SKORNIK v. SLOVENIA

Decizia nr. 3469/06, 16392/06, 22272/06, 30295/06 și 46441/06 împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 16 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere propunerile de soluționare ale guvernului prezentate reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții sunt toate resortisanții Sloveniei (a se vedea anexa apendicele). Dl Jazbec a fost reprezentat în fața Curții de către dna Končan-Verstovšek, un avocat care practică în Celeje. Škornik și dl Zapušek au fost reprezentați de dl Verstovšek, avocat practicant la Celje. Dna Gosnik a fost reprezentată de dl D. Mikša, avocat practicant la Celje. Dna Prah și dna Piltaver au fost reprezentate de dl Rožman, avocat practicant la Brežice. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Reclamanții au fost părți la proceduri civile care s-au încheiat înainte de 1 ianuarie 2007. Legea internă relevantă Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Gazette Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a fost excesiv de lungă și s-au plâns și că nu au un remediu intern eficient în acest sens (art. 13 din Convenție). În aceste cazuri, Curtea constată că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în 2008, toate reclamanții au primit propunerile de soluționare ale Procurorului de Stat în temeiul articolului 25 din Legea 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral (a se vedea apendicele). De asemenea, menționează că reclamanții au fost, de atunci, în poziție de a negocia o înțelegere cu Procuratura de Stat sau, dacă nu ar trebui să fie reușită, de a depune o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a unei încălcări a cerinței de timp rezonabil de la art. 6 care s-a produs deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008). Curtea reiterează art. 37 din convenție, care în partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor și că acestea ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul art. 37 § 2 din Convenție de a restabili o listă a cazurilor, dacă consideră că circumstanțele justifică această listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să elimine cererile din lista cazurilor sale. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului nr. Anul nașterii Anul reclamantului Adresă Cerere nr. Data introducerii Data propunerii de decontare sau a acordului semnat de procurorul de stat David Škornik 1966 Celje 3469/06 27/12/2005 28/11/2008 Martin Jazbec 1942 Celje 16392/06 22/03/2006 28/11/2008 Marija Gosnik 1937 Mozirje 22272/06 10/05/2006 09/04/2009 Milan Zapušek 1976 Planina pri Sevnici 30295/06 19/07/2006 10/04/2009 Ivanka Piltaver & Tatjana Prah 1938, 1965 Brežice 46441/06 28/09/2006 15/04/2009

THIRD SECTION

DECISION

Application nos. 3469/06, 16392/06, 22272/06, 30295/06 and 46441/06

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

June

2009 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura-Sandström,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications,

Having regard to the Government’s settlement proposals made to the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are all nationals of Slovenia (see the attached appendix).

Mr Jazbec was represented before the Court by Ms Končan-Verstovšek, a lawyer practising in Celje.

Mr

Škornik and Mr Zapušek were represented by Mr

B.

Verstovšek, a lawyer practising in Celje.

Ms Gosnik was represented by Mr. D. Mikša, a lawyer practising in Celje.

Ms Prah and Ms Piltaver were represented by Mr

B.

Rožman, a lawyer practising in Brežice.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Lucijan Bembič, State Attorney-General.

A.

The circumstances of the case

The applicants were parties to civil proceedings which terminated before 1 January 2007.

B.

Relevant domestic law

The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay

(Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja

, Official Gazette, No. 49/2006 – “the 2006 Act”)

became operational on 1

January

2007.

Section 25 lays down the following transitional rules in relation to the applications already pending before the Court:

Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act

“(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest.....

(2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the civil proceedings had been excessively long. They also complained that they did not have an effective domestic remedy in this regard (Article 13 of the Convention).

THE LAW

In the present cases, the Court notes that, after the Government had been given notice of the applications in 2008, all the applicants received the State Attorney’s Office’s settlement proposals under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage (see the appendix). It further notes that the applicants have since been in a position either to negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that should be unsuccessful, to lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see

Pohlen v Slovenia

(dec.), no.

28457/03, §§ 40-43, 3

June

2008).

The Court reiterates Article

37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the applications and that they should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37

§

1

(c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore a case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President

No.

Applicant’s Name

Year of Birth

Address

Application No.

Date of Introduction

Date of settlement proposal or agreement signed by the State Attorney

1

David Škornik

1966

Celje

3469/06

27/12/2005

28/11/2008

2

Martin Jazbec

1942

Celje

16392/06

22/03/2006

28/11/2008

3

Marija Gosnik

1937

Mozirje

22272/06

10/05/2006

09/04/2009

4

Milan Zapušek

1976

Planina pri Sevnici

30295/06

19/07/2006

10/04/2009

5

Ivanka Piltaver & Tatjana Prah

1938, 1965

Brežice

46441/06

28/09/2006

15/04/2009