POTOCNIK (No. 3) v. SLOVENIA

CINTIMEA SECȚIUNE DE DECIZIE Cerințele nr. 18716/05 și 16011/06 Ivan Potočnik și alții împotriva Sloveniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 22 februarie 2011 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse anterior la depunerea la 13 mai 2005 și, respectiv, 20 martie 2006, având în vedere propunerile de decontare ale Guvernului prezentate reclamanților, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt toate resortisanții sloveni. Dl Ivan Potočnik s-a născut în 1947 și trăiește în Rogaška Slatina. El nu a avut nici un reprezentant în fața Curții. Franc Trampuž și Dna Danica Trampuž s-au născut în 1941 și, respectiv, 1945 și trăiesc în Sežana. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl D. Železnik, un avocat practicant în Sežana. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Circumstanțele cazului Reclamanții au fost părți la proceduri care au încheiat procedura înainte de 1 În ianuarie 2007, înainte de operațiune a Legii din 2006 (a se vedea mai jos). Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei instanțe.” COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii interne. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamanții au primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral. De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în măsură să negocieze o înțelegere cu biroul procurorului de stat sau, în cazul în care aceasta nu ar fi reușită, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor în ceea ce privește durata procedurii și lipsa unei soluții eficace în acest sens; prin urmare, această parte a cererilor ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea a luat în considerare competența sa în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție de a restabili situația în lista de cauze, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs, plângerile cu privire la nedreptatea procedurii având în vedere toate elementele în posesia sa, Curtea consideră că, Chiar presupunând că reclamanții au respectat cerința de epuizare a căilor de recurs interne în acest sens, această parte a cererilor nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a convenției. Rezultă că aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererile din lista sa de cazuri cu privire la plângerile privind durata procedurii și lipsa unei soluții eficace în acest sens în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție; declara inadmisibilă restul cererilor. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Președintele secretar adjunct

FIFTH SECTION

DECISION

Applications nos. 18716/05 and 16011/06

Ivan Potočnik and others

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22

February 2011 as a Committee composed of:

Ganna Yudkivska,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Angelika Nußberger,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on lodged on 13 May 2005 and 20 March 2006 respectively,

Having regard to the Government’s settlement proposals made to the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are all Slovenian nationals.

Mr Ivan Potočnik was born in 1947 and lives in Rogaška Slatina. He had no representative before the Court. Mr

Franc Trampuž and Ms Danica Trampuž were born in 1941 and 1945 respectively and live in Sežana. They were represented before the Court by Mr D. Železnik, a lawyer practising in Sežana.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

A.

The circumstances of the case

The applicants were parties to proceedings which terminated before 1

January 2007, that is, before the 2006 Act became operational (see below).

B.

Relevant domestic law

The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay

(Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja

, Official Journal, No. 49/2006 – “the 2006 Act”)

became operational on 1

January

2007.

Section 25 lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court:

Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act

“(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party has made a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months of the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest.....

(2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months of the date on which the party made its proposal, the party may lodge a claim [

for just satisfaction

] with the competent court under this Act. The party may lodge a claim within six months of receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide whether to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

The

applicants further

complained under Article 6 of the Convention about the unfairness of the domestic proceedings.

THE LAW

A.

Complaints about the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect under Articles 6 and 13 of the Convention

The Court notes that, after the Government had been given notice of the applications under Article 54 § 2(a) of the Rules of Court, the applicants received the State Attorney’s Office’s settlement proposal under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage. It further notes that the applicants have since then been in a position to either negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that were to be unsuccessful, lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see

Pohlen v Slovenia

(dec.), no.

28457/03, §§ 40-43, 3

June

2008, and

Kešelj and 6 others v. Slovenia

(dec.), nos. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 and 44915/05, 19

May

2009).

The Court reiterates Article

37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the applications as far as they concern the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect; therefore, this part of the applications should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37

§

1

(c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore the case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.

B.

Complaints about the unfairness of the proceedings

Having regard to all material in its possession, the Court considers that,

even assuming that the applicants have complied with the requirement of exhaustion of domestic remedies in this respect, this part of the applications does not disclose any appearance of a violation of the Convention.

It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the applications out of its list of cases with regard to the complaints

about the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect under Articles 6 and 13 of the Convention;

Declares

inadmissible the remainder of the applications.

Stephen Phillips

Ganna Yudkivska

Deputy Registrar

President