ZEREBKOVS v. LATVIA

Decizia nr. 19615/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2003, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 27 iulie 2010 cere Curtea să atace plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, Având în vedere observațiile Guvernului contestat cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii reclamantului cu privire la presupusul său incapacitate de a se plânge la instanțe cu privire la modificarea regimului său de închisoare și la răspunsul reclamantului la aceste observații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Roberts Žerebkovs, este un cetățean leton care s-a născut în 1970 și este în prezent condamnat la închisoare în Daugavpils. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Medne, un avocat care practică în Rīga. Guvernul leton (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Sancțiuni disciplinare și schimbarea regimului de încarcerare La momentul în care reclamantul a fost închis în închisoarea Jēkabbils. La 4 mai 2003 a fost căutat celula sa. El s-a plâns de conducerea căutării către directorul închisorii. În ziua următoare, directorul a hotărât să plaseze reclamantul într-o celulă disciplinară (izolatoare soda) ) timp de șapte zile deoarece el nu a ascultat comenzile personalului închisorii în timpul căutării. Înainte de transferul la celula disciplinară, reclamantul a solicitat un coleg prizonier să își transmită plângerea cu privire la conducerea căutării administrației închisorii din Letonia (Ieslodzījuma vietu pārvalde ). Se pare că plângerea a fost trimisă prin moduri ilegale – eludarea cenzurii penitenciare. Pentru această infracțiune, reclamantul a fost plasat în celulă disciplinară timp de zece zile la 27 mai 2003. La 20 mai 2003, administrația penitenciară a răspuns la plângerea reclamantului și a susținut că prima sa plasare în celula disciplinară a fost bine fundamentată și legală deoarece reclamantul nu a ascultat cererile personalului penitenciar, care reprezintă o încălcare disciplinară. La 4 iunie 2003, administrația penitenciară a trimis o altă scrisoare, în care a refuzat să răspundă la o altă plângere de către reclamant, care era practic identică cu cea la care a fost răspunsă înainte. Reclamantul a primit această scrisoare treisprezece zile după ce a fost primită de administrarea închisoarei Jēkabpils. Luând în considerare încălcările disciplinare ale reclamantului, la 5 iunie 2003 s-a decis să-l transfere de la regimul de închisoare medie la cel mai scăzut (cel mai restrictiv). La 9 iunie 2003, reclamantul a abordat o plângere cu privire la schimbarea regimului său de închisoare la „judecătorul curtei Jēkabpils care supraveghează deciziile administrative ale închisoarei Jēkabpils”. Un judecător al Curții de district Jēkabpils a răspuns această plângere două zile mai târziu, indicând că instituția menționată de reclamant nu a existat și explicând modalitatea adecvată de a se plânge de deciziile administrației închisorii. Potrivit reclamantului, administrarea închisoarei Jēkabpils i-a dat această scrisoare cinci zile după ce a fost primită în închisoare, astfel în 16 iunie 2003. La 17 iunie 2003, reclamantul a depus o altă plângere, care de data aceaceasta a fost adresată în mod corespunzător „curtei de district Jēkabpils”. El s-a plâns în legătură cu sancțiunile disciplinare impuse acestuia și, în special, cu schimbarea regimului de închisoare. Reclamantul a explicat în continuare că a primit răspunsul anterior al instanței numai la 16 Iunie 2003, motivul pentru care plângerea repetată a fost depusă la 17 iunie 2003. El nu a solicitat în mod explicit reînnoirea termenului pentru apelarea împotriva deciziei privind schimbarea regimului de închisoare. La 30 iunie 2003, Curtea de district Jēkabpils a hotărât să refuze să accepte plângerea reclamantului, care a trimis reclamația la 17 iunie 2003, care a fost după expirarea termenului de apel împotriva deciziei din 5 iunie 2003, și nu a solicitat o reînnoire a termenului respectiv. Condiții de detenție și plângeri conexe 10. La 6 iunie 2003, reclamantul a fost eliberat din celulă disciplinară și transferat imediat într-o celulă diferită (nr. 21) decât cea în care a fost reținut înainte. Afirmă că, timp de trei zile după transfer, nu a primit bunurile sale personale din celulă anterioară. 11. În ceea ce privește condițiile din celula nr. 21 reclamantul a afirmat că nu era disponibilă apă caldă; că instalațiile de toaletă nu erau separate de restul celulei; că practic nu exista aer curat, deoarece sistemul de ventilație nu era funcțional și fereastra (de o dimensiune de 30 cm cu 60) cm) a fost acoperit cu un ochi de metal fin; că nu au fost furnizate săpun sau spălat pulbere; că zidurile au fost delapidate și plafonul a fost defalcate; și că nu au fost disponibile televiziune, radio sau ziare. 12. La o dată neespecificată, un procuror al Procurorului Public Specializat ( Specializētā vairāku nozaru prokuratūra ) a furnizat un răspuns la plângerile reclamantului adresate biroului respectiv din 25 iunie și 16 iulie 2003 și la Procuratura Generală ( 27 mai și 10 iunie 2003 ). Răspunsul a confirmat legalitatea pedepselor disciplinare ale reclamantului și a explicat că întârzierea în transmiterea la reclamant a scrisoarea Curții de district Jēkabpils a fost cauzată de sărbători publice. Scrisoarea explică că concluziile pot fi apelate prin depunerea unei plângeri la un procuror ierarhic superior al aceluiași birou. Reclamantul a depus o astfel de plângere la 18 august 2003. În aceasta s-a plâns în mod sumar, de asemenea, cu privire la condițiile de detenție în celulă nr. 21. În răspunsul din 17 septembrie 2003, care ar putea fi recursat din nou la un procuror ierarhic superior, apelul reclamantului a fost respins. În apelul din 26 septembrie 2003, reclamantul s-a plâns că îngrijorările sale au fost ignorate și a repetat acuzațiile sale cu privire la condițiile din celulă nr. 21. Nu există informații cu privire la dacă a fost furnizat vreun răspuns. 13. La 25 iulie 2003, reclamantul a fost transferat la o altă închisoare. 14. La 4 august 2003, reclamantul a depus o cerere directorului închisoarei Jēkabpils, în care s-a plâns, printre altele, cu privire la condițiile de detenție în celulă nr. 21. La 13 august 2003, directorul a răspuns prin declararea că condițiile de viață ale deținuților închisoarei Jēkabpils depinde de finanțarea disponibilă. 15. În aceeași dată, reclamantul a prezentat, de asemenea, plângeri administrației penitenciare și Biroului Procurorului General. În primul rând, el a contestat penalitățile disciplinare impuse acestuia, în timp ce în celulă el s-a plângut, de asemenea, de condițiile din celulă nr. 21. Nu există nici o informație cu privire la dacă a fost primit vreun răspuns de la Procuratura Generală, dar administrația penitenciară la 15 septembrie 2003 a răspuns că sancțiunile disciplinare au fost impuse în conformitate cu legea. 21 în închisoarea Jēkabpils. În conformitate cu același articol, el s-a plâns de plasarea sa într-o celulă disciplinară fără a lua în considerare starea sa de sănătate neespecificată. 17. În conformitate cu art. 8 reclamantul s-a plâns de încălcarea libertății sale de corespondență cauzată de neîncrederea administrației închisorii Jēkabpils în literele adresate lui într-un timp rezonabil. 18. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 cu privire la penalitatea disciplinară impusă pentru trimiterea ilegală a unei scrisori; cu privire la faptul că, ca urmare a întârzierilor corespondenței sale, nu a putut să se plângă de modificarea regimului său de închisoare; și cu privire la faptul că plângerea sa cu privire la același lucru nu a fost acceptată de Curtea de district Jēkabpils. 19. Reclamantul a susținut că art. 14 din Convenție a fost încălcat deoarece administrarea închisoarei Jēkabpils l-a persecutat din cauza plângerilor sale la alte autorități. 20. În temeiul articolului 17 reclamantul s-a plâns că administrarea închisoarei Jēkabpils își abuza de competențe în diferite moduri. 21. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la întârzierea de trei zile în transferul bunurilor sale personale la celula nr. 21. HOTĂRÂREA A declarat încălcarea articolului 3 din Convenția 22. Reclamantul s-a plâns cu privire la condițiile de detenție în celula nr. 21 din închisoarea Jēkapbils. El se bazează pe art. 3 din Convenția care prevede următoarele: Prin scrisoarea din 27 iulie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemei menționate mai sus și a solicitat Curtea să elimine respectiva parte a cererii, în conformitate cu art. 37 din Convenție. 24. Declarația furnizată după cum urmează: „Guvernul Republicii Letoniei (denumit în continuare – Guvernul) reprezentat de agentul lor Inga Reine recunoaște că condițiile de închisoare din închisoarea Jēkabpils în ceea ce privește Roberts Žerebkovs (denumit în continuare – reclamantul) nu au îndeplinit standardele prevăzute la art. 3 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare – Convenția). Având în vedere acest lucru, Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a evita încălcări similare în viitor. Guvernul declară că propune să plătească unei compensații reclamantului în valoare de 4.500 de euro, această sumă fiind suma globală și acoperind orice prejudiciu material și moral, împreună cu orice costuri și cheltuieli suportate, fără impozite care ar putea fi aplicabile, în vederea încheierii procedurii pe care le așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare – Curtea) în cazul Žerebkovs v. Letonia (depunerea nr. 19615/03). Guvernul se angajează să plătească compensația de mai sus în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii/judecarea de către Curte în temeiul articolului 37 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe sumă, astfel cum se stabilește în decizia/judecarea Curții. Suma de mai sus se transferă la contul bancar indicat de solicitant. Această plată va constitui rezoluția finală cu privire la plângerea prezentului solicitant.” 25. Într-o scrisoare din 29 octombrie 2010 reprezentantul reclamantului a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului a fost adecvată și, prin urmare, a fost de acord cu partea respectivă a cererii care a fost eliberată. 26. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. 27. Având în vedere faptul că ambele părți sunt de acord că partea cererii care se referă la plângerea reclamantului cu privire la condițiile de detenție în celulă nr. 21 în închisoarea Jēkapbils poate fi eliminată din lista de cazuri a Curții, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și a protocolelor sale nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Presupunând încălcarea articolului 13 din Convenția 28. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 în legătură cu faptul că, ca urmare a întârzierilor din corespondența sa, nu a putut să se plângă de modificarea regimului său de închisoare și de faptul că plângerea sa cu privire la același lucru nu a fost acceptată de Curtea de district Jēkabpils. Aceste plângeri au fost comunicate guvernului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. 29. Guvernul a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. După primirea observațiilor Guvernului, reprezentantul reclamantului a informat Curții că, având în vedere argumentele depuse de Guvern, reclamantul a ales să nu urmărească plângerile menționate mai sus. 30. Având în vedere dorința clară exprimată de reclamant de a retrage plângerile respective, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca fiind o parte a acestei cereri, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Alte presupuse încălcări 31. Reclamantul a prezentat, în plus, numeroase alte plângeri în temeiul articolelor 3, 8, 13, 14 și 17 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 32. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 33. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace plângerea privind condițiile de detenție în celulă nr. 21 din închisoarea Jēkabpils din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția; de a ataca plângerile referitoare la presupusa incapacitate de a se plânge la o instanță cu privire la schimbarea regimului său de închisoare din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 19615/03

by Roberts ŽEREBKOVS

against Latvia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22

March 2011 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 June 2003,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 July 2010 requesting the Court to strike the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having regard to the respondent Government’s observations on the admissibility and merits of the applicant’s complaint about his alleged inability to complain to courts about the change in his imprisonment regime and the applicant’s reply to those observations,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Roberts Žerebkovs, is a Latvian national who was born in 1970 and is currently serving a prison sentence in Daugavpils. He was represented before the Court by Ms A. Medne, a lawyer practising in Rīga. The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Reine.

2.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

A.

Disciplinary penalties and the change of the imprisonment regime

3.

At the relevant time the applicant was imprisoned in Jēkabpils Prison. On 4 May 2003 his cell was searched. He complained about the conduct of the search to the director of the prison. On the following day the director decided to place the applicant in a disciplinary cell (

soda izolators

) for seven days because he had not obeyed the commands of the prison staff during the search.

4.

Before the transfer to the disciplinary cell, the applicant requested a fellow prisoner to forward his complaint about the conduct of the search to the Prison Administration of Latvia (

Ieslodzījuma vietu pārvalde

). It appears that the complaint was sent by illegal ways – circumventing the prison censorship. For this offence the applicant was placed in the disciplinary cell for ten days on 27 May 2003.

5.

On 20 May 2003 the Prison Administration replied to the applicant’s complaint and held that his first placement in the disciplinary cell had been well-founded and legal because the applicant had failed to obey requests of the prison staff, which is a disciplinary violation.

6.

On 4 June 2003 the Prison Administration sent another letter, in which it refused to reply to another complaint by the applicant, which was virtually identical to the one that had been replied to before. The applicant received this letter thirteen days after it had been received by the administration of the Jēkabpils Prison.

7.

Taking into account the applicant’s disciplinary violations, on 5 June 2003 it was decided to transfer him from the medium imprisonment regime to the lowest one (the most restrictive). On 9 June 2003 the applicant addressed a complaint about the change of his imprisonment regime to “the court bailiff of Jēkabpils who supervises the administrative decisions of the Jēkabpils Prison”. A judge of the Jēkabpils District Court returned that complaint two days later, indicating that the institution mentioned by the applicant did not exist, and explaining the proper way of complaining about decisions of the prison administration. According to the applicant, the administration of Jēkabpils Prison gave him that letter five days after it had been received in the prison, thus on 16 June 2003.

8.

On 17 June 2003 the applicant submitted another complaint, which this time was properly addressed to “the Jēkabpils District Court”. He complained about disciplinary penalties imposed on him and in particular about the change of the imprisonment regime. The applicant further explained that he had received the previous response of the court only on 16

June 2003, which was the reason why the repeated complaint was being submitted on 17

June 2003. He did not explicitly request that the time-limit for appealing against the decision on the imprisonment regime change be renewed.

9.

On 30 June 2003 the Jēkabpils District Court decided to refuse to accept the applicant’s complaint. It was noted that the applicant had mailed his complaint on 17 June 2003, which was after the expiry of the time-limit for appealing against the decision of 5 June 2003, and had not requested a renewal of that time-limit.

B.

Conditions of detention and related complaints

10.

On 6 June 2003 the applicant was released from the disciplinary cell and immediately transferred to a different cell (no. 21) than the one he had been held in before. He alleges that for three days after his transfer he did not receive his personal belongings from his previous cell.

11.

With regard to the conditions in cell no. 21 the applicant alleged that no hot water was available; that the toilet facilities were not separated from the rest of the cell; that there was virtually no fresh air, since the ventilation system was not functional and the window (of a size of 30

cm by 60

cm) was covered with a fine metal mesh; that no soap or washing powder were provided; that the walls were dilapidated and the ceiling was crumbling; and that no TV, radio or newspapers were available.

12.

On an unspecified date, a prosecutor of the Specialised Public Prosecutor’s Office (

Specializētā vairāku nozaru prokuratūra

) provided a reply to the applicant’s complaints to that office dated 25 June and 16 July 2003 and to the Prosecutor General’s Office (

Ģenerālprokuratūra

) dated 27

May and 10 June 2003. The response confirmed the legality of the applicant’s disciplinary punishments and explained that the delay in handing to the applicant the letter from the Jēkabpils District Court had been caused by public holidays. The letter explained that the findings could be appealed by submitting a complaint to a hierarchically superior prosecutor of the same office. The applicant submitted such a complaint on 18 August 2003. In it he summarily complained also about the conditions of detention in cell

no.

no.

13.

On 25 July 2003 the applicant was transferred to another prison.

14.

On 4 August 2003 the applicant submitted an application to the director of Jēkabpils Prison, in which he

inter alia

complained about the conditions of detention in cell no.

15.

On the same date the applicant also submitted complaints to the Prison Administration and to the Prosecutor General’s Office. In the former he in substance disputed the disciplinary penalties imposed on him, while in the latter he also complained about the conditions in the cell no.

COMPLAINTS

16.

The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of detention in the cell no.

21 in Jēkabpils prison. Under the same Article he complained about his placement in a disciplinary cell without taking into account his unspecified health condition.

17.

Under Article 8 the applicant complained about an infringement of his freedom of correspondence caused by Jēkabpils prison administration’s failure to hand over the letters addressed to him in a reasonable time.

18.

The applicant complained under Article 13 about the disciplinary penalty imposed on him for sending a letter illegally; about the fact that as a result of delays of his correspondence he was unable to complain about the change in his imprisonment regime; and about the fact that his complaint about the same was not accepted by the Jēkabpils District Court.

19.

The applicant submitted that Article 14 of the Convention had been violated because the administration of Jēkabpils prison persecuted him because of his complaints to other authorities.

20.

Under Article 17 the applicant complained that the administration of Jēkabpils prison was abusing its powers in various ways.

21.

Lastly the applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 about the three-day delay in transferring his personal belongings to the cell

no.

21.

THE LAW

A.

Alleged violation of Article 3 of the Convention

22.

The applicant complained about the conditions of detention in the cell no.

21 in Jēkapbils prison. He relied on Article 3 of the Convention which provides as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

23.

By letter dated 27 July 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the above-mentioned issue. They further requested the Court to strike out the respective part of the application in accordance with Article 37 of the Convention.

24.

The declaration provided as follows:

“The Government of the Republic of Latvia (hereinafter – the Government) represented by their Agent Inga Reine admit that the imprisonment conditions in the Jēkabpils prison in respect of Roberts Žerebkovs (hereinafter – the applicant) did not meet the standards enshrined in Article 3 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter – the Convention). Being aware of that, the Government undertake to adopt all necessary measures in order to avoid similar infringements in future.

The Government hereby declare that they offer to pay to the applicant compensation in the amount of 4,500 euro, this amount being the global sum and covering any pecuniary and non-pecuniary damage together with any costs and expenses incurred, free of any taxes that may be applicable, with a view to terminate the proceedings pending before the European Court of Human Rights (hereinafter – the Court) in the case Žerebkovs v. Latvia (application no.

19615/03).

The Government undertake to pay the above compensation within three months from the date of delivery of the decision/judgment by the Court pursuant to Article

37 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on the amount, as established in the decision/judgment by the Court. The above sum shall be transferred to the bank account indicated by the applicant.

This payment will constitute the final resolution with respect to the present applicant’s complaint.”

25.

In a letter of 29 October 2010 the applicant’s representative expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was adequate and therefore consented to the respective part of the application being struck out.

26.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

27.

Taking into account that both parties are in agreement that the part of the application that pertains to the applicant’s complaint about the conditions of detention in the cell no.

21 in Jēkapbils prison can be struck out of the Court’s list of cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

B.

Alleged violation of Article 13 of the Convention

28.

The applicant complained under Article 13 about the fact that as a result of delays of his correspondence he was unable to complain about the change in his imprisonment regime and about the fact that his complaint about the same was not accepted by the Jēkabpils District Court. These complaints were communicated to the Government under Article 6 § 1 of the Convention.

29.

The Government submitted observations on the admissibility and merits of those complaints. Upon receiving the observations of the Government, the applicant’s representative informed the Court that in the light of the arguments advanced by the Government the applicant had chosen not to pursue his above-mentioned complaints.

30.

Taking into account the applicant’s clearly expressed wish to withdraw the respective complaints, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue this part of the application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

C.

Other alleged violations

31.

The applicant furthermore submitted numerous other complaints under Articles 3, 8, 13, 14 and 17 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

32.

However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

33.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the complaint concerning the conditions of detention in the cell no.

21 in Jēkabpils prison out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Decides

to strike the complaints concerning the applicant’s alleged inability to complain to a court about the change of his imprisonment regime out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President