AFFAIRE YOLDAȘ ET AUTRES c. TURQUIE

La originea acestei cauze se află opt cereri (nr. 23706/07, 37912/07, 43801/07, 54514/07, 56503/07, 1033/08, 1522/08 și 2635/08) îndreptate împotriva Republicii Turcie și care au fost depuse la Curte de opt cetățeni ai acestui Stat, domni Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner și Mehmet Fidancı (denumiți în continuare „reclamanții"), respectiv pe 31 mai, 20 august, 1 octombrie, 3, 10, 12, 13 și 18 decembrie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția de protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția").

Guvernul turc (denumit în continuare „Guvernul") a fost reprezentat de agentul acestuia.

Printr-o scrisoare primită pe 13 iulie 2009, în cadrul cererii nr. 56503/07, moșteniitorii legali ai domnului Ahmet Șahin (doamna Fatma Șahin, soția sa, și domni İsmail, Hasan, Yusuf și Halit Șahin, copiii săi, născuți respectiv în 1966, 1996, 1997, 1999 și 2001) au informat grefia cu privire la decesul acestui reclamant survenit pe 1 iunie 2009 și au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții. Din motive de ordin practic, prezenta hotărâre va continua să numească domnul Ahmet Șahin „reclamant", deși astăzi această calitate trebuie atribuită doamnei Șahin și celor patru fii ai săi (a se vedea, mutatis mutandis, Dalban c. România [Marea Cameră], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999-VI).

Pe data de 11 mai 2009, președintele secției a doua a hotărât comunicarea cererilor Guvernului. În aplicarea Protocolului nr. 14, cererile au fost atribuite unui Comitet. FAPTELE

Au fost arestați și plasați sub arest la domiciliu în cadrul operațiunilor desfășurate împotriva Hezbollah, o organizație armată ilegală, pe 17 ianuarie 2000 (Cemal Tutar), 20 mai 2000 (Hasan Kutulman), 13 aprilie 2001 (Mehmet Fidancı), 1 iunie 2001 (Bedran Salamboğa), 5 septembrie 2001 (Hacı Bayancuk), 28 septembrie 2001 (Servet Yoldaș), 3 decembrie 2001 (Ahmet Șahin) și 21 ianuarie 2002 (Bilal Çetiner). Au fost apoi plasați în arest preventiv, de un judecător competent, cu câteva zile după arestarea lor.

Prin acte de acuzare stabilite la momente diferite, procuratura i-a acuzat în special de apartenența la o organizație armată ilegală și/sau tentativa de răsturnare prin forță a ordinii constituționale turce.

Deși s-a angajat o acțiune publică împotriva domnului Bedran Salamboğa, nu s-ar fi încă rendat nicio decizie judecătorească în cauza sa până în prezent. Potrivit pieselor dosarului, procesul desfășurat la adresa sa ar rămâne încă în curs în fața instanței de primă instanță și ar rămâne în continuare în arest preventiv la data pronunțării prezentei hotărâri.

Pe data de 30 ianuarie 2000, un judecător competent a ordonat plasarea domnului Cemal Tutar în arest preventiv. Cu toate acestea, în aceeași zi, judecătorul a ordonat și punerea la dispoziția forțelor de securitate pentru un termen de zece zile pentru a permite agenților de poliție să continue luarea declarației sale. Acest termen de zece zile a fost periodic prelungit de un judecător până pe 22 iulie 2000 pentru același motiv și, prin urmare, plasarea interesatului într-o situație echivalentă unui arest la domiciliu a durat mai mult de cinci luni. Potrivit pieselor dosarului, procedura desfășurată împotriva sa ar rămâne încă în curs în fața jurisdicțiilor interne și se afla încă în arest preventiv la data pronunțării prezentei hotărâri.

Pe data de 13 ianuarie 2005, Mehmet Fidancı a fost condamnat la închisoare pe viață în primă instanță. Cu toate acestea, pe 7 iunie 2005, Curtea de Casație a anulat hotărârea. Pe data de 28 februarie 2008, a fost din nou condamnat la aceeași pedeapsă privativă de libertate și, pe 7 iulie 2009, Curtea de Casație a confirmat hotărârea.

Pe data de 19 decembrie 2006, judecătorii fondului l-au condamnat pe domnul Ahmet Șahin la închisoare pe viață. Pe data de 28 mai 2008, condamnarea sus-menționată a fost confirmată de Curtea de Casație.

Pe data de 9 martie 2007, domnul Servet Yoldaș a fost condamnat, de curte de asise, la închisoare pe viață. Pe data de 14 aprilie 2009, Curtea de Casație a anulat hotărârea de primă instanță. Pe data de 21 octombrie 2010, interesatul a fost din nou condamnat la aceeași pedeapsă privativă de libertate de judecătorii fondului. Cauza a fost supusă recursului și, potrivit elementelor dosarului, ar rămâne încă în curs în fața Curții de Casație la data pronunțării prezentei hotărâri.

Pe data de 3 aprilie 2007, domnul Hacı Bayancuk a fost, de asemenea, condamnat în primă instanță la închisoare pe viață. Pe data de 6 februarie 2008, hotărârea dată a fost anulată. Pe data de 19 martie 2009, curtea de asise competentă, sesizată din nou, l-a condamnat din nou la o pedeapsă privativă de libertate. Cu toate acestea, hotărârea în cauză a fost supusă recursului și, potrivit pieselor dosarului, cauza ar rămâne încă în curs în fața Curții de Casație la data pronunțării prezentei hotărâri.

Pe data de 24 aprilie 2007, domnul Bilal Çetiner a fost condamnat la închisoare pe viață de curtea de asise. Pe data de 17 februarie 2009, Curtea de Casație a confirmat hotărârea dată.

Pe data de 6 mai 2008, domnul Hasan Kutulman a fost, de asemenea, condamnat la închisoare pe viață. Cu toate acestea, hotărârea de primă instanță a fost supusă recursului și, potrivit elementelor dosarului, procedura în cauză ar rămâne încă în curs în fața Curții de Casație la data pronunțării prezentei hotărâri.

Din momentul arestării lor, autoritățile judiciare au respins în mod constant cererile reiterative de eliberare ale reclamanților și au ordonat periodic menținerea lor în arest preventiv, pe baza unor formule aproape întotdeauna identice, cum ar fi „natura infracțiunilor atribuite", „starea dovezilor", „conținutul dosarului", „gravitatea pedepsei ce se cuvenea" și/sau „faptul că infracțiunea atribuită era una dintre infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din codul de procedură penală („CPP") [regliementând motivele și condițiile arestului preventiv]".

Curtea observă că reclamantul domnul Ahmet Șahin a decedat pe 1 iunie 2009 și că văduva sa, doamna Șahin, și cei patru fii ai săi au exprimat dorința de a continua instanța.

Guvernul susține că moșteniitorii domnului Ahmet Șahin nu au interes în continuarea proceduri și invită Curtea să radiere cererea introdusă de acesta din registru.

Din acest punct de vedere, Curtea observă că a recunoscut deja părinților sau apropiaților unui reclamant decedat în cursul procedurii calitatea de a continua cererea în numele acestuia în contextul cauzelor în care reclamantul se plângea de durata detenției sale și/sau de o încălcare a dreptului să-și judece cauza într-un termen rezonabil (a se vedea, printre alții, Krempovskij c. Lituania (dec.), nr. 37193/97, 20 aprilie 1999, Marie-Louise Loyen și Bruneel c. Franța, nr. 55929/00, §§ 25-29, 5 iulie 2005, și Kozimor c. Polonia, nr. 10816/02, §§ 25-29, 12 aprilie 2007). Ca urmare, Curtea consideră că moșteniitorii domnului Ahmet Șahin au un interes moral legitim de a constata că durata detenției suferite de acesta și durata procedurii penale desfășurate împotriva sa au avut loc în încălcarea articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție.

În ceea ce privește durata arestului preventiv, Guvernul se prevalează de neepuizarea căilor de atac interne, observând că unii din reclamații au omis să conteste ordinele de menținere în arest, în conformitate cu articolele 267, 268 și 271 din CPP.

Reclamanții contestă acest argument.

În ceea ce privește grievanțele invocând art. 5 § 3 din Convenție, Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, în cazul unei lipse de cale de atac internă adecvată, termenul de șase luni începe să curgă din momentul actului incriminat în cerere (a se vedea, printre alții, Sakık și alții c. Turcia, 26 noiembrie 1997, § 53, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VII). În speță, Curtea observă că arestul la domiciliu al domnului Cemal Tutar s-a încheiat pe 22 iulie 2000 (§9 mai sus) și că arestul preventiv suferit de domni Ahmet Șahin și Bilal Çetiner s-a încheiat respectiv pe 19 decembrie 2006 și 24 aprilie 2007, date la care instanța de primă instanță i-a condamnat pe acești din urmă la pedeapsa privativă de libertate (paragrafele 11 și 14 mai sus). Curtea observă, cu toate acestea, că acești reclamații și-au introdus cererile respectiv pe 12, 13 și 10 decembrie 2007 (a se vedea lista în Anex). Ca urmare, a trecut un termen de mai mult de șapte ani (Cemal Tutar), de aproximativ un an (Ahmet Șahin) sau mai mult de șapte luni (Bilal Çetiner) între încetarea presupuselor încălcări și introducerea grievanțelor în cauză în fața Curții. De aceea, grievanța domnului Cemal Tutar privind durata și condițiile arestului la domiciliu și cea a domnilor Ahmet Șahin și Bilal Çetiner privind arestul lor preventiv au fost prezentate în afara termenului de șase luni și trebuie, prin urmare, respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

În ceea ce privește grievanța domnului Ahmet Șahin privind lipsa de independență și imparțialitate a instanțelor naționale, Curtea observă că grievanța în cauză este enunțată într-o manieră generală și că argumentarea acesteia nu este nicicum susținută. În plus, trebuie să se observe că judecătorii care au ședințe în curtea de asise în fața căreia interesatul a fost judecat se bucură de garanții constituționale și legale (a se vedea, mutatis mutandis, İmrek c. Turcia (dec.), nr. 57175/00, 28 ianuarie 2003). De aici rezultă că această grievanță este în mod evident neîntemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Privitor la excepția Guvernului privind calea de atac prevăzută de articolele 267, 268 și 271 din CPP, Curtea reamintește că a deja respins excepții similare în cazuri asemănătoare (a se vedea, în special, Mehmet Garip Özer și alții c. Turcia, nr. 9603/07, 9894/07 și 16474/07, §§ 21 și 22, 5 ianuarie 2010). Deoarece Guvernul nu a prezentat niciun exemplu care să dovedească respectarea cerințelor unui recurs „efectiv" care să permită deținuților să conteste legalitatea detenției (a se vedea, în acest sens, Schöps c. Germania, nr. 25116/94, § 44, CEDO 2001-I), Curtea nu vede nici un motiv, în speță, de a se abate de la concluziile anterioare și, prin urmare, respinge excepția Guvernului.

Curtea constată că grievanța privind durata detenției suferite de domni Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar și Mehmet Fidancı și cea privind durata procedurii penale desfășurate împotriva domnilor Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner și Mehmet Fidancı nu sunt în mod evident neîntemeiате în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Ea observă, de asemenea, că nu se confruntă cu nici alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

Ținând seama de jurisprudența sa constantă privind determinarea perioadei de arest preventiv care urmează să fie luată în considerare (a se vedea în special, Solmaz c. Turcia, nr. 27561/02, §§ 23-37, CEDO 2007-..., și Baltacı c. Turcia, nr. 495/02, §§ 44-46, 18 iulie 2006), Curtea constată că durata arestelor preventive este de aproximativ șase ani și șase luni pentru domnul Mehmet Fidancı, mai mult de șase ani și opt luni pentru domnul Hacı Bayancuk, de aproximativ șapte ani pentru domnul Servet Yoldaș și de aproximativ opt ani pentru domnul Hasan Kutulman. Ea observă, de asemenea, că domni Bedran Salamboğa și Cemal Tutar se află aparent încă în arest preventiv și că detenția suferită de aceștia a durat deja mai mult de nouă ani și nouă luni, respectiv mai mult de unsprezece ani la data pronunțării prezentei hotărâri. Curtea reamintește că a deja examinat cazuri asemănătoare și a concluzionat în mai multe rânduri la încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție (a se vedea, printre mulți alții, Dereci c. Turcia, nr. 77845/01, §§ 34-41, 24 mai 2005, Taciroğlu c. Turcia, nr. 25324/02, §§ 18-24, 2 februarie 2006, și Tunce și alții, precitată, § 18). Deoarece Guvernul nu a furnizat nici un fapt sau argument care ar permite a se abate în speță de la aceste concluzii, Curtea concluzionează la încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție.

Reclamanții contestă aceste argumente.

Curtea observă că procedurile au început odată cu arestarea reclamanților (§6 mai sus). Ea observă, de asemenea, că cele desfășurate împotriva domnilor Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa și Cemal Tutar rămân aparent încă în curs în fața jurisdicțiilor interne la data pronunțării prezentei hotărâri (paragrafele 8, 9 și 12 mai sus) și că cele desfășurate împotriva celorlalți trei reclamații s-au încheiat la data pronunțării hotărârilor Curții de Casație care confirmă hotărârile de primă instanță în cauză (paragrafele 10, 11 și 14 mai sus).

Curtea observă, cu toate acestea, că procedura penală desfășurată împotriva domnului Ahmet Șahin a durat aproximativ șase ani și șase luni, cea desfășurată împotriva domnului Bilal Çetiner a durat mai mult de șapte ani și cea derulată împotriva domnului Mehmet Fidancı a durat aproximativ opt ani și trei luni pentru cazuri care au cunoscut două grade de jurisdicție. Ea observă, în plus, că procesele desfășurate împotriva domnilor Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa și Cemal Tutar au durat deja mai mult de zece ani pentru primii doi reclamații și mai mult de unsprezece ani pentru al treilea reclamant la data pronunțării prezentei hotărâri și par să fie încă în curs în fața jurisdicțiilor interne.

Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special de complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente (a se vedea, printre mulți alții, Pélissier și Sassi c. Franța [Marea Cameră], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999-II).

De asemenea, observă că unii din reclamații au fost menținuți în arest preventiv pe parcursul întregii proceduri și că alții se află încă acolo la prezent, după o detenție cu durata de cel puțin nouă ani și nouă luni (paragrafele 8, 9, 12 și 30 mai sus) – situație care cere instanțelor încărcate cu cauza o diligență deosebită pentru a administra justiția în cel mai scurt timp (a se vedea, printre alții, Kalachnikov c. Rusia, nr. 47095/99, § 132, CEDO 2002-VI, și Gezici și İpek c. Turcia, nr. 71517/01, § 54, 10 noiembrie 2005).

Curtea recunoaște că aceste proceduri, privind criminalitatea organizată, aveau o oarecare complexitate în ele însele, în special datorită numărului acuzaților, martorilor, reclamațiilor și infracțiunilor de care justiciabilii erau suspectați și volumului dosarelor. Cu toate acestea, această complexitate nu ar putea în sine justifica lungimea procedurilor care variază de la mai mult de șase ani la mai mult de unsprezece ani (a se vedea §34 mai sus).

După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazurile prezente. Ținând seama de jurisprudența sa bine stabilită în materie (a se vedea, printre mulți alții, Pélissier și Sassi, precitată, și A. Yılmaz c. Turcia, nr. 10512/02, §§ 46-53, 22 iulie 2008), Curtea consideră că în speță duratele procedurilor litigioase sunt excesive și nu răspund cererii de „dreptul la o judecată într-un termen rezonabil".

De aceea, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 privitor la această grievanță formulată de cei șase reclamații în cauză.

Guvernul contestă aceste prețuri și invită Curtea să respingă cererile în cauză.

Curtea nu vede o relație cauzală între încălcările constatate și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral sigur. Pronunțând în echitate, ea acordă 3.000 EUR moșteniitorilor domnului Ahmet Șahin, 3.600 EUR domnului Bilal Çetiner, 8.000 EUR fiecăruia din reclamații domni Hacı Bayancuk și Mehmet Fidancı, 8.500 EUR domnului Servet Yoldaș, 9.500 EUR domnului Hasan Kutulman, 11.500 EUR domnului Bedran Salamboğa și 13.000 EUR domnului Cemal Tutar ca prejudiciu moral.

Curtea consideră oportun a calca rata dobânzilor de moră pe rata dobânzii pentru facilitățile de împrumut marginal ale Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

În plus, procedurile penale desfășurate împotriva unor reclamații fiind încă pendente din cel puțin mai mult de zece ani (paragrafele 8, 9, 12, 13 și 15 mai sus) și domni Bedran Salamboğa și Cemal Tutar aflánduu-se încă în arest preventiv (paragrafele 8 și 9 mai sus), Curtea consideră că în acest caz, o modalitate potrivită de a pune capăt încălcărilor constatate este să se termene procesele în cauză cât mai rapid posibil, ținând seama de cerințele unei bune administrări a justiției (Yakıșan c. Turcia, nr. 11339/03, § 49, 6 martie 2007). DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA CU UNANIMITATE, 1. Hotărăște să fuzioneze cererile; 2. Declară cererile admisibile privitor la grievanța privind durata detenției suferite de domni Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar și Mehmet Fidancı (art. 5 § 3) precum și cea privind durata procedurilor penale desfășurate împotriva domnilor Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner și Mehmet Fidancı (art. 6 § 1) și irrecevabile pentru rest; 3. Spune că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție față de reclamații Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar și Mehmet Fidancı; 4. Spune că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție față de reclamații Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner și Mehmet Fidancı; 5. Spune a) că Statul pârât trebuie să verse, în termen de trei luni, următoarele sume, de convertit în lire turce la rata aplicabilă în data reglementării: 3.000 EUR (trei mii euro) moșteniitorilor domnului Ahmet Șahin, 3.600 EUR (trei mii șase sute euro) domnului Bilal Çetiner, 8.000 EUR (opt mii euro) fiecăruia din reclamații domni Hacı Bayancuk și Mehmet Fidancı, 8.500 EUR (opt mii cinci sute euro) domnului Servet Yoldaș, 9.500 EUR (nouă mii cinci sute euro) domnului Hasan Kutulman, 11.500 EUR (unsprezece mii cinci sute euro) domnului Bedran Salamboğa și 13.000 EUR (treisprezece mii euro) domnului Cemal Tutar pentru prejudiciu moral, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe aceste sume; b) că din expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilitații de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; 6. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe data de 15 martie 2011, în aplicare a articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Grefier adjunct Președinte ANEX Lista cererilor Cerere nr. 23706/07 introdusă pe 31 mai 2007 de Servet Yoldaș Cerere nr. 37912/07 introdusă pe 20 august 2007 de Bedran Salamboğa Cerere nr. 43801/07 introdusă pe 1 octombrie 2007 de Hasan Kutulman Cerere nr. 54514/07 introdusă pe 3 decembrie 2007 de Hacı Bayancuk Cerere nr. 56503/07 introdusă pe 13 decembrie 2007 de Ahmet Șahin Cerere nr. 1033/08 introdusă pe 12 decembrie 2007 de Cemal Tutar Cerere nr. 1522/08 introdusă pe 10 decembrie 2007 de Bilal Çetiner Cerere nr. 2635/08 introdusă pe 18 decembrie 2007 de Mehmet Fidancı.

A l'origine de l'affaire se trouvent huit requêtes (n os 23706/07, 37912/07, 43801/07, 54514/07, 56503/07, 1033/08, 1522/08 et 2635/08) dirigées contre la République de Turquie et dont huit ressortissants de cet Etat, MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner et Mehmet Fidancı (« les requérants »), ont saisi la Cour les 31 mai, 20 août, 1 er octobre, 3, 10, 12, 13 et 18 décembre 2007 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent.

Par une lettre reçue le 13 juillet 2009, dans le cadre de la requête n o 56503/07, les héritiers légaux de M. Ahmet Șahin (M me Fatma Șahin, son épouse, et MM. İsmail, Hasan, Yusuf et Halit Șahin, ses enfants, nés respectivement en 1966, 1996, 1997, 1999 et 2001) ont informé le greffe du décès de ce requérant survenu le 1 er juin 2009 et ont exprimé leur souhait de poursuivre la procédure devant la Cour. Pour des raisons d'ordre pratique, le présent arrêt continuera d'appeler M. Ahmet Șahin le « requérant » bien qu'il faille aujourd'hui attribuer cette qualité à M me Șahin et ses quatre fils (voir, mutatis mutandis , Dalban c. Roumanie [GC], n o 28114/95, § 1, CEDH 1999-VI).

Le 11 mai 2009, la présidente de la deuxième section a décidé de communiquer les requêtes au Gouvernement. En application du Protocole n o 14, les requêtes ont été attribuées à un Comité. EN FAIT I.

Ils furent arrêtés et placés en garde à vue dans le cadre d'opérations menées contre le Hizbullah , une organisation illégale armée, les 17 janvier 2000 (Cemal Tutar), 20 mai 2000 (Hasan Kutulman), les 13 avril 2001 (Mehmet Fidancı), 1 er juin 2001 (Bedran Salamboğa), 5 septembre 2001 (Hacı Bayancuk), 28 septembre 2001 (Servet Yoldaș), 3 décembre 2001 (Ahmet Șahin) et le 21 janvier 2002 (Bilal Çetiner). Ils furent ensuite placés en détention provisoire, par un juge habilité, quelques jours après leur arrestation.

Par des actes d'accusation établis à différentes dates, le parquet les accusa notamment d'appartenance à une organisation illégale armée et/ou de tentative de renversement par la force de l'ordre constitutionnel turc.

Bien qu'une action publique ait été engagée contre M. Bedran Salamboğa, aucune décision de justice le concernant n'aurait encore été rendue à ce jour. D'après les pièces du dossier, le procès diligenté à son égard demeurerait toujours pendant devant la juridiction de première instance et il serait toujours en détention provisoire au jour de l'adoption du présent arrêt.

Le 30 janvier 2000, un juge compétent ordonna le placement de M. Cemal Tutar en détention provisoire. Cependant, le même jour, le juge ordonna également sa remise à la disposition des forces de sécurité pour un délai de dix jours afin de permettre aux agents de police de continuer à prendre sa déposition. Ce délai de dix jours fut périodiquement prolongé par un juge jusqu'au 22 juillet 2000 pour le même motif et donc le placement de l'intéressé dans une situation équivalente à une garde à vue dura pendant plus de cinq mois. D'après les pièces du dossier, la procédure engagée contre lui demeurerait toujours pendante devant les juridictions internes et il se trouverait encore en détention provisoire au jour de l'adoption du présent arrêt.

Le 13 janvier 2005, Mehmet Fidancı fut condamné à la réclusion criminelle à perpétuité en première instance. Toutefois, le 7 juin 2005, la Cour de cassation infirma l'arrêt rendu. Le 28 février 2008, il fut à nouveau condamné à la même peine privative de liberté et, le 7 juillet 2009, la Cour de cassation confirma l'arrêt concerné.

Le 19 décembre 2006, les juges du fond condamnèrent M. Ahmet Șahin à la réclusion criminelle à perpétuité. Le 28 mai 2008, ladite condamnation fut confirmée par la Cour de cassation.

Le 9 mars 2007, M. Servet Yoldaș fut condamné, par la cour d'assises, à la réclusion criminelle à perpétuité. Le 14 avril 2009, la Cour de cassation infirma l'arrêt de première instance. Le 21 octobre 2010, l'intéressé fut à nouveau condamné à la même peine privative de liberté par les juges du fond. L'affaire fit l'objet d'un pourvoi et, d'après les éléments du dossier, elle se trouverait toujours pendante devant la Cour de cassation au jour de l'adoption du présent arrêt.

Le 3 avril 2007, M. Hacı Bayancuk fut également condamné, en première instance, à la réclusion criminelle à perpétuité. Le 6 février 2008, l'arrêt rendu fut infirmé. Le 19 mars 2009, la cour d'assises compétente, saisie sur renvoi, le condamna à nouveau à une peine privative de liberté. Toutefois, l'arrêt concerné fit l'objet d'un pourvoi et, d'après les pièces du dossier, l'affaire serait toujours pendante devant la Cour de cassation au jour de l'adoption du présent arrêt.

Le 24 avril 2007, M. Bilal Çetiner fut condamné à la réclusion criminelle à perpétuité par la cour d'assises. Le 17 février 2009, la Cour de cassation confirma l'arrêt rendu.

Le 6 mai 2008, M. Hasan Kutulman fut aussi condamné à la réclusion criminelle à perpétuité. Cependant, l'arrêt de première instance fit l'objet d'un pourvoi et, d'après les éléments du dossier, la procédure en question se trouverait toujours pendante devant la Cour de cassation au jour de l'adoption du présent arrêt.

Depuis leur arrestation, les autorités judiciaires ont constamment rejeté les demandes réitérées de mise en liberté des requérants et ont ordonné périodiquement leur maintien en détention provisoire, en se fondant sur des formules presque toujours identiques, telles que « la nature des crimes reprochés », « l'état des preuves », « le contenu du dossier », « la gravité de la peine encourue » et/ou « le fait que le crime reproché était l'une des infractions énumérées à l'article 100 § 3 du code de procédure pénale (« CPP ») [régissant les motifs et les conditions de la détention provisoire] ». II.

La Cour note que le requérant M. Ahmet Șahin est décédé le 1 er juin 2009 et que sa veuve, M me Șahin, et ses quatre fils ont exprimé le souhait de poursuivre l'instance.

Le Gouvernement fait valoir que les héritiers de M. Ahmet Șahin n'ont pas d'intérêt à poursuivre la procédure et invite la Cour à rayer la requête introduite par ce dernier du rôle.

A cet égard, la Cour relève qu'elle a déjà reconnu aux parents ou proches d'un requérant décédé en cours de procédure qualité à poursuivre la requête en son nom dans le cadre des affaires où le requérant se plaignait de la durée de sa détention et/ou d'une méconnaissance de son droit à un jugement dans un délai raisonnable (voir, entre autres, Krempovskij c. Lituanie (déc.), n o 37193/97, 20 avril 1999, Marie-Louise Loyen et Bruneel c. France , n o 55929/00, §§ 25-29, 5 juillet 2005, et Kozimor c. Pologne , n o 10816/02, §§ 25-29, 12 avril 2007). Par conséquent, la Cour estime que les héritiers de M. Ahmet Șahin ont un intérêt moral légitime à faire constater que la durée de la détention subie par ce dernier et celle de la procédure pénale engagée contre lui ont eu lieu en méconnaissance des articles 5 § 3 et 6 § 1 de la Convention. II.

S'agissant de la durée de la détention provisoire, le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes, relevant que certains des requérants ont omis de former opposition contre les ordonnances de maintien en détention, conformément aux articles 267, 268 et 271 du CPP.

Les requérants contestent cet argument.

En ce qui concerne les griefs tirés de l'article 5 § 3 de la Convention, la Cour rappelle que, d'après sa jurisprudence constante, en cas d'absence de voie de recours interne adéquate, le délai de six mois commence à courir à partir de l'acte incriminé dans la requête (voir, parmi d'autres, Sakık et autres c. Turquie , 26 novembre 1997, § 53, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ VII). En l'espèce, la Cour observe que la garde à vue de M. Cemal Tutar a pris fin le 22 juillet 2000 (paragraphe 9 ci-dessus) et que la détention provisoire subie par MM. Ahmet Șahin et Bilal Çetiner s'est respectivement terminée le 19 décembre 2006 et le 24 avril 2007, dates auxquelles la juridiction de première instance condamna ces derniers à une peine privative de liberté (paragraphes 11 et 14 ci-dessus). La Cour relève toutefois que ces requérants ont respectivement introduit leur requête les 12, 13 et 10 décembre 2007 (voir liste en Annexe). Dès lors, une durée de plus de sept ans (Cemal Tutar), d'environ un an (Ahmet Șahin) ou de plus de sept mois (Bilal Çetiner) s'est écoulée entre la fin des violations alléguées et l'introduction des griefs en question devant la Cour. Partant, il convient de constater que le grief de M. Cemal Tutar tiré de la durée et des conditions de sa garde à vue et celui de MM. Ahmet Șahin et Bilal Çetiner tiré de leur détention provisoire ont été présentés en dehors du délai de six mois et doivent donc être rejetés en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

S'agissant du grief de M. Ahmet Șahin tiré du défaut d'indépendance et d'impartialité des tribunaux nationaux, la Cour observe que le grief en question est énoncé d'une manière générale et que son argumentation n'est aucunement étayée. Par ailleurs, il convient de relever que les juges siégeant dans la cour d'assises devant laquelle l'intéressé a été jugé jouissent de garanties constitutionnelles et légales (voir, mutatis mutandis , İmrek c. Turquie (déc.), n o 57175/00, 28 janvier 2003). Il s'ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et qu'il doit être rejeté, en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Quant à l'exception du Gouvernement concernant la voie de recours prévue aux articles 267, 268 et 271 du CPP, la Cour rappelle qu'elle a déjà écarté des exceptions semblables dans des cas similaires (voir, notamment, Mehmet Garip Özer et autres c. Turquie , n os 9603/07, 9894/07 et 16474/07, §§ 21 et 22, 5 janvier 2010). Le Gouvernement n'ayant soumis aucun exemple à même de prouver le respect des exigences d'un recours « effectif » permettant aux détenus de contester la légalité de leur détention (voir, à cet égard, Schöps c. Allemagne , n o 25116/94, § 44, CEDH 2001-I), la Cour n'aperçoit aucun motif, en l'espèce, de s'écarter de ses conclusions antérieures et rejette donc l'exception du Gouvernement.

La Cour constate que le grief tiré de la durée de détention subie par MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar et Mehmet Fidancı et celui tiré de la durée de la procédure pénale engagée contre MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner et Mehmet Fidancı ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu'ils ne se heurtent à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables. III.

Eu égard à sa jurisprudence constante quant à la détermination de la période de détention provisoire à prendre en considération (voir, notamment, Solmaz c. Turquie , n o 27561/02, §§ 23-37, CEDH 2007 ‑ ...(extraits), et Baltacı c. Turquie , n o 495/02, §§ 44-46, 18 juillet 2006), la Cour constate que la durée des détentions provisoires est d'environ six ans et six mois pour M. Mehmet Fidancı, de plus de six ans et huit mois pour M. Hacı Bayancuk, d'environ sept ans pour M. Servet Yoldaș, et d'environ huit ans pour M. Hasan Kutulman. Elle relève par ailleurs que MM. Bedran Salamboğa et Cemal Tutar se trouvent apparemment toujours en détention provisoire et que la détention subie par ces derniers a déjà duré respectivement plus de neuf ans et neuf mois et plus de onze ans au jour de l'adoption du présent arrêt. La Cour rappelle qu'elle a déjà examiné des cas similaires et a conclu à maintes reprises à la violation de l'article 5 § 3 de la Convention (voir, parmi beaucoup d'autres, Dereci c. Turquie , n o 77845/01, §§ 34-41, 24 mai 2005, Taciroğlu c. Turquie , n o 25324/02, §§ 18-24, 2 février 2006, et Tunce et autres , précité, § 18). Le Gouvernement n'ayant fourni aucun fait ni argument qui permettrait de se départir en l'espèce de ces conclusions, la Cour conclut à la violation de l'article 5 § 3 de la Convention. IV.

Les requérants contestent ces arguments.

La Cour note que les procédures ont débuté avec l'arrestation des requérants (paragraphe 6 ci-dessus). Elle relève par ailleurs que celles engagées contre MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa et Cemal Tutar demeurent apparemment toujours pendantes devant les juridictions internes au jour de l'adoption du présent arrêt (paragraphes 8, 9 et 12 ci-dessus) et que celles diligentées contre les trois autres requérants se sont terminées à la date du prononcé des arrêts de la Cour de cassation confirmant les arrêts de première instance concernés (paragraphes 10, 11 et 14 ci-dessus).

Or la Cour observe que la procédure pénale engagée contre M. Ahmet Șahin a duré environ six ans et six mois, celle diligentée contre M. Bilal Çetiner a duré plus de sept ans et celle menée contre M. Mehmet Fidancı a duré environ huit ans et trois mois pour des affaires ayant connu deux degrés de juridiction. Elle relève en outre que les procès engagés contre MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa et Cemal Tutar ont déjà duré respectivement plus de dix ans pour les deux premiers requérants et plus de onze ans pour le troisième requérant à la date de l'adoption du présent arrêt et qu'ils semblent être toujours pendants devant les juridictions internes.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, § 67, CEDH 1999-II).

Par ailleurs, elle observe que, certains des requérants ont été maintenus en détention provisoire tout au long de la procédure et que d'autres le sont encore actuellement, après une détention d'une durée d'au moins neuf ans et neuf mois (paragraphes 8, 9, 12 et 30 ci-dessus) ‑ situation qui requiert des tribunaux chargés de l'affaire une diligence particulière pour administrer la justice dans les meilleurs délais (voir, parmi d'autres, Kalachnikov c. Russie , n o 47095/99, § 132, CEDH 2002-VI, et Gezici et İpek c. Turquie , n o 71517/01, § 54, 10 novembre 2005).

La Cour admet que ces procédures, portant sur la criminalité organisée, revêtaient une certaine complexité en elles-mêmes, notamment en raison du nombre des accusés, des témoins, des plaignants et des infractions dont les justiciables étaient soupçonnés et du volume des dossiers. Toutefois, cette complexité ne saurait en soi justifier la longueur des procédures qui va de plus de six ans à plus d'onze ans (voir paragraphe 34 ci-dessus).

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans les cas présents. Eu égard à sa jurisprudence bien établie en la matière (voir, parmi beaucoup d'autres, Pélissier et Sassi , précité, et A. Yılmaz c. Turquie , n o 10512/02, §§ 46-53, 22 juillet 2008), la Cour estime qu'en l'espèce les durées des procédures litigieuses sont excessives et ne répondent pas à l'exigence du « droit à un jugement dans un délai raisonnable ».

Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1 quant à ce grief formulé par les six requérants concernés. V.

Le Gouvernement conteste ces prétentions et invite la Cour à rejeter les demandes en question.

La Cour n'aperçoit pas de lien de causalité entre les violations constatées et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, la Cour estime que les requérants ont subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle accorde 3 000 EUR aux héritiers de M. Ahmet Șahin, 3 600 EUR à M. Bilal Çetiner, 8 000 EUR à chacun des requérants MM. Hacı Bayancuk et Mehmet Fidancı, 8 500 EUR à M. Servet Yoldaș, 9 500 EUR à M. Hasan Kutulman, 11 500 EUR à M. Bedran Salamboğa, et 13 000 EUR à M. Cemal Tutar au titre du préjudice moral.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

De surcroît, les procédures pénales diligentées contre certains requérants étant toujours pendantes depuis au moins plus de dix ans (paragraphes 8, 9, 12, 13 et 15 ci-dessus) et MM. Bedran Salamboğa et Cemal Tutar se trouvant toujours en détention provisoire (paragraphes 8 et 9 ci-dessus), la Cour estime qu'en l'occurrence, une manière appropriée de mettre un terme aux violations constatées est de terminer les procès en question le plus rapidement possible, en prenant en considération les exigences d'une bonne administration de la justice ( Yakıșan c. Turquie , n o 11339/03, § 49, 6 mars 2007). PAR CES MOTIFS, LA COUR À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables quant au grief tiré de la durée de la détention subie par MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar et Mehmet Fidancı (article 5 § 3) ainsi que celui tiré de la durée des procédures pénales engagées contre MM. Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner et Mehmet Fidancı (article 6 § 1) et irrecevables pour le surplus ; 3. Dit qu'il y a eu violation de l'article 5 § 3 de la Convention à l'égard des requérants Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Hasan Kutulman, Hacı Bayancuk, Cemal Tutar et Mehmet Fidancı ; 4. Dit qu'il y a eu violation de article 6 § 1 de la Convention à l'égard des requérants Servet Yoldaș, Bedran Salamboğa, Ahmet Șahin, Cemal Tutar, Bilal Çetiner et Mehmet Fidancı ; 5. Dit a) que l'Etat défendeur doit verser, dans les trois mois, les sommes suivantes, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement : 3 000 EUR (trois mille euros) aux héritiers de M. Ahmet Șahin, 3 600 EUR (trois mille six cents euros) à M. Bilal Çetiner, 8 000 EUR (huit mille euros) à chacun des requérants MM. Hacı Bayancuk et Mehmet Fidancı, 8 500 EUR (huit mille cinq cents euros) à M. Servet Yoldaș, 9 500 EUR (neuf mille cinq cents euros) à M. Hasan Kutulman, 11 500 EUR (onze mille cinq cents euros) à M. Bedran Salamboğa, et 13 000 EUR (treize mille euros) à M. Cemal Tutar pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt sur lesdites sommes ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 6. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 15 mars 2011, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Greffière adjointe Président Annexe Liste des requêtes Requête n o 23706/07 introduite le 31 mai 2007 par Servet Yoldaș Requête n o 37912/07 introduite le 20 août 2007 par Bedran Salamboğa Requête n o 43801/07 introduite le 1 er octobre 2007 par Hasan Kutulman Requête n o 54514/07 introduite le 3 décembre 2007 par Hacı Bayancuk Requête n o 56503/07 introduite le 13 décembre 2007 par Ahmet Șahin Requête n o 1033/08 introduite le 12 décembre 2007 par Cemal Tutar Requête n o 1522/08 introduite le 10 décembre 2007 par Bilal Çetiner Requête n o 2635/08 introduite le 18 décembre 2007 par Mehmet Fidancı.