilită la cincizeci de ani. 19. Legea privind securitatea socială (nr. 101/1964), cu efect de la 1 iulie 1964, a specificat diferențiale în vârstă pensionabilă pentru femei, în funcție de numărul de femei crescute. Raportul explicativ privind proiectul de lege a remarcat următoarele: „Această limită de vârstă diferențiată pentru achiziționa dreptul de retragere reflectă situația diferită a vieții mamelor care, atunci când au avut grijă de copii, au îndeplinit, de asemenea, sarcinile în familie, pe lângă datoriile lor de muncă.” 20. Legea privind asigurarea pensiilor de stat (nr. 155/1995), în vigoare începând cu 1 ianuarie 1996, prevede asigurarea de bază a pensiilor de stat, stabilind condițiile de eligibilitate pentru pensii, inclusiv pensiile de pensionare, precum și metodele de calcul și de plată a pensiilor. Sistemul de pensii lucrează pe principiul de plată, prin care angajații plătesc contribuții din veniturile lor, care servesc la finanțarea pensiilor pentru pensionații de astăzi din bugetul național. Bărbații și câștigătorii de sex feminin sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în conformitate cu statutul lor ca salariați angajati sau salariați independenți. 21. În momentul respectiv, art. 32 alineatul (1) din Legea privind asigurările de pensii de stat prevede următoarele: „(1) Vârsta pensionabilă este (a) pentru bărbați, 60 de ani, (b) pentru femei: 1. 53 de ani, cu condiția să fi crescut cel puțin cinci copii, 2. 54 de ani, cu condiția ca ei să fi crescut trei sau patru copii, 3. 55 de ani, cu condiția ca ei să fi crescut doi copii, 4. 56 de ani, cu condiția ca ei să fi crescut un copil sau 5. 57 de ani, în cazul în care persoanele asigurate au atins această vârstă până la 31 decembrie 1995.” Secțiunea 32 alineatul (2) prevede că pentru persoanele asigurate care au atins limitele de vârstă menționate mai sus între 1 ianuarie 1996 și 31 decembrie 2006, vârsta pensionabilă a fost crescută treptat cu două luni pentru bărbați și patru luni pentru femei pentru fiecare an calendaristic, chiar incompletă, între 31 decembrie 1995 și data atingerii limitelor de vârstă menționate mai sus. Secțiunea 32 alineatul (4) prevăzută la momentul respectiv: „(4) Cerința pentru o femeie de a crește copii pentru a deveni dreptul la o pensie de pensie de stat [mai avansată] a fost satisfăcută dacă femeia are personal grijă sau a avut grijă de copii timp de cel puțin zece ani înainte ca copiii să ajungă la vârsta majorității. Cu toate acestea, dacă o femeie începe să crească un copil după vârsta de opt ani, cerința de a crește copii a fost îndeplinită dacă femeia are personal grijă sau a avut grijă de copil timp de cel puțin cinci ani înainte ca copilul să ajungă la vârsta majorității; totuși, cele de mai sus nu se aplică dacă femeia a încetat să aibă grijă de copil înainte ca copilul să ajungă la vârsta majorității.” 22. Potrivit argumentelor guvernamentale, femeile sunt invitate să demonstreze că au crescut copii pentru perioada legală prin completarea unei declarații legale anexate la cererea de pensie de pensionare. 23. Datorită schimbărilor demografice complexe, vârsta pensionabilă de stat pentru toate persoanele a crescut treptat. Începând cu 2003 guvernul s-a străduit să facă doi amendamente ale Legii de asigurare a pensiilor de stat în vederea egalizării treptate a vârstei de pensionare a bărbaților și a femeilor, indiferent de numărul de copii crescute. Cu toate acestea, datorită negocierilor politice dificile cu anumite partide politice și sindicate, singura soluție posibilă a fost să ajungă la un compromis. 24. În consecință, Legea modificată nr. 155/1995, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, prevede în art. 32: „(1) Vârsta pensionabilă este (a) pentru bărbați, 60 de ani, (b) pentru femei: 1. 53 de ani, cu condiția că au crescut cel puțin cinci copii, 2. 54 de ani, cu condiția ca au crescut trei sau patru copii, 3. 55 de ani, cu condiția că au crescut doi copii, 4. 56 de ani, dacă au crescut un copil, sau 5, 57 de ani, în cazul persoanelor asigurate născute înainte de 1936. (2) Pentru persoanele asigurate născute după 1936 și înainte de 1968, vârsta pensionabilă este determinată în conformitate cu tabelul anexat la prezenta Lege, care calculează creșterea vârstelor pensionabile prin adăugarea de luni suplimentare. (3) Pentru persoanele asigurate născute după 1968, vârsta pensionabilă este (a) pentru bărbați, 65 de ani, (b) pentru femei: 1. 62 de ani, cu condiția să crească cel puțin patru copii, 2. 63 de ani, cu condiția să crească trei copii, 3. 64 de ani, cu condiția să crească doi copii, sau 4. 65 de ani.” 25. Prin această hotărâre, Plenarul Curții Constituționale a respins petiția Curții administrative Supreme de abrogare a articolului 32 din Legea privind asigurările de pensii. Acesta a susținut că un cadru juridic special care a oferit un avantaj unui grup sau categorie de persoane față de celălalt nu a putut fi considerat în sine încălcarea principiului egalității și că legislatorul are discreția de a pune în aplicare un tratament preferențial.Abordarea în joc se bazează pe motive obiective și rezonabile și a urmărit un obiectiv legitim. Curtea a ajuns la concluzia că propunerea de abrogare ar fi contrar principiilor securității juridice și restricțiilor minime privind drepturile omului, deoarece femeile ar pierde tratamentul preferențial în timp ce bărbații nu ar primi aceleași beneficii. Prin urmare, soluția la tratamentul inegal al bărbaților și femeilor necesită o ajustare complexă și prudentă a întregii scheme de pensii. În observațiile sale adresate Curții Constituționale, Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale a susținut că între statele membre ale Uniunii Europene o dispoziție similară a fost eficace pentru o perioadă temporară numai în Slovacia și într-o măsură limitată în Slovenia.