AFFAIRE SEVER c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

01.03.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SEVER c. TURQUIE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SEVER c. TURCIA (solicitarea nr. 29195/05) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2011 DEFINIF 15/09/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (c) din Convenție. În cauza Sever c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta, Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera consiliului la 8 februarie 2011, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o hotărâre (n 29195/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Abdurrahman Sever ( (1) din Protocolul nr. la 23 martie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. La fel ca art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul s-a născut în 1951 și își are reședința în Istanbul. La 23 noiembrie 1956, un teren cu o suprafață de 3 140 m2, situat în satul Kurna, în ladurile Pendik din Istanbul, a fost înregistrat în registrul funciar sub numărul de parcelă 239 în numele titularilor de drepturi ai două persoane (Mr. Seyit Solak și Hüseyin Solak) la sfârșitul lucrărilor comisiei cadastrale. La 10 iunie 1994, un om pe nume Abdulsamet Sever și-a făcut achiziționarea de terenuri în cadrul unei vânzări publice și, la 18 noiembrie 1996, acest teren a fost înregistrat în numele său în registrul funciar. La 30 septembrie 1998, reclamantul, Abdurrahman Sever, a cumpărat terenul respectiv la prețul de 500 000 000 de lire turcești și i-a fost predat un titlu de proprietate de către Hotărârea Generală pentru Titluri și Cadastru. Potrivit elementelor dosarului, la 7 octombrie 1994, fie cu mult înainte de achiziționarea bunurilor de către solicitant, o mențiune referitoare la acest teren a fost înscrisă în registrul din care se face referire, în care a fost parțial exclusă din zona împădurită în beneficiul Trezoreriei publice, în conformitate cu art. 2 § B din Legea nr. 6831 privind pădurile. 10. La 21 noiembrie 2002, reclamantul a intentat o acțiune în vederea ridicării mențiunii în cauză din registrul funciar, susținând că terenul nu avea nici o legătură cu domeniul forestier. 11. La 7 ianuarie 2003, Trezoreria publică sesizează Tribunalul de Mare Instanță din Pendik cu privire la o acțiune în vederea anulării titlului de proprietate al reclamantului pe teren și a înscrierii acestuia în registrul funciar pe numele său. 12. În primul rând, la o dată nespecificată, tribunalul de mari instanțe a alăturat cele două acțiuni. Apoi, printr-o hotărâre din 23 martie 2004, el a decis să anuleze titlul de proprietate al reclamantului cu privire la cele 2 acțiuni. 462 m2 din terenul în litigiu și de a include partea în cauză în registrul funciar în numele Trezoreriei Publice. În acest scop, acesta s-a bazat pe faptul că partea în cauză a terenului fusese integrată în zona forestieră, în conformitate cu documentele oficiale de delimitare a pădurilor, care au devenit definitive la 25 iunie 2015. În plus, în conformitate cu art. 2 § B din Legea nr. 6831 privind pădurile, partea de teren în cauză a fost ulterior exclusă din zonele de pădure în beneficiul Trezoreriei publice, din cauza faptului că și-a pierdut caracterul de teren forestier. 13. Prin aceeași hotărâre, instanța a decis, de asemenea, să ridice mențiunea de teren. Exclus din zona forestieră în beneficiul Trezoreriei publice mai mult de 678 m2 din registrul funciar pentru restul terenului. De data aceasta s-a bazat pe faptul că această parte a terenului nu a făcut niciodată parte din domeniul forestier și că nu a fost niciodată clasificată ca pădure. 14. La 29 noiembrie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată. 15. La 3 martie 2005, Comisia a respins acțiunea în litigiu a reclamantului. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă referitoare la anularea titlurilor de proprietate privată și transferul către Trezoreria Publică al bunurilor care fac parte din domeniul forestier public sunt descrise în Hotărârea Turgut și în alte state membre ale Turciei. 1411/03, § 41-67, 8 iulie 2008). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALAMENTATE DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 17. Reclamantul a declarat că a fost privat de titlul său de proprietate în beneficiul Trezoreriei publice fără a fi fost compensat. În acest sens, invocă articolul din Protocolul nr. 18. Cu privire la admisibilitate, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, deoarece consideră că acesta În primul rând, reclamantul ar fi trebuit să se întoarcă împotriva vânzătorului, solicitând despăgubiri, în măsura în care o mențiune arăta deja că bunul în cauză fusese exclus din domeniul forestier în beneficiul Trezoreriei publice. Apoi ar fi putut obține, de asemenea, o despăgubire pe baza articolului 1007 În cele din urmă, reclamantul ar fi trebuit să depună o acțiune în fața instanței administrative în vederea obținerii unei despăgubiri în temeiul dispozițiilor relevante ale Constituției și ale articolului 13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă. 19. Curtea amintește că a respins deja excepții similare ridicate de guvernul pârât (a se vedea Temel Conta Sanayi ve Ticaret A.Ș. c. Turcia, nr 45651/04, §§ 29-33, 10 martie 2009, Do Turcia , n 20606/04, § 17, 13 ianuarie 2009) și constată că observațiile prezentate în speță de către guvern nu permit să se evite această jurisprudență și constată, de asemenea, că instanța nu se opune niciunuia dintre motivele de la care se face referire la art. 35 alineatul (3) din convenție și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 21. Pe fond, guvernul afirmă că, în conformitate cu dreptul intern relevant, un bun care face parte din domeniul forestier nu poate face obiectul unei înscrieri în registrul peisagistic în numele unei anumite persoane. În speță, înscrierea bunului în numele reclamantului a fost făcută, la momentul respectiv, cu încălcarea Constituției și a legilor relevante. Prin urmare, titlul de proprietate al reclamantului a fost anulat de către autoritățile judiciare; prin urmare, nu i se putea acorda nicio compensație, deoarece titlul său de proprietate era nul și neavenit. 22. Reclamantul contestă aceste argumente și își reiterează afirmațiile. 23. Curtea amintește că a examinat deja obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și a concluzionat că încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de despăgubiri pentru transferul de proprietate asupra bunurilor reclamanților către Trezorerie (Turt și alții, citată anterior, § 93, Hac , citată anterior, §§ 40-45, Rimer și alții c. Turcia , n 18257/04, § 34 41, 10 martie 2009 și Nural Vural Turcia , nr 16009/04 § 29 34, 10 martie 2009). După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că Guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea duce la o concluzie diferită în speță. 24. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. Curtea constată că reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul acordat în acest scop, deși a fost invitat printr-o scrisoare din 28 iulie 2009. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens, în conformitate cu art. 60 alineatul (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. Mehdi Zana c. Turcia, n 29851/96, § 25-27, 6 martie 2001, Willekens c. Belgia, n 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003, și Roobaert c. Belgia, n 52231/99, § 24, 29 iulie 2004). PE CES CAUZĂ, CURȚIA, ÎN L martie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte