SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 48364/06 prezentată de Eugen COJENEL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 martie 2011 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 20 noiembrie 2006, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 24 noiembrie 2010 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT Cererea a fost formulată de domnul Eugen Cojenel, un cetățean român, născut în 1948 și rezident în Iași. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurilor penale împotriva șefilor de corupție activă, descrocherie, de utilizarea unor falsuri, de gestionare frauduloasă și de abuz de încredere. Această procedură care a început la 19 noiembrie 1996, prin procesul-verbal de deschidere a procedurilor penale și care s-a încheiat la 19 mai 2006, prin hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a durat nouă ani și șase luni pentru trei grade de jurisdicție și trei cazuri. Invocând art. 5 alin. ÎN DREPT partea reclamantă a susținut că durata procedurii penale inițiate împotriva sa nu a respectat principiul termenului rezonabil. Aceasta invoca art. 6 alineatul (1) din convenție, ale cărui pasaje relevante sunt astfel exprimate. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Prin scrisoarea din 24 noiembrie 2010, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară - prin prezenta declarație unilaterală - că el recunoaște durata excesivă a procedurii interne împotriva domnului Eugen Cojenel. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții solicitante pentru satisfacția echitabilă suma globală de 2 600 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă din rolul său în temeiul articolului Õ 1 litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 13 decembrie 2010, reclamanta și-a exprimat opinia că suma indicată în declarația guvernului era de o sumă mult prea mică. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, 52690/99, 11 octombrie 2005 Wende și Kukówka Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007 și Abramiuc c. România, n 37411/02, § 130, 24 februarie 2009). 11. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 in fine 13. În sfârșit, Curtea amintește că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Stoica România (dec.), nr. 11710/03, 10 noiembrie 2009). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că condițiile declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține hotărăște să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
48364/06
présentée par Eugen COJENEL
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le
8 mars 2011 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
présidente,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 novembre 2006,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 24
novembre
2010 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requête a été introduite par M. Eugen Cojenel, un ressortissant roumain, né en 1948 et résidant à Iași. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la longueur de la procédure pénale engagée à son encontre des chefs de corruption active, d’escroquerie, d’usage de faux, de gestion frauduleuse et d’abus de confiance. Cette procédure qui a débuté le 19 novembre 1996, par le procès-verbal d’ouverture des poursuites pénales, et qui a pris fin le 19
mai
2006, par l’arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice, a duré neuf ans et six mois pour trois degrés de juridiction et trois cassations.
3.
Invoquant les articles 5 § 1 et 6 § 1 de la Convention, il se plaignait de l’illégalité de sa détention provisoire ordonnée le 18 septembre 1997 par le parquet près le tribunal départemental de Sibiu et de l’issue de la procédure pénale.
4.
La partie requérante alléguait que la durée de la procédure pénale engagée à son encontre avait méconnu le principe du «
délai raisonnable
». Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention, dont les passages pertinents sont ainsi libellés
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)
»
5.
Par une lettre du 24 novembre 2010 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare- au moyen de la présente déclaration unilatérale- qu’il reconnait la durée excessive de la procédure interne engagée contre M. Eugen Cojenel.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de la satisfaction équitable la somme globale de 2
600 euros, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
6.
Par une lettre du 13 décembre 2010, la partie requérante a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration du Gouvernement était d’un montant beaucoup trop faible.
7.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
8.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
9.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin
Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire)
[GC],
n
o
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26 juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18 septembre 2007).
10.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, y compris celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII;
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
2006
‑
V;
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005
;
Wende et Kukówka
c.
Pologne
, n
o
56026/00, 10 mai 2007 et
Abramiuc c. Roumanie
, n
o
37411/02, § 130, 24 février 2009 ).
11.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
12.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
13.
Enfin, la Cour rappelle que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37 § 2 de la Convention (
Stoica
c.
Roumanie
(déc.), nº 11710/03, 10 novembre 2009).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente