CtEDO 24.02.2011 AI

CASE OF BENET PRAHA, SPOL. S R.O., v. THE CZECH REPUBLIC

RESPONDENT
CZE
HOTĂRÂRE
24.02.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Remainder inadmissible;No violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 2 of Protocol No. 1 - Control of the use of property);Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Constitutional proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BENET PRAHA, SPOL. S R.O., v. THE CZECH REPUBLIC (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Reclamanta, BENet Praha, spol. s r.o., este o persoană juridică cu răspundere limitată constituită conform legii cehe cu sediul înregistrat în Praga, Republica Cehă. Între 1994 și 1997, societatea reclamantă se ocupa cu comerț și tranzacții cu aliaje ferreux, fiind o entitate comercială importantă.

În aprilie 2001, autoritățile vamale cehe au inițiat proceduri administrative formale împotriva societății reclamante cu scopul de a verifica acuratețea datoriei vamale pe care o plătise în perioada anterioară menționată. Simultan, proceduri penale grave au fost inițiate împotriva unui manager al societății reclamante, sub suspiciune de evaziune fiscală și taxare ilegală. Potrivit Guvernului ceh, prejudiciul economic cauzat Statului a depășit 200.000.000 de corone cehe, echivalând cu aproximativ 7.770.000 de euro.

Pe 24 aprilie 2001, s-a efectuat o percheziție la sediul societății reclamante. S-au confiscat bani în mai multe valute în valoare totală aproximativă de 20.000.000 de corone cehe și diferite documente importante. Potrivit societății reclamante, aceste documente și cea mai mare parte a banilor nu au fost returnate.

Pe 25 și 27 aprilie 2001, autoritățile de urmărire au confiscat toate activele societății reclamante depuse pe cinci conturi bancare, suspectând că reprezentau profituri din activități criminale. Conturile bancare conțineau fonduri echivalente cu 98.458.516 de corone cehe, aproximativ 3.786.866 de euro. Ordinele de confiscare notificate pe 8 octombrie 2001 nu specificau ce active anume fuseseră confiscate. Această deficiență a fost remediată pe 28 noiembrie 2001 de Procuratura Regionala din Praga care a modificat deciziile inițiale.

Simultan cu investigația penală, procedurile administrative de taxare au rezultat în emiterea de ordine de plată. Cu toate activele gelate, societatea reclamantă a cerut repetat ridicarea parțială a confiscării pentru a achita aceste taxe. Doar puține din aceste cereri au fost acceptate. Apelurile au fost fără efect privind suspendarea ordinelor de plată, care trebuiau achitate în treizeci de zile. Din consecință, societatea a fost obligată să contracteze un împrumut și a plătit o sumă totală de 55.000.000 de corone cehe.

Între 2004 și 2005, toate ordinele de plată și deciziile de taxare impuse societății reclamante au fost anulate ca fiind ilegale de autoritățile superioare sau de instanțele administrative. Procedurile de taxare au fost întrerupte și sumele plătite au fost rambursate.

Fost managerul a fost urmărit pentru acte comise în calitate de manager. Pe 4 iunie 2009, a fost achitat de Curtea Municipală din Praga de unele acuzații. Pe 30 aprilie 2010, Curtea Regionala din Praga a confirmat sentința de achitare. Investigația privind alte acuzații aparent este încă în curs. În cursul investigației, autoritățile au colectat peste 100.000 de pagini de dovezi documentare, au intervievat mai mulți sute de martori, inclusiv persoane fără adăpost, și au solicitat asistență juridică din șaisprezece țări.

Pe diverse date în 2001-2003, societatea reclamantă a cerut ridicarea sau ridicarea parțială a confiscării pentru a plăti datorii vamale. Procuratura și instanțele au refuzat în mod repetat aceste cereri. Societatea a contractat credite și a achitat penalități pentru neplată la timp. Pe 6 martie 2008, Procuratura Regionala a ridicat confiscarea pe baza unei decizii Curții Constituționale privind o societate similar situată.

Reclamanta trebuie reprezentată de avocat în procedurile Constituționale. Curtea Constituțională trebuie să ia orice dovezi necesare. Proprietarul unui cont bancar ale cărui active sunt confiscate are dreptul de a comenta cazul, participa la ședințe și consulta dosarul cu anumite excepții. Autoritățile de urmărire trebuie să decidă asupra cererii de ridicare a confiscării fără întârziere. Deciziile pot fi contestate printr-o plângere.

Cazul Benet Praha ridică întrebări fundamentale privind respectul Statului de drept și protecția proprietății private. Deși autorităților vamale și procurorului li se acordă discreție în a ordona confiscarea activelor în cazuri de infracțiuni grave, exercitarea acestei discreții trebuie să fie proporțională și nu trebuie să deschidă calea pentru abuz birocratic. În cazul de față, societatea reclamantă a fost efectiv distrusă financial din cauza confiscării care a durat ani de zile, în ciuda faptului că ordonnile de impozitare care determinaseră presupusul prejudiciu au fost ulteriori anulate ca ilegale.

Procedurile administrative de taxare și vamale trebuie să funcționeze în concordanță cu justiția penală, nu împotriva ei. Atunci când o societate este acuzată de infracțiuni și are active confiscate în contextul investigației penale, trebuie totuși să-și achite obligațiile fiscale și vamale legale. Refuzul constant al procurorului de a ridica parțial confiscarea pentru a permite plăți legale pune în dificultate o situație imposibilă. Societatea nu putea nici apăra propria sa bunuri, nici achita obligații legale, nici obține capital de lucru pentru operațiuni normale.

Decizia din 2008 a Curții Constituționale cehe care găsi că o perioadă de confiscare de peste șase ani era disproporționată și în violarea dreptului de proprietate a marcat un punct de cotitură important. Aceasta a forțat procuratura să ridice confiscarea activelor societății reclamante. Cazul demonstrează importanța unei justiții constitucionale puternice în a verifica și corecta abuzurile din sistemul de justiție penală și administrativă.

Ambele cazuri - cel privind detențiunea preventivă excesivă și cel privind confiscarea disproporționată a activelor - subliniază nevoie urgentă de reforme proceduraleși protecții mai puternice pentru drepturile fundamentale în sistemele de justiție din Europa Centrală și de Est. Standarde clare de durată maximă, revizuiri periodice obligatorii și apeluri efective trebuie să fie garantate. De mai mult, colaborarea între autorități diferite - penale, administrative, de taxare - trebuie să fie coordonată pentru a evita situațiile în care măsurile din diferite sectoare se amplifică reciproc și creează efecte disproporționate asupra persoanelor și entităților private.

În mai și iunie 2002, Oficiul Vamal Praga II a emis ordine pentru plata datorii vamale în valoare de 16.527.646 de corone cehe, echivalând cu aproximativ 584.724 de euro. Pe 20 august 2002, Procuratura Regionala din Praga a respins cererea societății din 23 iulie pentru ridicarea parțială a confiscării care ar fi permis plata acestor datorii vamale. Társaság reclamantă a solicitat ca Oficiul Vamal să amâne termenul de plată până pe 28 februarie 2003, ceea ce s-a întâmplat.

Pe 20 septembrie 2002, societatea reclamantă a cerut din nou Procuraturii Regionale ridicarea confiscării pentru a putea plăti datoriile vamale comandate în mai și iunie. Această cerere a fost respinsă de procuror pe 23 octombrie 2002. Decizia procurorului a fost confirmată de Curtea Regionala pe 11 decembrie 2002, care a ținut pasul cu refuzurile anterioare privind protejarea scopurilor investigației penale.

Pe 10 decembrie 2002 și pe 10 februarie 2003, Procuratura Regionala a ridicat parțial confiscarea pentru suma de 16.527.645 de corone cehe, permitând în sfârșit societății să-și achite datoriile vamale. Cu toate acestea, datorită întârzierilor cauzate de refuzurile anterioare și de procedurile de apel, societatea nu a plătit la timp și a fost obligată de Oficiul Vamal să plătească o penalitate suplimentară de 232.423 de corone cehe.

Pe 10 octombrie 2002, Curtea Regionala a respins apelul societății împotriva refuzului Procuraturii din 20 august 2002. Pe 16 decembrie 2002, societatea a depus o petiție constituțională contestând deciziile judiciare. Curtea Constituțională, pe 24 august 2004, a respins petiția constituțională ca fiind manifestă neîntemeiată, considerând că confiscarea era încă proporțională în vederea complexității investigației.

Pe 4 noiembrie 2002, Oficiul Vamal din Mladá Boleslav a emis o ordine pentru plata datorii vamale în valoare de 14.371.989 de corone cehe, aproximativ 508.460 de euro. Pe 12 noiembrie 2002, 29 noiembrie 2002 și 3 ianuarie 2003, Oficiul Vamal din Kladno a emis ordine suplimentare pentru datorii vamale totalizând 1.219.922 de corone cehe.

Pe 12 noiembrie 2002 și pe 29 ianuarie 2003, societatea reclamantă a cerut Procuraturii Regionale ridicarea confiscării pentru a putea plăti aceste datorii vamale suplimentare. Pe 25 martie 2003, Procuratura a decis că nu va acorda aceste cereri, continuând politica de protejare a investigației penale prin menținerea confiscării. Pe 2 iulie 2003, Curtea Regionala a respins apelul societății din 2 aprilie 2003 care contesta refuzul Procuraturii.

Pe 13 octombrie 2003, societatea reclamantă a depus o nouă petiție constituțională în care alegată încălcarea articolului 4 al Cartei Fundamentale cehe privind drepturi. Pe 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională a respins din nou petiția constituțională a societății ca manifestă neîntemeiată.

Pe 25 mai 2004, societatea reclamantă a cerut Procuraturii Regionale ridicarea confiscării activelor bancare, menținând că achitase deja toate datoriile vamale pentru care fuseseră ordonate plăți. Pe 16 decembrie 2004, procurorul responsabil a respins cererea, susținând că activele reprezentau în continuare profit din activități criminale ale managerului acuzat și deci trebuiau menținute ca garanție pentru eventualele reparații civile.

Pe 23 decembrie 2004, societatea reclamantă a apelat decizia procurorului la Curtea Regionala. Pe 21 februarie 2005, Curtea Regionala a acceptat în principiu că o confiscare prelungită a activelor putea constitui o interferență disproporționată cu drepturile de proprietate protejate de Constituție, dar a considerat că în cazul de față nu exista o disproporționalitate aparentă și a respins apelul societății.

Pe 26 iulie 2005, societatea reclamantă a apelat la Curtea Constituțională a Republicii Cehe, plângindu-se de durata excesivă și nerezonabilă a confiscării activelor sale bancare. Curtea Constituțională a solicitat Procuraturii Regionale să furnizeze informații detaliate privind stadiul investigației și data preconizată de finalizare. Pe 20 ianuarie 2006, procurorul a trimis Curții un răspuns scurt care indica că investigația ar trebui finalizată în iunie 2006 și că acuzații ar trebui judecați.

Pe 9 februarie 2006, Curtea Constituțională a respins apelul societății ca manifestă neîntemeiată, considerând că confiscarea rămânea proporțională în vederea complexității investigației penale în curs.

Pe 30 ianuarie 2008, Curtea Constituțională a examina o petiție constituțională depusă de altă societate, Benet Czech, spol. s r.o., care era în aceași poziție și circumstanțe ca și societatea reclamantă din prezenta cauză. Curtea Constituțională a găsit o încălcare clară a dreptului de proprietate al acestei alte societăți. A considerat că durata confiscării, care depășise șase ani de zile, era nerezonabilă și disproporționată. Decizia a subliniat că nu exista un echilibru corect între interesul general al luptei împotriva criminalității grave și protecția drepturilor persoanelor private și entităților comerciale. Aceasta a marcat un punct de cotitură în jurisprudența constituțională.

Pe baza acestei decizii din 2008, societatea reclamantă a depus o nouă cerere pentru ridicarea confiscării referindu-se la decizia Curții Constituționale. Pe 6 martie 2008, Procuratura Regionala din Praga a aprobat ridicarea confiscării activelor bancare ale societății reclamante, considerând că concluziile Curții Constituționale privind disproporționalitate se aplicau în egală măsură și cazului societății reclamante.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-09-28
0,96
BENET PRAHA, SPOL. S R.O. v. THE CZECH REPUBLIC
The applicant, Benet Praha, spol. s r.o., is a limited liability company incorporated under Czech law with its registered seat in Prague. It was represented before the Court by Mr P. Klimeš, a lawyer practising in Prague. The respondent Gov
CtEDO 2010-10-21
0,96
CASE OF BENET CZECH, SPOL. S R.O. v. THE CZECH REPUBLIC
5. The applicant, Benet Czech, spol. s r.o., is a limited liability company incorporated under Czech law with its registered seat in Prague. 6. In April 2001 criminal proceedings were instituted against Mr B., who was manager of the applica
CtEDO 2010-05-18
0,95
BENET CZECH, SPOL. S R.O. v. THE CZECH REPUBLIC
The applicant, Benet Czech, spol. s r.o., is a limited liability company incorporated under Czech law with its registered seat in Prague. It was represented before the Court by Mr P. Klimeš, a lawyer practising in Prague. The respondent Gov
CtEDO 2011-03-10
0,92
CASE OF FORMINSTER ENTERPRISES LIMITED v. THE CZECH REPUBLIC
the price of its shares during that one day. It seems, however, to be common ground between the applicant company and the Government that the violation occurred some time before 2008. Yet, even assuming that this is the case, the Court stil
CtEDO 2005-05-17
0,91
CASE OF EKO-ENERGIE, SPOL. S R.O. v. THE CZECH REPUBLIC
§ 3 of the Convention, it decided to rule on the admissibility and merits of the application at the same time. THE FACTS I. THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE 4. The applicant is a limited liability company with its registered office in Prague.
Sursă