JOMIR v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 22740/07

depusă de Parascovia JOMIR

împotriva Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), statuînd la 22 martie 2011 în Camera compusă din:

Egbert Myjer,

Președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției,

Ținînd cont de cererea nominalizată mai sus, depusă la 20 aprilie 2007,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Cererea a fost depusă de către dna Parascovia Jomir, cetățean al Republicii Moldova, născută în 1993 și care locuiește în Călărași. Aceasta a avut în calitate de reprezentant în fața Curții pe mama sa, dna Olga Jomir. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 26 octombrie 2005 reclamanta a utilizat apă de la robinetul din apartamentul său și la scurt timp după aceea, s-a simțit rău. La 29 octombrie 2005 aceasta a fost internată în spital cu diagnosticul "dizenterie acută, formă gravă".

Reclamanta a fost eliberată din spital la 12 noiembrie 2005. Ea a depus o cerere de chemare în judecată împotriva furnizorului local de utilități ("furnizor"), o societate de stat, solicitînd în calitate de compensații suma de 100,000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 6700 euro (EUR) la acel moment).

La 1 martie 2006, Judecătoria Călărași s-a pronunțat în favoarea ei și a acordat reclamantei suma de 10,000 MDL (648 EUR). Instanța a constatat că diverse rapoarte sanitare, medicale și tehnice au stabilit că în imediata apropiere a blocului reclamantei, conducta de canalizare a fost situată deasupra conducta cu apă potabilă și au fost anumite scurgeri.

Conducta de apă a cedat la 26 octombrie 2005 și apa de canalizare s-a infiltrat în conducta de apă potabilă. De asemenea, instanța a stabilit că conductele au fost instalate în anul 1977 și că perioada de utilizare a acestora era de 15 de ani. În total, cinci persoane, care se alimentau cu apă din acea conductă, au fost internate în spital cu diagnostic similar în aproximativ aceeași perioada ca și reclamanta.

Părți au declarat apel. La 26 aprilie 2006 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantei și a admis în parte recursul furnizorului. Instanța a redus suma daunelor acordate anterior la 5, 000 lei (310 EUR), constatînd exagerată atît suma pretinsă de reclamantă cît și cea stabilită de instanța inferioară.

Părți au declarat recurs. La 25 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea judecătorească din 26 aprilie 2006. Aceasta a constatat că instanța inferioară a luat în considerare natura și gravitatea daunelor morale cauzate reclamantei, precum și gradul de vinovăție a pîrîtului. Decizia în cauză a devenit definitivă.

PLÎNGERI

Reclamanta a invocat faptul că suma acordată în beneficiul său în calitate de despăgubiri, a determinat o încălcare a articolului 8 din Convenție.

ÎN DREPT

La 30 noiembrie 2009, plîngerea reclamantei invocată în conformitate cu articolul 8 a fost comunicată Guvernului, ultimul prezentînd observațiile sale cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei. La 10 mai 2010, observațiile respective au fost expediate în adresa reclamantei, care a fost invitată să prezinte comentariile sale. Nu a fost primit nici un răspuns la scrisoarea Grefei.

Prin scrisoarea din 07 decembrie 2010, expediată prin scrisoare recomandată, reclamanta a fost informată despre faptul că termenul acordat pentru prezentarea comentariilor sale a expirat la 21 iunie 2010 și că nu a fost solicitată nici o prelungire a termenului respectiv. A fost adus la cunoștința reclamantei despre faptul că Curtea poate radia o cauză din lista sa în cazurile în care există circumstanțe care determină concluzia că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Reclamanta a primit această scrisoare la 30 decembrie 2010. Cu toate acestea, nici un răspuns nu a fost recepționat.

Curtea consideră că, în aceste condiții, poate să se considere că reclamanta nu mai dorește continuarea examinării cererii sale, în sensul articolului 37 § 1 (a) din Convenție.

Prin urmare, în conformitate cu

articolul 37 § 1

in fine

din Convenție

,

Curtea nu constată vreun motiv particular cu privire la respectarea drepturilor omului în modul garantat de Convenție și de Protocoalele sale, care ar justifica examinarea în continuare a cererii.

În lumina celor expuse

supra

,, cererea urmează să fie radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Decide

să radieze cererea de pe rolul său.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte