CtEDO 15.03.2011 Auto

CASE OF CAUSH DRIZA v. ALBANIA

RESPONDENT
ALB
HOTĂRÂRE
15.03.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 13;Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CAUSH DRIZA v. ALBANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1943 și locuiește în Fier, Albania. La 20 mai 1947 autoritățile au confiscat vila cu un etaj al tatălui reclamantului și parcela de teren care măsoară 360 mp, situată în orașul Fier. La 6 iunie 1953 autoritățile au transferat vila confiscată și plățile de teren la S. În conformitate cu Legea privind proprietățile din 1993, reclamantul și nouă frații săi au depus o cerere la Comisia Fier privind restituirea și compensarea proprietăților („Comisia”) în căutarea restituirii proprietăților tatălui lor. La 27 octombrie 1993, Comisia și-a respins cererea. 10. Reclamantul a depus un recurs la Curtea de District Lushnjë („Curtea de District”) susținând că decizia Comisiei este ilegală. 11. La 22 februarie 2000, Curtea de District a recunoscut drepturile de proprietate ale reclamantului și ale fraților săi asupra vilei și a plăcii de teren. Cu toate acestea, Curtea de District a constatat că, în măsura în care parcela de teren a fost ocupată și în măsura în care vila de un etaj a fost transferată legal la S, acestea nu au fost recuperabile de către reclamant și frații săi. Le-a acordat compensații în valoare de 204.902 leks albanezi (“ALL”). 12. La 30 iunie 2000, Curtea de Apel Vlora („Cortea de Apel”) a acordat reclamantului și frații săi compensații în natura pentru valoarea plăcii de terenuri în loc de compensarea monetară. La 18 iunie 2001, Curtea Supremă a respins recursul, hotărând că nu conținea niciun motiv de recurs prevăzut de art. 472 din Codul de Procedură Civilă. Reclamantul și frații săi au depus un recurs constituțional în fața Curții Constituționale. 15. La 10 iunie 2002, Curtea Constituțională, ședința ca bancă a trei judecători, a declarat recursul inadmisibil. 16. Până în prezent, hotărârea Curții de Apel nu a fost pusă în aplicare. 17. Dispozițiile relevante ale Constituției Albaneze au citit: art. 42 § 2 „În protecția drepturilor, libertăților și intereselor sale constituționale și juridice sau în cazul unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă și publică, într-un timp rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” art. 142 § 3 „Organele de stat respectă deciziile judiciare”. art. 131 „Curtea Constituțională decide: ... (f) Plângerile finale ale persoanelor care au susținut o încălcare a drepturilor lor constituționale la o audiere echitabilă, după ce toate măsurile legale de protecție a acestor drepturi au fost epuizate.” 18. Legea internă relevantă în ceea ce privește restituirea proprietăților și compensarea proprietăților în Albania a fost descrisă în hotărârile Gjonbocari și altele c. Albania, nr. 10508/02, §§ 36-43, 23 octombrie 2007, Driza v. Albania, nr. 33771/02, §§ 36-43, 13 noiembrie 2007, Ramadhi și alții v. Albania, nr. 38222/02, §§ 23-30, 13 noiembrie 2007. 19. Au fost adoptate măsuri legislative noi și substanțiale de modificare a Legii privind proprietățile din 2004 de la adoptarea acestor hotărâri. Principalele modificări sunt următoarele: 20. Secțiunea 3 s-a prelungit până la 31 decembrie 2007 termenul pentru completarea examinării cererilor de recunoaștere, restituire și compensare a proprietăților imobile, cu excepția plății cuantumului compensației, termenul pentru care a fost stabilit pentru 2015. 21. Secțiunea 13 a instituit Agenția pentru Restituirea și Compensarea Proprietăților („agenția centrală”) care a înlocuit Comitetul de stat pentru Restituire și Compensare a Proprietăților („comitetul de stat”). Agenția centrală, condusă de un director, a avut sediul în Tirana și a fost format din douăsprezece birouri regionale ale Agenției. 22. În conformitate cu secțiunea 14, biroul agenției regionale a fost responsabil pentru examinarea inițială a cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate, ca răspuns la care a decis restituirea proprietăților și/sau compensarea în locul acestora. Secțiunea 15 stabilește termenul pentru depunerea cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate pentru 1 octombrie 2007. 23. Secțiunea 16 prevede că un recurs împotriva unei decizii ale biroului agenției regionale ar putea fi depus în fața agenției centrale și că decizia agenției centrale ar putea fi depus în fața Curții de district Tirana în termen de treizeci de zile de la notificarea sa. 24. Secțiunea 21 s-a prelungit până la 31 iunie 2008 termenul pentru completarea examinării cererilor de recunoaștere, restituire și compensare a proprietăților imobile, cu excepția plății compensației. 25. Secțiunea 22 prevede stabilirea Fondului de compensare în populație (IkCF) alături de Fondul de compensare financiară („FCF”). În termen de șase zile de la intrarea în vigoare a Actului, guvernul a trebuit să aprobe lista proprietăților care urmează să fie alocate IkCF. 26. Secțiunea 1 cu condiția ca agenția centrală să examineze cererile de compensare în natură și financiară. Agenția centrală să examineze, de asemenea, apelurile împotriva deciziilor birourilor agenției regionale. 27. Secțiunea 2 a reiterat faptul că birourile agenției regionale au continuat să fie responsabile de examinarea inițială a cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate. Reclamantul sau Biroul Avocatului de Stat au avut dreptul de a apela împotriva acestei decizii în termen de treizeci de zile către Agenția centrală, care este cel mai înalt organism administrativ. O astfel de decizie administrativă a fost posibilă revizuirii judiciare în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă. 28. Secțiunea 1 a prelungit până la 31 decembrie 2008 termenul pentru depunerea cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate și restituirea proprietăților de către birourile agenției regionale. De asemenea, aceasta prevedea posibilitatea ca un reclamant să primească un nou termen prin hotărârea instanței. 29. Potrivit secțiunii 2, încheierea examinării cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate și restituirea proprietăților să fie finalizată la 30 iunie 2009, cu excepția plății sumei de compensare, termenul pentru care a fost stabilit pentru 2015. 30. Secțiunea 3 a prelungit până la 31 decembrie 2008 termenul pentru alocarea proprietăților IkCF. 31. Secțiunea 2 prevede că, în plus față de creditele bugetare, alocațiile obținute în temeiul prezentei legi și a altor donatori, FCF ar fi, de asemenea, format din veniturile obținute prin licitații de proprietăți de stat, care nu au fost supuse unei decizii ale Comisiei. 32. Secțiunea 6 a abolit birourile agenției regionale și a declarat că arhivele acestor birouri vor fi transferate către agenția centrală. Potrivit secțiunii 1, agenția centrală va completa examinarea cererilor de recunoaștere a drepturilor de proprietate și restituirea proprietăților depuse la fostele birouri agenției regionale. Agenția centrală a continuat să examineze apelurile depuse în fața sa împotriva hotărârilor fostelor birouri regionale. 33. Potrivit secțiunii 5, reclamantul sau biroul avocatului de stat au avut dreptul de a face apel împotriva hotărârii agenției centrale în termen de treizeci de zile de la notificarea sa la Curtea de District Tirana. 34. Secțiunea 7 stabilește termenul pentru încheierea examinării cererilor de recunoaștere și restituire a proprietăților pentru 31 decembrie 2011. Secțiunea 4 s-a prelungit până la 31 decembrie 2011 termenul pentru alocarea proprietăților către IkCF. 37. În conformitate cu Legea privind proprietățile, astfel cum a fost modificată, guvernul a adoptat o serie de acte legale, prin intermediul Deciziilor Consiliului de Miniștri („MCM”), astfel cum se descrie mai jos. 38. În conformitate cu art. 23 din Legea privind proprietățile din 2004, care a instituit Fondul de compensare financiară, Guvernul a adoptat deciziile menționate mai sus între 2005 și 2009 în ceea ce privește atribuirea compensației financiare fostilor proprietari. 39. În 2005 a fost acordată compensație financiară în ceea ce privește cererile de compensare care rezultă din deciziile Comisiei Tirana. În 2006 a fost acordată compensație financiară în ceea ce privește cererile de compensare care rezultă din deciziile Comisiei Tirana și Kavaja. În 2007 grupul de beneficiari a fost extins pentru a include fosti proprietari care au deținut o decizie a Comisiei eliberată în ceea ce privește orașele pentru care a fost aprobată și eliberată o hartă de evaluare a proprietăților. În 2008 și 2009, toți foștii proprietari, care aveau dreptul la compensare, în urma deciziei Comisiei / agenției regionale, au fost eligibili să solicite compensații financiare. 40. Potrivit CMD-urilor adoptate între 2005 și 2008, un reclamant a fost obligat să depună o cerere standard de compensare financiară la agenția centrală din Tirana, furnizarea, printre altele, a deciziei Comisiei/agenția regională care a recunoscut dreptul său la compensare. Numai foștii proprietari care nu au primit anterior compensații aveau dreptul la compensații financiare din 2005 până în 2008. CMD 2009 prevedea că un fost proprietar are dreptul la compensare financiară cu condiția ca acesta să nu fi beneficiat de: a) compensații anterioare; b) restabilirea/restituirea parțială a proprietății; c) dreptul la primul refuz; d) punerea în aplicare a Legii privind distribuirea terenurilor (Legea nr. 7501 din 19 iulie 1991). 41. Cerințele trebuiau examinate în ordine cronologică pe baza datei și numărului de decizie/agenția regională al Comisiei. Valoarea compensației financiare, care urma să fie calculată pe baza hărților de evaluare a proprietăților, a fost limitată la maximum 200 mp 42. Depunerea unei cereri implică plata unei taxe de prelucrare. Foștii proprietari care nu au reușit în cererea lor de compensare financiară într-un an precedent ar putea să își prezinte cererea în anul(s) următor(s) după ce au plătit taxa de prelucrare. 43. Nici una dintre aceste decizii nu prevede acordarea de compensare a cererilor de deținătorilor care rezultă dintr-o decizie finală și executivă a instanței. 44. În temeiul deciziilor menționate mai sus, două dintre ele au fost adoptate în 2007 și două în 2008, Guvernul a aprobat și eliberat hărțile de evaluare a proprietății, astfel cum au fost enumerate mai sus. Hărțile au inclus prețul de referință pe metru pătrat în întreaga țară. 45. Prima decizie a stabilit prețul terenurilor pentru regiunile Berat, Gjirokastër, Vlorë și Dibër; a doua decizie a stabilit prețul terenurilor pentru regiunile Lezhë, Dibër, Korçë și Kukës; a treia decizie a stabilit prețul terenurilor pentru regiunile Fier, Elbasan, Tirana, Vlorë, Durrës și Shkodër. A patra decizie a conținut o listă actualizată de prețuri pentru anumite orașe. Prin decizia nr. 567 din 5 septembrie 2007, Guvernul stabilește criteriile și procedurile de determinare a proprietăților de stat acoperite de IkCF. Secțiunea 1 înscrie tipurile de proprietăți, de exemplu: a) proprietăți imobile publice care se află în zone turistice; b) proprietăți ale Ministerului Apărării care nu sunt utilizate de forțele armate și care au fost aprobate de președintele Republicii; c) terenuri agricole disponibile aparținând Ministerului Agriculturii; d) păduri, pășuni și păduri; și e) proprietăți ale instituțiilor de stat care intră în afara activității lor destinate. 48. Instituțiile de stat locale și centrale sunt responsabile pentru identificarea și elaborarea unei liste de proprietăți imobile în proprietatea lor, care ar putea servi ca compensație în natură. Lista este prezentată Agenției și birourilor regionale care sunt responsabile de verificarea statutului juridic al fiecărei proprietăți. Agenția prezintă Ministrului Justiției lista finală a proprietăților imobile care urmează să fie incluse în IkCF. Guvernul trebuie să aprobe lista și să-l publice în Jurnalul Oficial. 49. Prin decizia nr. 868 din 18 iunie 2008, Guvernul a alocat 17.335 hectare de terenuri agricole IkCF. Agenția este responsabilă de utilizarea acesteia pentru compensarea proprietarilor în conformitate cu criteriile prevăzute de lege. 50. Prin decizia nr. 1077 din 18 iunie 2008 guvernul a alocat 71.699.3 hectare de păduri și pășuni IkCF. Agenția îl utilizează pentru compensarea proprietarilor în conformitate cu criteriile prevăzute de lege. 51. Prin decizia nr. 1232 din 18 iunie 2008 Guvernul a alocat douăzeci și nouă de obiecte, în principal depozite, fabrici și clădiri de birou, IkCF. Agenția este responsabilă pentru utilizarea acesteia pentru compensarea proprietarilor în conformitate cu criteriile prevăzute de lege. 52. Prin decizia nr. 1696 din 24 decembrie 2008 Guvernul a alocat treizeci și două obiecte, în principal depozite, clădiri de birouri și ateliere IkCF. Agenția este însărcinată să-l folosească pentru compensarea proprietarilor în conformitate cu criteriile prevăzute de lege. 53. În ceea ce privește procedura de recurs în fața Curții Supreme, codul de procedură civilă, în măsura în care este relevant, se menționează după cum urmează: art. 472: „Decizia Curții de Apel și a Curții de District pot fi apelate în fața Curții Supreme din următoarele motive: (a) legea nu a fost respectată sau a fost aplicată în mod eronat; (b) au existat încălcări grave ale normelor procedurale (a se vedea art. 467 din cod); (c) au existat încălcări procedurale care au afectat adoptarea deciziei. ...” art. 480 „Un recurs [în fața Curții Supreme] este declarat inadmisibil dacă conține alte motive decât cele prevăzute în lege. Inadmisibilitatea apelurilor se decide în cadrul deliberărilor în apropiere.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă