AFFAIRES TAYLOR-SABORI, ALLAN ET WOOD CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2011)38 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Taylor-Sabori, Allan și Wood împotriva Regatului Unit (Taylor-Sabori, cererea nr. 47114/99, Hotărârea din 22 octombrie 2002, definitivă la 22 ianuarie 2003; Allan, cererea nr. 48539/99, Hotărârea din 5 noiembrie 2002, definitivă la 5 februarie 2003; Wood, cererea nr. 23414/02, Hotărârea din 16 noiembrie 2004, definitivă la 16 februarie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului odată definitive, reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc dreptul la respectarea vieții private a reclamanților (cauza Allan) (încălcarea articolului 8), dreptul reclamantului la un proces echitabil (violarea articolului 6 alineatul (1)) (1) și absența unei căi de atac efective cu privire la plângerile depuse de reclamanți în temeiul art. 8 (încălcarea art. 13) (a se vedea detaliile în lit. (a)) ;

Am invitat guvernul din statul membru care a formulat plângerea în legătură cu măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa) că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d Rezumat introductiv al cauzelor Cele trei cauze se referă la încălcări ale dreptului la respectarea vieții private ale reclamanților.

În cauza Taylor-Sabori, acuzarea invoca în special mesajele trimise pe mesagerul de buzunar al reclamantului, care fuseseră interceptate de poliție în cadrul unei operațiuni speciale de supraveghere între august 1995 și ianuarie 1996, prin intermediul unui dispozitiv de telecomunicații private fără a dispune de un cadru legal aplicabil acestuia. În cauzele Allan și Wood, în celulele reclamanților au fost utilizate echipamente speciale de înregistrare audio, fără niciun cadru legal în acest sens (încălcarea articolului 8). La cauza Allan se referă, de asemenea, la o încălcare a dreptului reclamantului de a rămâne tăcut și de a nu fi acuzat el însuși.

Astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil a fost încălcat în măsura în care elementele de probă reținute în timpul procesului au fost obținute de un informator al poliției care fusese plasat în aceeași celulă cu reclamantul și care primise instrucțiuni de la poliție, astfel încât informațiile au fost obținute împotriva voinței reclamantului [încălcarea articolului 6 alineatul (6) ]. 1). În cele din urmă, în toate cazurile, a existat o lipsă de recurs efectiv cu privire la plângerile depuse de solicitanți în temeiul articolului 8 (violări la art. 13). Plătiri de satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total Taylor-Sabori 800 EUR Cerere n 47114/99 plătite la 20/03/2003 Allan 642 EUR 800 EUR 442 EUR Cerere n 48539/99 plătite la 15/04/2003 Wood 550 EUR 550 EUR Cerere n 23414/02 plătită la 29/04/2005 b) Măsuri individuale În cauza Allan , Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit din cauza frustrarii și a uimirii vieții private.

Taylor-Sabori Wood, Curtea a statuat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Violență a articolului Încălcările dreptului la respectarea vieții private al reclamanților prin utilizarea unor dispozitive speciale de ascultare fără cadru legal aplicabil acestor dispozitive sunt de a apropia grupul de afaceri Govell (Rezoluția DH(2005)68). Două legi, Legea privind poliția și Legea privind investigarea Powers Act RIPA ), au fost adoptate în 1997 și, respectiv, 2000, astfel încât instalarea unor mijloace speciale de înregistrare audio este reglementată în prezent de aceste două texte, inclusiv articolele 26 alineatul (3) și 48 alineatul (1), care se referă în mod specific la supravegherea specială în celulele închisorii.

În cauza Kennedy împotriva RU (solicitarea nr. 26689/05), Curtea Europeană a confirmat că RIPA În ceea ce privește dreptul reclamantului la un proces echitabil, în cauza Allan, ca urmare a prezenței unui informator în celula reclamantului, Regatul Unit a declarat că RIPA a prevăzut instituirea unui tribunal al competențelor de a audia plângeri privind supravegherea specială și utilizarea informațiilor de către poliție. Încălcarea articolului În ceea ce privește absența unei căi de atac efective pentru încălcarea articolului 8, partea IV din RIPA prevede un control independent al competențelor poliției de către un comisar principal de supraveghere și împuternicește instanța de competențe să examineze plângerile referitoare la aceste competențe.

În plus, încălcările Convenției pot fi considerate ilegale în legislația britanică și aduse în fața instanțelor interne de la intrarea în vigoare în 2000 a Actului Human Rights din 1998 (a se vedea Bubbins împotriva RU , Rezoluția finală CM/ResDH(2007)101). În cauza Taylor-Sabori , hotărârea Curții Europene a fost publicată în European Human Rights Reports (2003) 36 EHRR 17. La quarter Allan a fost publicat în n (2003) 36 EHRR 143 din această revistă. La çé Wood a fost prezentat în All England Reports ([2004] All ER (D) 258 (Nov) III. Concluziile din partea statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)38 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Taylor-Sabori, Allan et Wood contre Royaume-Uni (Taylor-Sabori, requête n o 47114/99, arrêt du 22 octobre 2002, définitif le 22 janvier 2003; Allan, requête n o 48539/99, arrêt du 5 novembre 2002, définitif le 5 février 2003; Wood, requête n o 23414/02, arrêt du 16 novembre 2004, définitif le 16 février 2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le droit au respect de la vie privée des requérants (affaire Allan ) (violations de l’article 8), le droit du requérant à un procès équitable (violation de l’article 6, paragraphe 1), et l’absence de recours effectif au sujet des plaintes déposées par les requérants en vertu de l’article 8 (violations de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)38 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Taylor-Sabori, Allan et Wood contre Royaume-Uni Résumé introductif des affaires Les trois affaires concernent des violations du droit au respect de la vie privée des requérants. Dans l’affaire Taylor-Sabori, l’accusation invoquait notamment des messages envoyés sur le messager de poche du requérant, qui avaient été interceptés par la police dans le cadre d’une opération de surveillance spéciale entre août 1995 et janvier 1996, en recourant un dispositif de télécommunications privé sans disposer d’un cadre légal applicable à celui-ci.

Dans les affaires Allan et Wood, des équipements spéciaux d’enregistrement audio ont été employés dans les cellules des requérants sans aucun cadre légal pour ce faire (violations de l’article 8). L’affaire Allan concerne aussi une violation du droit du requérant de rester silencieux et de ne pas s’accuser lui-même.

Ainsi, le droit du requérant à un procès équitable a été violé dans la mesure où les éléments de preuve retenus au cours du procès ont été obtenus par un informateur de la police qui avait été mis dans la même cellule que le requérant et qui avait reçu des instructions de la police, si bien que les informations ont été obtenues contre la volonté du requérant (violation de l’article 6, paragraphe 1). Enfin, dans l’ensemble des affaires, il y avait une absence de recours effectif au sujet des plaintes déposées par les requérants en vertu de l’article 8 (violations de l’article 13). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Taylor-Sabori - - 4 800 EUR 4 800 EUR Requête n o 47114/99 payés le 20/03/2003 Allan - 1 642 EUR 12 800 EUR 14 442 EUR Requête n o 48539/99 payés le 15/04/2003 Wood - - 550 EUR 550 EUR Requête n o 23414/02 payés le 29/04/2005 b) Mesures individuelles Dans l’affaire Allan , la Cour européenne a accordé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi en raison de la frustration et de l’atteinte à la vie privée.

Dans les affaires Taylor-Sabori et Wood , la Cour a jugé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par les requérants. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales Violations de l’article 8 Les violations du droit au respect de la vie privée des requérants par le recours à des dispositifs d’écoute spéciaux sans cadre légal applicable à ces dispositifs sont à rapprocher du groupe d’affaires Govell (Résolution DH(2005)68). Deux lois, la Police Act et la Regulation of Investigatory Powers Act ( RIPA ), ont été adoptées respectivement en 1997 et en 2000, si bien que l’installation de moyens spéciaux d’enregistrement audio est désormais régie par ces deux textes, dont les articles 26, para. 3, et 48, para. 1, qui traitent spécifiquement de la surveillance spéciale dans les cellules de prison.

Dans l’affaire Kennedy contre RU (requête n o 26839/05), la Cour européenne a confirmé depuis que la RIPA était conforme à la Convention. Violation de l’article 6, paragraphe 1 En ce qui concerne le droit du requérant à un procès équitable, dans l’affaire Allan en raison de la présence d’un informateur dans la cellule du requérant, le Royaume-Uni a fait savoir que la RIPA prévoyait la mise en place d’un tribunal des compétences d’investigation pour entendre les plaintes relatives à la surveillance spéciale et l’utilisation d’informateurs par la police. Violations de l’article 13 En ce qui concerne l’absence de recours effectif pour les violations de l’article 8, la partie IV de la RIPA prévoit un contrôle indépendant des pouvoirs de la police par un commissaire principal de la surveillance et habilite le tribunal des compétences d’investigation précité à examiner les plaintes concernant ces compétences.

De plus, les violations de la Convention peuvent être considérées comme illégales en droit britannique et portées devant les juridictions internes depuis l’entrée en vigueur en 2000 de la Human Rights Act de 1998 (voir Bubbins contre RU , Résolution finale CM/ResDH(2007)101). Dans l’affaire Taylor-Sabori , l’arrêt de la Cour européenne a été publié dans le European Human Rights Reports n o (2003) 36 EHRR 17. L’arrêt Allan a été publié dans le n o (2003) 36 EHRR 143 de cette revue. L’arrêt Wood a été présenté dans le All England Reports ([2004] All ER (D) 258 (Nov)). III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont remédié totalement aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations similaires et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres