AFFAIRES OMOJUDI ET A.W. KHAN CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2011)82 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Omojudi și A.W. Khan împotriva Regatului Unit (Omojudi, Cerere nr. 1820/08, Hotărârea din 24 noiembrie 2009, definitivă la 24 februarie 2010; A.W. Khan, Cererea nr. 47486/06, Hotărârea din 12 ianuarie 2010, definitivă la 12 aprilie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcarea dreptului la viață privată și de familie în măsura în care ordonanțele de expulzare împotriva celor care nu erau proporționale cu scopul legitim urmărit (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în lit. (a)) După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011)82 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Omojudi și A.W. Khan împotriva Regatului Unit Rezumatul cauzelor În cauza Omojudi, reclamantul, resortisant nigerian, a beneficiat la 18 aprilie 2005 de o autorizație de ședere în Regatul Unit cu durată nedeterminată. În noiembrie 2006, reclamantul a fost găsit vinovat de agresiune sexuală și condamnat la 15 luni închisoare. A fost expulzat în Nigeria în aprilie 2008. Curtea a concluzionat că expulzarea reclamantului nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, având în vedere circumstanțele acestei cauze, în special ponderea legăturilor familiale ale reclamantului din Regatul Unit, numărul de ani petrecuti în Regatul Unit și dificultățile cu care se vor confrunta copiii săi în cazul în care ar trebui să se stabilească în Nigeria (§48) (încălcarea articolului 8). În cauza Khan, reclamantul, resortisantul pakistanez, a beneficiat în octombrie 1978 de o autorizație de ședere în Regatul Unit cu durată nedeterminată. În ianuarie 2003, a fost condamnat la șapte ani închisoare pentru tentativa de a importa narcotice. În cadrul acestei proceduri a pledat vinovat. În aprilie 2006 a fost eliberat pentru bună purtare și a fost reținut în mai 2006. În august și noiembrie 2006 și în august 2008, toate acțiunile sale au fost respinse. Curtea a subliniat faptul că reclamantul și-a trăit cea mai mare parte a vieții în Regatul Unit și că nu a avut nicio legătură continuă cu Pakistanul, că a avut legături familiale importante în Regatul Unit și pe care nu le-a recidivat de la eliberarea sa în 2006. Aceasta a concluzionat că expulzarea reclamantului, în cazul în care ar fi realizată, nu ar fi proporțională cu scopul legitim urmărit (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și număr de cerere Pagube morale Daune materiale Proaspăte și cheltuieli de judecată Total Omojudi (1820/08) 000 EUR 000 EUR plătit la 20/05/2010 A.W. Khan (47486/06) 750 EUR plus 3.39 GBP interes 750 EUR plus 3.39 GBP dobândă plătită la 27/07/2010 b) Măsuri individuale L Poliția de frontieră i-a scris dlui Khan la 02 februarie 2010 pentru a informa că arestarea sa a fost anulată și că autorizația sa de ședere pe durată nedeterminată a fost restabilită. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârile au fost difuzate tuturor autorităților din Regatul Unit, în special consilierului Serviciului de consiliere juridică al Ministerului de Interne, însărcinat în principal cu consilierea poliției de frontieră cu privire la art. 8 ; consilierului Diviziei de consiliere juridică a Ministerului de Interne însărcinat în principal cu consilierea poliției de frontieră în materie de expulzare; directorului adjunct al Direcției Penale; poliției de frontieră; șefului Strategiei de soluționare a litigiilor și consilierului poliției de frontieră cu privire la art. 8 ; echipei de consilieri speciali. art. 8 din Convenție este încorporat în art. 6 (1) din Actul Human Rights 1998 și, ca atare, domeniul său de aplicare în dreptul intern este determinat de instanțele naționale care trebuie să ia în considerare hotărârile Curții de la Strasbourg (art. 2). În plus, există directive pentru consilierea poliției de frontieră cu privire la modul de abordare a problemelor ridicate de art. 8 (art. 8 Asylum Policy Information Guidance) Lawtel Butterworths Lexis Nexis The Times Law Reports (15.12.2009) și All England Reporter [2009] All ER (D) 273 ( (volumul 8 (2)) punctul D149. III. Concluzii din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcărilor constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că măsurile generale luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011, în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)82

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Omojudi et A.W. Khan contre le Royaume-Uni

(Omojudi, Requête n

o

1820/08, arrêt du 24 novembre 2009, définitif le 24 février 2010;

A.W. Khan, Requête n

o

47486/06, arrêt du 12 janvier 2010, définitif le 12 avril 2010)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent la violation du droit à la vie privée et familiale dans la mesure où les ordonnances d’expulsion à l’encontre des requérants n’étaient pas proportionnées au but légitime poursuivi (violations de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)82

Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans l’affaire

Omojudi et A.W. Khan contre le Royaume-Uni

Résumé introductif des affaires

Dans l’affaire Omojudi, le requérant, ressortissant nigérian, avaient bénéficié le 18 avril 2005 d’une autorisation de résider au Royaume-Uni de durée indéterminée. En novembre 2006, le requérant a été reconnu coupable d’agression sexuelle et condamné à 15 mois d’emprisonnement. Il a été expulsé vers le Nigéria en avril 2008.

La Cour a conclu que l’expulsion du requérant n’était pas proportionnée au but légitime poursuivi vu les circonstances de cette affaire, en particulier le poids des liens familiaux du requérant au Royaume-Uni, le nombre d’années passées au Royaume-Uni et les difficultés auxquelles ses enfants se heurteraient s’ils devaient s’installer au Nigéria (§48) (violation de l’article 8).

Dans l’affaire Khan, le requérant, ressortissant pakistanais, avait bénéficié en octobre 1978 d’une autorisation de résider au Royaume-Uni de durée indéterminée. En janvier 2003, il a été condamné à sept ans d’emprisonnement pour avoir tenté d’importer des stupéfiants. Dans le cadre de cette procédure il avait plaidé coupable. Libéré en avril 2006 pour bonne conduite, il a fait l’objet d’un arrêté d’expulsion en mai 2006. Ses recours en août et novembre 2006 et en août 2008 ont tous été rejetés. La Cour a relevé que le requérant avait vécu la plupart de sa vie au Royaume-Uni et qu’il n’avait pas de lien continu avec le Pakistan, qu’il avait des liens familiaux importants au Royaume-Uni et qu’il n’avait pas récidivé depuis sa libération en 2006. Elle a conclu que l’expulsion du requérant, si elle était menée à bien, ne serait pas proportionnée au but légitime poursuivi (violation de l’article 8).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Nom et numéro de requête

Dommage moral

Dommage matériel

Frais et dépens

Total

Omojudi (1820/08)

-

3

000 EUR

6

000 EUR

9

000 EUR

Payé le 20/05/2010

A.W. Khan (47486/06)

-

-

1

750 EUR plus 3.39 GBP intérêt

1

750 EUR plus 3.39 GBP intérêt

Payé le 27/07/2010

b) Mesures individuelles

L’arrêté d’expulsion pris à l’encontre de M.

Omojudi a été annulé le 30 avril 2010. Malheureusement, le requérant est décédé et n’a pas pu revenir au Royaume-Uni.

La police des frontières a écrit à M. Khan le 02 février 2010 pour l’informer que son arrêté d’expulsion avait été annulé et que son autorisation de séjour à durée indéterminée avait été rétablie. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Les arrêts ont été diffusés à toutes les autorités du Royaume-Uni, en particulier au conseiller du Service de conseils juridiques du Ministère de l’Intérieur, chargé principalement de conseiller la police des frontières sur l’article 8

; au conseiller de la Division de conseils juridiques du Ministère de l’Intérieur chargé principalement de conseiller la police des frontières en matière d’expulsion

; au Directeur adjoint de la Direction pénale

; à la police des frontières

; au chef de la Stratégie du contentieux et au conseiller de la police des frontières concernant l’article 8

; à l’Equipe des conseillers spéciaux.

L’article 8 de la Convention est incorporé dans l’article 6 (1) du

Human Rights Act

1998 et en tant que tel son champ d’application en droit interne est déterminé par les tribunaux nationaux qui doivent prendre en compte les arrêts de la Cour de Strasbourg (article 2). De plus, il existe des directives pour conseiller la police des frontières sur la façon d’aborder les questions soulevées par l’article 8 (

Article 8 Asylum Policy Information Guidance

).

L’arrêt Omojoudi a été publié dans les périodiques

Lawtel

,

Butterworths

/

Lexis Nexis

,

The Times Law Reports

(15.12.2009) et

All England Reporter

[2009] All ER (D) 273 (novembre).

L’arrêt Kahn a été publié dans le périodique

All England Law Reporter

(12/01/2010) ;

The Times Law Reports

(03/02/2010);

Lexis General Case Digest

(12/01/2010) ;

Halsbury’s Laws, Constitutional Law and Human Rights

(volume 8 (2)), paragraphe D149.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont pleinement remédié aux conséquences, pour les requérants, des violations constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que les mesures générales prises empêcheront la répétition de violations semblables et que, par conséquent, le Royaume-Uni a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.