Sekula și Pirih împotriva Sloveniei

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Adrese nr. 1773/07 și 2155/07 de către Alojzija SEKULA și Damjan PIRIH împotriva Sloveniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiunea), care așezează la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 18 și, respectiv, 8 decembrie 2006, având în vedere propunerile de decontare ale Guvernului prezentate reclamanților, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt toate resortisanții sloveni. Reclamanta Doamna Alojzija Sekula s-a născut în 1951 și trăiește în Šmarješke Toplice.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna Verstovšek, avocat practicant la Ljubljana. Reclamantul dl Pirih s-a născut în 1954 și trăiește în Izola. El a fost reprezentat în fața Curții de biroul de drept Čeferin din Grosuplje. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Circumstanțele cauzei Reclamanții au fost părți la proceduri care s-au încheiat înainte de 1 În ianuarie 2007, înainte de operațiune a Legii din 2006 (a se vedea mai jos).

Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.

Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu ... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare.

Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei instanțe.” COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamanții au primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral.

De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în măsură să negocieze o înțelegere cu biroul procurorului de stat sau, în cazul în care aceasta nu ar fi reușită, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista cazurilor sale. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Applications nos. 1773/07 and 2155/07 by Alojzija SEKULA and Damjan PIRIH against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 28 June 2011 as a Committee composed of: Ganna Yudkivska, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 18 and 8 December 2006 respectively, Having regard to the Government’s settlement proposals made to the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are all Slovenian nationals. The applicant Ms Alojzija Sekula was born in 1951 and lives in Šmarješke Toplice. She was represented before the Court by Ms M. Verstovšek, a lawyer practising in Ljubljana.

The applicant Mr Pirih was born in 1954 and lives in Izola. He was represented before the Court by the Čeferin law office from Grosuplje. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent. A. The circumstances of the case The applicants were parties to proceedings which terminated before 1 January 2007, that is, before the 2006 Act became operational (see below).

B. Relevant domestic law The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Journal, No. 49/2006 – “the 2006 Act”) became operational on 1 January 2007. Section 25 lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court: Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party has made a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months of the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure.

The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest ... (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months of the date on which the party made its proposal, the party may lodge a claim [ for just satisfaction ] with the competent court under this Act. The party may lodge a claim within six months of receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide whether to proceed with settlement.

Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.” COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard. THE LAW The Court notes that, after the Government had been given notice of the applications under Article 54 § 2(a) of the Rules of Court, the applicants received the State Attorney’s Office’s settlement proposal under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage.

It further notes that the applicants have since then been in a position to either negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that were to be unsuccessful, lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see Pohlen v Slovenia (dec.), no. 28457/03, §§ 40-43, 3 June 2008, and Kešelj and 6 others v. Slovenia (dec.), nos. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 and 44915/05, 19 May 2009). The Court reiterates Article 37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the applications and that they should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore the case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.

For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Deputy Registrar President