CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 28833/06, de către William Atwell KELLY (nr. 2) împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. al patrulea secțiunea), care așeză la 22 februarie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Sverre Erik Jebens, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 18 iulie 2006, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl William Atwell Kelly, un național britanic care s-a născut în 1948 și trăiește în Liverpool. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Walton, Oficiul de Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile referitoare la cererea sa de licență de taxi nu au fost tratate într-un timp rezonabil; și în temeiul articolului 13 că nu-l compensa pentru întârzierea în obținerea licenței l-au privat de un remediu eficace. Cererea a fost comunicată Guvernului la 3 decembrie 2008, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul la 13 martie 2009. Prin scrisoarea din 19 martie 2009 observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamații pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 30 de ani. Prin scrisoarea din 22 iulie 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost recomandat că opunerea observațiilor sale până la 15 septembrie 2009 ar putea conduce Curții la decizia de a elimina cererea de lipsa de interes în urmărirea cererii. Prin scrisoarea din 14 septembrie 2009, asistentul personal al reclamantului a solicitat, în numele său, o prelungire suplimentară a trei luni a termenului de depunere a observațiilor, deoarece reclamantul nu a fost potrivit să se ocupe de procedură în fața Curții. Nu este clar dacă scrisoarea a fost trimisă pe instrucțiunile reclamantului. Prin scrisoarea din 16 septembrie 2009, Curtea a acordat prelungirea solicitată și a stabilit un nou termen pentru prezentarea observațiilor reclamantului, și anume 16 decembrie 2009. Prin scrisoarea din 21 decembrie 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 16 decembrie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina o procedură din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Prin fax din 22 februarie 2010, asistentul personal al reclamantului a solicitat, în numele său, o prelungire suplimentară a două luni a termenului de prezentare a observațiilor, explicând că reclamantul nu a fost încă în stare să se ocupe de procedură în fața Curții. Nu este clar dacă scrisoarea a fost trimisă pe instrucțiunile reclamantului. Prin scrisoarea din 25 februarie 2010, Curtea a acordat prelungirea solicitată în parte și a stabilit un nou termen pentru prezentarea observațiilor reclamantului, și anume 25 martie 2010. La 18 mai 2010, Guvernul și-a prezentat observațiile suplimentare cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 1 iunie 2010, Guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluție prietenoasă în acest caz. Prin scrisoarea din 3 iunie 2010, reclamantul a fost invitat să prezinte observații cu privire la oferta de soluționare prietenoasă „fără prejudiciu” până la 1 iulie 2010. Nu au fost primite observații până la termenul limită. Prin scrisoarea din 20 iulie 2010, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale s-a expirat la 1 iulie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. Curtea subliniază importanța art. 34 din Convenție, care garantează la reclamanții individuali dreptul de a depune un caz în fața Curții. Cu toate acestea, dreptul de a depune o procedură este de acord cu responsabilitățile legate de desfășurarea procedurii în fața Curții. În special, părțile sunt obligate să coopereze cu Curtea și să participe în mod eficient la procedura stabilită de Curte (a se vedea articolele 44A-44C din Regulamentul Curții). , o cerință de a respecta termenele stabilite pentru gestionarea eficientă a procedurii dinaintea Curții (a se vedea Instrucțiunile de practică privind invocarea scrisă, eliberate de președinte al Curții în conformitate cu art. 32 ) . În cazul în care este rezonabil să se facă și la primirea unei cereri în timp util, Curtea poate acorda o prelungire a termenului. În acest caz, reclamantul nu a reușit în trei ocazii să respecte termenul pentru a-și prezenta observațiile scrise. Observațiile sale au fost primite în cele din urmă aproape un an după termenul inițial stabilit. După primirea observațiilor reclamantului, Guvernul a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare prietenoasă a cazului și au fost invitate observațiile reclamantului. Cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat observații cu privire la propunerea de soluționare prietenoasă „fără prejudiciu” până la termenul stabilit. În plus, el nu a răspuns la scrisoarea ulterioară a Curții, pe care a primit-o la 23 iulie 2010, avertizând că, în circumstanțe care au dus la concluzia că reclamantul nu mai are intenția de a-și continua cererea, cazul său ar putea fi anulat. În timp ce Curtea recunoaște necesitatea unei anumite flexibilități în cazul în care circumstanțele personale ale reclamantului au un impact neprevăzut asupra capacității sale de a participa la procedura, această flexibilitate nu poate fi fără limitări. În acest caz, Curtea a încercat să faciliteze participarea reclamantului în numeroase ocazii. Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost în stare să se ocupe de procedură în fața Curții, au fost acordate două prelungiri semnificative de timp. Cu toate acestea, în ciuda problemelor de sănătate ale reclamantului, a fost necesară participarea efectivă a Curții la procedură. În circumstanțele, el a luat măsurile necesare pentru a se asigura că, în absența sa, participarea sa a fost asigurată, prin intermediul unui reprezentant autorizat, dacă este necesar. Curtea observă că reclamantul și-a prezentat observațiile în martie 2010 și că nu a fost primită nicio explicație pentru faptul că nu a răspuns ulterior la comunicarea Curții. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca dorind să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Grefier Președintele
Application no. 28833/06
by William Atwell KELLY (No. 2)
against the United Kingdom
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 22
February 2011 as a Chamber composed of:
Lech Garlicki,
President,
Nicolas Bratza,
Sverre Erik Jebens,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Zdravka Kalaydjieva,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 18 July 2006,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant
Having deliberated, decides as follows:
The application was lodged by Mr William Atwell Kelly, a British national who was born in 1948 and lives in Liverpool. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr
D.
Walton, Foreign and Commonwealth Office.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that the proceedings relating to his taxi licence application were not dealt with within a reasonable time; and under Article 13 that the failure to compensate him for the delay in obtaining the licence deprived him of an effective remedy.
The application was communicated to the Government on 3 December 2008, who submitted their observations on the admissibility and merits on 13 March 2009. By letter dated 19 March 2009 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 30
April 2009. No reply was received from the applicant.
By letter dated 22 July 2009, sent by registered post, the applicant was advised that failure to submit his observations by 15 September 2009 could lead to the Court deciding to strike out the application for lack of interest in pursuing the application.
By letter dated 14 September 2009, the applicant’s personal assistant requested on his behalf a further extension of three months of the deadline for submission of observations, as the applicant was not fit to deal with the proceedings before the Court. It is not clear whether the letter was sent on the applicant’s instructions.
By letter dated 16 September 2009, the Court granted the extension sought and fixed a new deadline for submission of the applicant’s observations, namely 16 December 2009. The applicant failed to submit his observations by the new deadline.
By letter dated 21 December 2009, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 16 December 2009 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
By facsimile dated 22 February 2010, the applicant’s personal assistant requested on his behalf a further extension of two months of the deadline for submission of observations, explaining that the applicant was still not fit to deal with the proceedings before the Court. It is not clear whether the letter was sent on the applicant’s instructions.
By letter dated 25 February 2010 the Court granted the extension sought in part and fixed a new deadline for submission of the applicant’s observations, namely 25 March 2010.
The applicant subsequently submitted his observations in reply to those of the Government. On 14 April 2010 these were forwarded to the Government for comment.
On 18 May 2010 the Government submitted their further observations on the admissibility and merits of the application. On 1 June 2010 the Government expressed their wish to reach a friendly settlement in the case.
By letter dated 3 June 2010 the applicant was invited to submit any comments on the “without prejudice” friendly settlement offer by 1 July 2010. No comments were received by the deadline.
By letter dated 20 July 2010, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his comments had expired on 1 July 2010 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention. The applicant received this letter on 23 July 2010. However, no response has been received.
The Court emphasises the importance of Article 34 of the Convention, which guarantees individual applicants the right to lodge a case with the Court. However the right to lodge a case goes hand in hand with responsibilities relating to the conduct of the proceedings before the Court. In particular, parties are required to cooperate with the Court and to participate effectively in the procedure fixed by the Court (see Rules 44A to 44C of the Rules of Court). Such obligations imply,
inter alia
, a requirement to comply with deadlines set for the efficient management of the proceedings before the Court (see the Practice Direction on written pleadings, issued by the President of the Court in accordance with Rule 32). Where it is reasonable to do so and upon receipt of a timely request, the Court may grant an extension of a deadline. It may also admit pleadings filed after its expiry (see Rule 38 § 1 of the Rules of Court).
In the present case, the applicant failed on three occasions to comply with a deadline to submit his written observations. His observations were eventually received almost a year after the original deadline set. Following receipt of the applicant’s observations, the Government expressed a wish to reach a friendly settlement of the case and the applicant’s comments were invited. However, the applicant failed to submit any comments on the “without prejudice” friendly settlement proposal by the deadline stipulated. He further failed to respond to the Court’s subsequent letter, which he received on 23 July 2010, warning that in circumstances leading to the conclusion that the applicant no longer intended to pursue his application, his case could be struck out.
While the Court recognises the need for some flexibility where an applicant’s personal circumstances have an unforeseen impact on his ability to participate in the proceedings, such flexibility cannot be without limitations. In the present case the Court has sought to facilitate the applicant’s participation on numerous occasions. Having been notified that the applicant was not fit to deal with the proceedings before the Court, two significant extensions of time were granted. However, notwithstanding the applicant’s health problems, his effective participation in the Court’s proceedings was required. In the circumstances it was for him to take the necessary steps to ensure that, in his absence, his participation was nonetheless secured, via an authorised representative if necessary. The Court observes that the applicant submitted his observations in March 2010 and that no explanation has been received for his subsequent failure to respond to the Court’s communications.
In light of the above, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Lawrence Early
Lech Garlicki
Registrar
President