CASES OF OMOJUDI AND A.W. KHAN AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2011)82 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omojudi și A.W. Khan împotriva Regatului Unit (Omojudi, cerere nr. 1820/08, hotărâre din 24 noiembrie 2009, finală la 24 februarie 2010; A.W. Khan, cerere nr. 47486/06, hotărâre din 12 ianuarie 2010, finală la 12 aprilie 2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curtea Comitetului după ce au devenit finale; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului la viața privată și de familie, deoarece ordinele de deportare ale reclamanților nu sunt proporționale cu obiectivul legitim urmărit (violație la art. 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat guvernul Regatului Unit să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că acesta și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)82 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul Omojudi și A.W. Khan împotriva Regatului Unit Cazul introductiv În Omojudi, reclamantul a fost un cetățean nigerian acordat concediu nedefinit pentru a rămâne în Regatul Unit la 18 aprilie 2005. În noiembrie 2006, el a fost condamnat pentru agresiune sexuală și condamnat la 15 luni de închisoare și deportat în Nigeria în aprilie 2008. Curtea a susținut că „având în vedere circumstanțele cauzei, în special puterea legăturilor familiale ale reclamantului cu Regatul Unit, durata sa de rezidență și dificultățile pe care le-ar confrunta copiii săi mai mici dacă ar trebui să se mute în Nigeria”, deportarea reclamantului nu este proporțională cu obiectivul legitim urmărit (§48) (violație la art. 8). În cazul lui A.W. Khan, reclamantul a fost pakistanez de naștere și a acordat concediu nedefinit în Regatul Unit la 5 octombrie 1978. A fost condamnat pentru tentativă de import de un narcotic interzis în ianuarie 2003 și după ce a declarat vinovat a fost condamnat la 7 ani de închisoare. A fost eliberat în aprilie 2006 pentru buna conduită. În mai 2006 reclamantul a fost eliberat cu un ordin de deportare. Cererea de reexaminare în august și noiembrie 2006 și august 2008 au fost considerate inadmisibile. Curtea a remarcat că reclamantul a trăit în Marea Britanie cea mai mare parte din viața sa; nu are nicio legătură continuă cu Pakistan; avea legături familiale importante în Marea Britanie Regatul și nu s-a reintegrat de când a fost eliberat în 2006. El a concluzionat că expulzarea reclamantului nu ar fi proporțională cu obiectivul legitim urmărit (violație la art. 8). Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Omojudi (1820/08) 3000 EUR 6000 EUR 9000 EUR Plăți plătite la 20/05/2010 A.W. Khan (47486/06) 1750 EUR plus 3,39 GBP dobânzi 1750 EUR plus 3,39 GBP dobândite la 27/07/2010 b) Măsuri individuale Ordinea de deportare împotriva dlui Omojudi a fost revocată la 30 aprilie 2010. Cu toate acestea, în nefericire, reclamantul a murit și, prin urmare, nu a reintrat în Regatul Unit. La 2 februarie 2010, Agenția de Frontieră a Regatului Unit a scris dlui Khan informand-l că ordinul său de deportare a fost revocat și că concediul său nedeterminat pentru a rămâne în Regatul Unit este reintegrat. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârile au fost transmise tuturor autorităților relevante, în special: ofițerul juridic din Biroul Intern al Direcției Consilierului Legal cu responsabilitatea de a consilia Agenția de Frontieră a Regatului Unit cu privire la art. 8; ofițerul juridic din Biroul Intern al Consilierului Legal cu responsabilitatea de a consilia Agenția de Frontieră a Regatului Unit cu privire la deportarea, directorul adjunct al Direcției de Casework, Agenția de Frontieră a Regatului Unit, șeful Strategiei de Litigii și consilier al Agenției de Frontieră a Regatului Unit cu privire la art. 8, Echipa de Consiliu Complex. art. 8 din Convenție este încorporat în art. 6 alin. (1) din Actul privind drepturile omului din 1998 și, ca urmare, domeniul său de aplicare în dreptul intern este determinat de instanțele interne care trebuie să țină seama de hotărârile Curții Europene (s.2). În plus, există orientări în vigoare, publicate în august 2010, care consiliază Agenția de Frontieră a Regatului Unit cu privire la modalitatea de abordare a chestiunilor care decurg în temeiul articolului 8: art. 8 Informații privind politica de azil Orientarea Hotărârea Omojudi a fost publicată în Lawtel Butterworths Lexis Nexis The Times Law Reports (15/12/2009) și în European Human Rights Review (2010) 51 EHRR 10. Hotărârea din Kahn a fost publicată în European Human Rights Review (2010) 50 EHRR 47; The Times Law Reports (03/02/2010); Lexis General Case Digest (12/01/2010); Legea Halsbury, Legea Constituțională și Drepturile Omului (volume 8(2)), punctul D149. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)82

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Omojudi and A.W. Khan against the United Kingdom

(Omojudi, Application No. 1820/08, judgment of 24 November 2009, final on 24 February 2010;

A.W. Khan, Application No. 47486/06, judgment of 12 January 2010, final on 12 April 2010)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee

once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the violation of the right to private and family life as the applicants’ deportation orders were not proportionate to the legitimate aim pursued (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the United Kingdom to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)82

Information on the measures to comply with the judgments in the cases of

Omojudi and A.W. Khan against the United Kingdom

Introductory case summary

In Omojudi, the applicant was a Nigerian citizen granted indefinite leave to remain in the United Kingdom on 18 April 2005. In November 2006 he was convicted of sexual assault and sentenced to 15 months’ imprisonment and deported to Nigeria in April 2008. The Court held that “having regard to the circumstances of the case, in particular the strength of the applicant’s family ties to the United Kingdom, his length of residence, and the difficulty that his youngest children would face if they were to relocate to Nigeria”, the applicant’s deportation was not proportionate to the legitimate aim pursued (§48) (violation of Article 8).

In the case of A.W. Khan, the applicant was a Pakistani by birth and granted indefinite leave in the United Kingdom on 5 October 1978. He was convicted of attempted importation of a prohibited narcotic in January 2003 and after pleading guilty was sentenced to 7 years’ imprisonment. He was released in April 2006 for good conduct. In May 2006 the applicant was issued with a deportation order. Applications for reconsideration in August and November 2006 and August 2008 were all considered inadmissible. The Court noted that the applicant had lived in the United Kingdom most of his life; had no continuous link with Pakistan; had important family ties in the United

Kingdom and had not re-offended since being freed in 2006. It concluded that to expel the applicant would not be proportionate to the legitimate aim pursued (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Omojudi (1820/08)

-

3000 EUR

6000 EUR

9000 EUR

Paid on 20/05/2010

A.W. Khan (47486/06)

-

-

1750 EUR plus 3,39 GBP interest

1750 EUR plus 3,39 GBP interest

Paid on 27/07/2010

b) Individual measures

The deportation order against Mr Omojudi was revoked on 30 April 2010. However the applicant had unfortunately died and therefore never re-entered then United Kingdom. On 2 February 2010 the UK Border Agency wrote to Mr Khan informing him that his deportation order had been revoked and that his indefinite leave to remain in the United Kingdom was reinstated. Consequently, no further individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The judgments have been sent out to all the relevant authorities, in particular: the legal officer in the Home Office Legal Advisor’s Branch with lead responsibility for advising the UK Border Agency on Article 8; the legal officer in the Home Office Legal Advisor’s Branch with lead responsibility for advising the UK Border Agency on deportation, the Assistant Director of the Criminal Casework Directorate, the UK Border Agency, Head of Litigation Strategy; and Policy Advisor to the UK Border Agency on Article 8, Complex Advice Team.

Article 8 of the Convention is incorporated into s.6(1) of the Human Rights Act 1998 and as such its scope in domestic law is determined by the domestic courts which must take into account judgments of the European Court (s.2). Moreover, there are guidelines in place, published in August 2010, advising the UK Border Agency on how to address issues arising under Article 8:

Article 8 Asylum Policy Information Guidance

.

The Omojudi judgment was published in

Lawtel

,

Butterworths

/

Lexis Nexis

,

The Times Law Reports

(15/12/2009) and the

European Human Rights Review

(2010) 51 EHRR 10.

The judgment in Kahn was published in

European Human Rights Review

(2010) 50 EHRR 47;

The Times Law Reports

(03/02/2010);

Lexis General Case Digest

(12/01/2010);

Halsbury’s Laws, Constitutional Law and Human Rights

(volume 8(2)), paragraph D149.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 8 June 2011 at the 1115th Meeting of the Ministers’ Deputies