AFFAIRE LEXA CONTRE LA SLOVAQUIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)264 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lexa împotriva Republicii Slovace (Recherche n 54334/00, Hotărârea din 23 septembrie 2008, definitivă la 23 decembrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la libertate și la securitate din cauza detenției sale provizorii în 1999 [încălcare a articolului 5 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 264 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Lexa împotriva Republicii Slovace Sinteza cauzei Acest caz se referă la o încălcare a dreptului la libertate și securitate al reclamantului din cauza detenției sale provizorii în 1999 (încălcarea articolului 5§1). Reclamantul, fost director al serviciilor de informații slovace (serviciile de informații slovace - Slovenská informačná služba La 8 decembrie 1998, noul prim-ministru a revocat aceste amnistii acordate de predecesorul său. În aprilie 1999 investigatorul poliției [2] a inițiat o procedură penală împotriva recurentului, acesta din urmă a fost pus în detenție provizorie la 15/04/99 și a fost eliberat la 19/007/1999. Cu referire la o decizie a Curții Supreme din 2002, Curtea Europeană a concluzionat că amnistiile acordate la 30/03/1998 și la 7/07/1998 se referă la infracțiunile pentru care reclamantul a fost acuzat. Curtea Europeană a luat act de faptul că decizia din 03/03/1998 a pus capăt oricărei răspunderi penale care rezultă din faptele în cauză. Acuzarea reclamantului nu era, prin urmare, permisă prin legea națională și, prin urmare, detenția sa provizorie nu putea fi considerată ca fiind de acord cu procedura prevăzută de lege (§142 din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli Total 000 EUR Plata la 2 martie 2009 b) Măsuri individuale Recurentul a fost eliberat la 19/07/1999. Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral suferit. În consecință, nici o altă măsură individuală nu este considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Încălcarea acestei cauze este legată de circumstanțe de fapt specifice și pare să fie de natură izolată. Prin urmare, hotărârea Curții Europene a fost tradusă în slovacă și publicată în Justičná Review No. 12/2008, în conformitate cu practica autorităților slovace în materie de publicare. 06/04/2009, hotărârea a fost distribuită tuturor instanțelor regionale și Curții Supreme prin intermediul unei circulare trimise de Ministerul Justiției. Președinții instanțelor regionale și președintele diviziei penale a Curții Supreme au fost invitați să notifice hotărârea tuturor judecătorilor din cadrul jurisdicției lor care se ocupă de cauzele penale. În ceea ce privește contextul general al încălcării, Curtea Europeană a reamintit că, atunci când un agent lando este acuzat de infracțiuni care implică tortura sau relele tratamente, este extrem de important ca procedurile penale și condamnările să nu poată fi impuse și că acordarea unei amnistii sau a unei iertări nu este permisă (§139 din hotărâre). Cu toate acestea, Curtea a luat notă și de amendamentele legislative care au avut loc în urma acestei cauze. cum ar fi modificarea domeniului de aplicare a competențelor președintelui de a acorda măsuri individuale de clemență (§140 din hotărârea).Începând cu data de 01/07/2001, alineatul (2) din art. 102 din Constituție prevede că o decizie de amnistie pronunțată de Președintele nu este valabilă decât cu condiția să fie semnată de prim-ministrul sau de un alt ministru desemnat de acesta din urmă (§66 din hotărârea). III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Republica Slovacă și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 în cadrul celei de-a 1128-a reuniuni a Delegaților miniștrilor. [2] Acești anchetatori de poliție fac parte din Parchetul din Republica Slovacă.

Résolution CM/ResDH(2011)264

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Lexa contre République slovaque

(Requête n

o

54334/00, arrêt du 23 septembre 2008, définitif le 23 décembre 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une violation du droit du requérant à la liberté et à la sûreté en raison de l’illégalité de sa détention provisoire en 1999 (violation de l’article 5, paragraphe 1) (voir détail dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)264

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Lexa contre République slovaque

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne une violation du droit à la liberté et à la sûreté du requérant en raison de l’illégalité de sa détention provisoire en 1999 (violation de l’article 5§1). Le requérant, ancien directeur des services de renseignements slovaques (les services d’intelligence slovaques -

Slovenská informačná služba

), était soupçonné d’être impliqué en 1995 à l’enlèvement du fils du président de la République slovaque de l’époque. Deux décrets d’amnisties concernant cet enlèvement ont été promulgués par le Premier Ministre les 3/03/1998 et 07/07/1998. Le 8 décembre 1998, le nouveau Premier ministre a révoqué ces amnisties octroyées par son prédécesseur. En avril 1999 l’enquêteur de la police

[2]

a engagé une procédure pénale à l’encontre du requérant, ce dernier a été placé en détention provisoire le 15/04/1999 et a été libéré le 19/07/1999.

Se référant à une décision de la Cour Suprême de 2002, la Cour européenne a conclu que les amnisties octroyées le 3/03/1998 et le 7/07/1998 concernaient les délits pour lesquels le requérant avait été poursuivi. La Cour européenne a noté que la décision d’amnistie du 03/03/1998 avait mis fin à toute responsabilité pénale résultant des faits en question. L’inculpation du requérant n’était pas donc permise par la loi nationale et de ce fait, sa détention provisoire ne pouvait être considérée comme étant «

en accord avec la procédure prescrite par la loi

» (§142 de l’arrêt).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

-

8

000 EUR

8

000 EUR

Payé le 2 mars 2009

b) Mesures individuelles

Le requérant a été libéré le 19/07/1999. La Cour européenne a considéré que le constat de violation constituait en soi une satisfaction suffisante pour le dommage moral subi. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’est considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

La violation dans cette affaire est liée à des circonstances factuelles spécifiques et semble être de nature isolée. Par conséquent, l’arrêt de la Cour européenne a été traduit en slovaque et publié dans le

Justičná Revue

No.12/2008, conformément à la pratique des autorités slovaques en matière de publication. Le 06/04/2009, l’arrêt a été distribué à tous les tribunaux régionaux et à la Cour Suprême par le biais d’une circulaire envoyée par le Ministère de la Justice. Les présidents des tribunaux régionaux et le président de la division pénale de la Cour Suprême ont été invité à notifier l’arrêt à tous les juges au sein de leur juridiction traitant des affaires pénales.

Par rapport au contexte général de la violation, la Cour européenne a rappelé que «

quand un agent de l’Etat est inculpé de crimes impliquant la torture ou des mauvais traitements, il est d’une importance capitale que les procédures pénales et les condamnations ne puissent être prescrites et que l’octroi d’une amnistie ou d’un pardon ne soient pas autorisés (§139 de l’arrêt). Toutefois la Cour a également pris note des amendements législatifs postérieurs aux fais de cette affaire «

tel que la modification de l’étendue des pouvoirs du Président d’octroyer des mesures de clémence individuelle (§140 de l’arrêt). Depuis le 01/07/2001, le paragraphe 2 de l’article 102 de la Constitution prévoit qu’une décision d’amnistie rendue par le Président n’est valide qu’à condition d’être signée par le Premier Ministre ou un autre Ministre désigné par ce dernier (§66 de l’arrêt).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la République slovaque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.

[2]

Ces enquêteurs de police font partie du parquet en République slovaque. L’enquêteur de police mène l’enquête et formule les charges. Le procureur supervise son travail pour finalement mettre en accusation.