SEKULA AND PIRIH v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SEKULA AND PIRIH v. SLOVENIA (CtEDO, 2011)
CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Adrese nr. 1773/07 și 2155/07 de către Alojzija SEKULA și Damjan PIRIH împotriva Sloveniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiunea), care așezează la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 18 și, respectiv, 8 decembrie 2006, având în vedere propunerile de decontare ale Guvernului prezentate reclamanților, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt toate resortisanții sloveni. Reclamanta Doamna Alojzija Sekula s-a născut în 1951 și trăiește în Šmarješke Toplice. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna Verstovšek, avocat practicant la Ljubljana. Reclamantul dl Pirih s-a născut în 1954 și trăiește în Izola. El a fost reprezentat în fața Curții de biroul de drept Čeferin din Grosuplje. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Circumstanțele cauzei Reclamanții au fost părți la proceduri care s-au încheiat înainte de 1 În ianuarie 2007, înainte de operațiune a Legii din 2006 (a se vedea mai jos). Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu ... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei instanțe.” COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamanții au primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral. De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în măsură să negocieze o înțelegere cu biroul procurorului de stat sau, în cazul în care aceasta nu ar fi reușită, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista cazurilor sale. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Președintele adjunct al grefierului