AFFAIRE STANKOVA CONTRE LA REPUBLIQUE SLOVAQUE

Rezoluția CM/ResDH(2011)33 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Stanková împotriva Republicii Slovace (Recherche n 7205/02, Hotărârea din 09/10/2007, definitivă la 31/03/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o ingerință disproporționată în exercitarea dreptului recurentei de a-și respecta domiciliul, ca urmare a expulzării sale fără a-i fi oferită o altă locuință (violarea art. 8) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)33 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Stanková împotriva Republicii Slovace Rezumatul introductiv al cauzei În acest sens, Comisia consideră că, în cazul de față, nu există niciun motiv pentru a considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În 1992, reclamanta și cei doi copii ai ei au părăsit apartamentul pe care îl avea împreună cu soțul ei, și ea este situată într-un apartament deținut de municipalitatea Poprad, care a fost închiriat de tatăl ei. Divorțul dintre reclamantă și soțul ei a devenit definitiv la 07/11/1994. După moartea tatălui recurentei, autoritățile locale au decis că reclamanta nu a moștenit dreptul de închiriere în sensul articolului 706§1 din Codul civil și nu i-au oferit un alt apartament.

Recurenta a refuzat să se mute, autoritățile locale au inițiat o procedură de expulzare împotriva sa, care a fost pusă în aplicare la 18/06/99. Recurenta a contestat legalitatea deciziei printr-o procedură în fața Curții Constituționale și a hotărât că hotărârea Curții Regionale de a confirma expulzarea a încălcat drepturile constituționale ale recurentei (dreptul la protecția vieții private și de familie și a domiciliului acesteia). Curtea Constituțională a hotărât că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 706 §1 privind moștenirea apartamentului. Cu toate acestea, Comisia a considerat că mai mult decât atât, dat fiind că nu a fost propusă nicio altă locuință alternativă pentru reclamantă, decizia Curții Regionale era disproporționată și nu era necesară într-o societate democratică, în măsura în care aceasta nu era întemeiată pe motive pertinente și suficiente.

Cu toate acestea, în momentul faptelor, Curtea Constituțională nu a putut asigura repararea infracțiunilor constatate. Curtea Europeană de Justiție este acceptată din punctul de vedere al Curții Constituționale și a ajuns la concluzia că ingerința nu este necesară într-o societate democratică. derularea satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Prejudiciul moral Total 000 EUR 450 EUR 450 EUR Plătit la 20/05/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantei o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral. În 2008, în urma hotărârii Curții Europene, recurenta a inițiat o procedură civilă împotriva municipalității Poprad pentru ca aceasta să fie declarată proprietară a apartamentului Poprad.

La 17/06/2010, având în vedere că apartamentul în cauză nu era proprietatea municipalității, Tribunalul Districtual Propad a obligat-o pe aceasta din urmă să acorde recurentei un apartament echivalent cu Poprad. Cele două părți au făcut apel și cauza se află în prezent în fața Curții Regionale Prešov. În plus, în 2009, municipalitatea Poprad a construit 84 de apartamente cu chirie moderată și autoritățile au solicitat recurentei să demonstreze, documente în sprijinul acestora, că îndeplinește condițiile necesare pentru a obține unul dintre aceste apartamente. Recurenta a refuzat și a cerut municipalității să nu mai ia legătura cu ea, deoarece nu dorea să se mute într-unul dintre aceste apartamente.

În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Ca urmare a unui amendament la Constituția slovacă, intrat în vigoare la 01/01/2002, persoanele fizice și juridice pot exercita o cale de atac (s În temeiul acestei dispoziții, Curtea Constituțională poate, în cazul în care acțiunea este justificată, să solicite autorității în cauză să ia măsurile necesare și să acorde despăgubiri financiare persoanei ale cărei drepturi și libertăți fundamentale au fost încălcate. În conformitate cu art. 3 alineatul (1) din Codul civil, exercitarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil nu ar trebui să afecteze drepturile și interesele justificate din mai multe motive juridice relevante și cu condiția ca aceasta să nu fie contrară bunelor maniere.

La art. 3 se permite acordarea de asistență în anumite cazuri justificate prin asigurarea faptului că o locuință alternativă este oferită persoanelor cărora li s-a ordonat să părăsească un apartament. Curtea Europeană (care se aliniază la aprecierea Curții Constituționale) a considerat că instanțele inferioare nu au aplicat în mod corespunzător art. 3 din Codul civil atunci când au examinat situația recurentei. La 31/07/2008, Tribunalul a fost difuzat la toate cursurile regionale, însoțit de o scrisoare din partea reprezentantului guvernului pe lângă Curtea Europeană care solicită ca președinții Curților Regionale să atragă atenția tuturor judecătorilor instanțelor locale și de curs regional din circumscripția lor.

Hotărârea a fost tradusă și publicată în Justičná Review 12/2007. III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz și că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Republica Slovacă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)33 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Stanková contre République slovaque (Requête n o 7205/02, arrêt du 09/10/2007, définitif le 31/03/2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une ingérence disproportionnée dans l’exercice du droit de la requérante au respect de son domicile, à la suite de son expulsion sans qu’un autre logement lui soit proposé (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)33 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Stanková contre République slovaque Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une ingérence disproportionnée dans l’exercice du droit de la requérante au respect de son domicile, à la suite de son expulsion en 1999 sans qu’un autre logement lui soit proposé (violation de l’article 8). En 1992, la requérante et ses deux enfants ont quitté l’appartement dont elle était conjointement locataire avec son mari, et elle s’est installée dans un appartement appartenant à la municipalité de Poprad, qui était loué par son père. Le divorce entre la requérante et son mari est devenu définitif le 07/11/1994.

Après la mort du père de la requérante, les pouvoirs locaux ont décidé que la requérante n’avait pas hérité du droit de bail au sens de l’article 706§1 du Code civil et ne lui ont pas proposé d’autre appartement. La requérante ayant refusé de déménager, les autorités locales ont entamé une procédure d’expulsion à son encontre, qui a été mise en œuvre le 18/06/1999. La requérante a contesté la légalité de la décision par une procédure devant la Cour constitutionnelle. Celle-ci a jugé que la décision rendue par la Cour régionale de confirmer l’expulsion avait violé les droits constitutionnels de la requérante (droit à la protection de la vie privée et familiale et de son domicile). La Cour constitutionnelle a jugé que les conditions de l’article 706 §1 concernant l’héritage de l’appartement n’étaient pas satisfaites.

Cependant, elle a estimé qu’étant donné qu’aucun logement alternatif n’avait été proposé à la requérante, la décision de la Cour régionale était disproportionnée et non nécessaire dans une société démocratique dans la mesure où elle n’était pas fondée sur des motifs pertinents et suffisants. Cependant, au moment des faits, la Cour constitutionnelle n’a pu assurer la réparation des violations qu’elle a constatées. La Cour européenne s’est ralliée au point de vue de la Cour constitutionnelle et a conclu que l’ingérence alléguée n’était pas « nécessaire dans une société démocratique ». I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 3 000 EUR 450 EUR 3 450 EUR Payé le 20/05/2008 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable à la requérante au titre du préjudice moral.

Elle n’a rien octroyé au titre du préjudice matériel en l’absence de lieu de causalité entre la violation et la demande d’indemnisation. En 2008, à la suite de l’arrêt de la Cour européenne, la requérante a engagé une procédure civile contre la municipalité de Poprad pour qu’elle soit déclarée locataire de l’appartement de Poprad. Le 17/06/2010, étant donné que l’appartement en question n’était pas la propriété de la municipalité, le tribunal du district de Propad a obligé cette dernière à octroyer à la requérante un appartement équivalent à Poprad. Les deux parties ont fait appel et l’affaire est actuellement devant la Cour régionale de Prešov. De plus, en 2009, la municipalité de Poprad a construit 84 appartements à loyer modéré et les autorités ont demandé à la requérante de prouver, documents à l’appui, qu’elle réunissait les conditions nécessaires pour obtenir l’un de ces appartements.

La requérante a refusé et a demandé à la municipalité de ne plus prendre contact avec elle, car elle ne souhaitait pas déménager dans l’un de ces appartements. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales A la suite d’un amendement de la Constitution slovaque, entré en vigueur le 01/01/2002, les personnes physiques et morales peuvent exercer un recours ( sťažnosť ) contre une violation de leurs droits et libertés fondamentaux. En vertu de cette disposition, la Cour constitutionnelle peut, si le recours est justifié, ordonner à l’autorité concernée de prendre les mesures nécessaires. Elle peut aussi accorder une réparation financière à la personne dont les droits et libertés fondamentaux ont été violés.

En vertu de l’article 3§1 du Code civil, l’exercice des droits et obligations de caractère civil ne doit pas empiéter sur les droits et intérêts justifiés d’autrui, sauf pour des raisons juridiques pertinentes, et à condition qu’il ne soit pas contraire aux bonnes mœurs. L’article 3 permet l’octroi d’une assistance dans certains cas justifiés en veillant à ce qu’un logement alternatif soit proposé aux personnes qui ont reçu l’ordre de quitter un appartement. La Cour européenne (se ralliant à l’appréciation de la Cour constitutionnelle) a considéré que les juridictions inférieures n’avaient pas appliqué à bon escient l’article 3 du Code civil lorsqu’elles avaient examiné la situation de la requérante.

Le 31/07/2008, l’arrêt a été diffusé à toutes les cours régionales, accompagné d’une lettre de l’Agent du Gouvernement auprès de la Cour européenne demandant que les présidents des cours régionales attirent l’attention de tous les juges de tribunaux locaux et de cours régionale de leur circonscription. L’arrêt a été traduit et publié dans Justičná Revue 12/2007. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences, pour la partie requérante, de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la République slovaque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres