Cererea nr. 40628/10 de către Toby Nigel BALL împotriva Andorra depusă la 15 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Toby Nigel Ball, este un național britanic născut la 23 martie 1969 și trăiește în Sant Julià de Loria (Andorra). El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Clavera Arizti, avocat practicant în Andorra. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iunie 2005, reclamantul și soția sa au fost separate legal. Judecătorul civil a acordat custodia copiilor mamei și a stabilit un program de contact în ceea ce privește tatăl. La 14 iulie 2006, în cadrul procedurii de adoptare a măsurilor intermediare, judecătorul civil a hotărât să suspende temporar programul de contact înființat în legătură cu reclamantul. În lunile următoare au fost depuse mai multe cereri de către reclamant și de soția sa în fața instanțelor. O cerere de noi măsuri intermediare a fost depusă de către reclamant și, ulterior, respinsă de către instanțe și, la 19 decembrie 2006, soția reclamantului a depus o cerere pentru inițierea procedurii de divorț. La 2 aprilie 2007, acelasi judecător civil a suspendat măsurile intermediare menționate mai sus și a adoptat noi. El a restabilit programul de contact în ceea ce privește fiica reclamantului și a ordonat numirea unui psiholog în ceea ce privește fiul reclamantului în vederea restabilirii eventuale a programului de contact în ceea ce privește el. din Andorra, care, la 19 iunie 2008, a anulat hotărârea de primă instanță cu privire la fiul reclamantului și a declarat că, având în vedere că măsurile provizorii au expirat, judecătorul care se ocupă de divorțul trebuie să înființeze noi elemente relevante. Curtea a declarat că, între timp, cele luate în hotărârea inițială de separare trebuie să fie executate. Pe 24 iulie 2008, judecătorul a suspendat temporar programul de contact. Pe 29 mai 2008, Tribunalul Andorra de Corts a emis o procedură de ședere împotriva reclamantului în favoarea soției sale. Pe 21 iulie 2008, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 24 iulie 2008. Octombrie 2008, în timp ce apelul său era încă în așteptare, hotărârea divorțului a fost pronunțată. Judecătorul divorțului a acordat custodia copiilor mamei lor și a înființat în favoarea tatălui un program de contact care ar rămâne suspendat până la decizia unui psiholog. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. Se pare că, din documentele furnizate, recursul a fost permis cu efect suspensiv. La 12 februarie 2009, Tribunalul Superior de Justicia din Andorra a hotărât cu privire la recursul depus de reclamant împotriva suspendării provizorii a programului de contact ordonat de judecătorul civil la 24 iulie 2008. Tribunalul Superior de Justicia. a afirmat că, deoarece a existat deja o hotărâre de divorț, hotărârea de separare ar trebui anulată și conținutul hotărârii de divorț pusă în aplicare. Reclamantul a depus apoi o cerere de clarificare în fața Tribunalului Superior de Justicia Andorra. El nu era clar în ceea ce privește măsurile provizorii aplicabile, cele incluse în hotărârea de divorț sau cele stabilite în decizia din 19 iunie 2008 de restabilire a schemei inițiale de contact stabilite în hotărârea de separare. La 23 aprilie 2009, instanța a respins cererea de clarificare a reclamantului, motivând că, în așteptarea unui recurs cu efect suspensiv, conținutul hotărârii de divorț nu a fost executiv, dar că deciziile anterioare adoptate în procedura de separare nu au fost aplicabile. Reclamantul a fost obligat să aștepte decizia privind recursul. Reclamantul a depus o cerere de anulare a procedurii, invocând art. 10 din Constituția andorrană (dreapta la jurisdicție). La 20 mai 2009, Tribunalul Superior de Justicia A respins cererea și a motivat faptul că dreptul reclamantului la competență nu a fost încălcat. Normele procedurale relevante interzise executarea deciziilor invocate cu efect suspensiv și a deciziilor dictate în cadrul procedurii de separare atunci când o hotărâre de divorț a fost deja pronunțată în acest caz. apelul în favoarea Curții Constituționale, invocarea dreptului său la competență, susține că imposibilitatea de aplicare a hotărârii din 19 iunie 2008, l-a lăsat deja final, fără apărare. Curtea Constituțională a declarat recursul amparo inadmisibil, fără conținut constituțional într-o decizie pronunțată la 12 octombrie 2009. Reclamantul a depus în cele din urmă un alt recurs (recurso de investigación ), care a fost respinsă la 21 decembrie 2009 într-o decizie de la 20 ianuarie 2010. Reclamantul nu a furnizat Curtei informații suplimentare privind evoluția ulterioară a procedurii. Legea internă relevantă Constituția: art. 10 „1. Toate persoanele au dreptul la o instanță și la o hotărâre întărită în lege și la un judecată corespunzător în fața unui tribunal imparțial instituit prin lege. (...)” art. 14 Dreptul la intimitate, onoare și reputație este garantat. Toate sunt protejate prin lege împotriva interferențelor ilegale în familia și viața privată.” COMPLAINTE În baza articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge că refuzul Tribunalului Superior de Justicia din Andorra de a impune o decizie judiciară finală l-a lăsat fără apărare și, prin urmare, a încălcat dreptul său de a menține un contact semnificativ cu cei doi copii. 1 din Convenția privind art. 8 din Convenție? Hotărârile din 23 aprilie 2009 și 20 mai 2009 ale Tribunalului Superior de Justicie din Andorra sunt conforme cu art. 6 § 1 și 8 din Convenție?
Application no. 40628/10
by Toby Nigel BALL
against Andorra
lodged on 15 July 2010
The applicant, Mr Toby Nigel Ball, is a British national who was born on 23 March 1969 and lives in Sant Julià de Loria (Andorra). He is represented before the Court by Mr A. Clavera Arizti, a lawyer practising in Andorra.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 13 June 2005 the applicant and his wife were legally separated. The civil judge granted custody of the children to the mother and set up a contact schedule in respect of the father.
On 14 July 2006, within the framework of proceedings for the adoption of interim measures, the civil judge decided to temporarily suspend the contact schedule set up in respect of the applicant.
During the following months, several applications were lodged by the applicant and by his wife before the courts. An application for new interim measures was lodged by the applicant and subsequently rejected by the courts and, on 19
December 2006, the applicant’s wife filed a petition to initiate divorce proceedings.
On 2 April 2007, the same civil judge suspended the above-mentioned interim measures and adopted new ones. He restored the contact schedule in respect of the applicant’s daughter and ordered the appointment of a psychologist in respect of the applicant’s son with a view to an eventual restoration of the contact schedule in his regard.
The applicant appealed before the
Tribunal Superior de Justicia
of Andorra which, on 19 June 2008, reversed the first-instance decision with regard to the applicant’s son and stated that given that the interim measures had expired, it was for the judge dealing with the divorce to set up new pertinent ones. The court stated that meanwhile those taken in the initial separation judgment were to be enforced.
The applicant requested the civil judge to enforce that judgment and restore the initial contact schedule.
On 24 July 2008, the judge temporarily suspended the contact schedule.
On 29 May 2008 the Andorra
Tribunal de Corts
had issued a stay-away order against the applicant in favour of his wife.
The applicant appealed against the decision of 24 July 2008. On 21
October 2008, while his appeal was still pending, the divorce judgment was rendered. The divorce judge granted custody of the children to their mother and set up in favour of the father a contact schedule that would remain suspended pending the decision of a psychologist.
The applicant appealed against that judgment. It seems, from the documents provided, that the appeal was allowed with suspensive effect.
On 12 February 2009, the
Tribunal Superior de Justicia
of Andorra decided upon the appeal submitted by the applicant against the provisional suspension of the contact schedule ordered by the civil judge on 24 July 2008. The
Tribunal Superior de Justicia
stated that since there was already a divorce judgment, the separation judgment should be set aside and the content of the divorce judgment enforced.
The applicant then lodged an application for clarification with the
Tribunal Superior de Justicia
of Andorra. He was unclear about which interim measures were enforceable, those included in the divorce judgment or those set out in the decision of 19 June 2008 restoring the initial contact schedule set up in the separation judgment.
On 23 April 2009 the court dismissed the applicant’s request for clarification. It reasoned that pending an appeal with suspensive effect the content of the divorce judgment was not enforceable but that previous decisions adopted in the separation proceedings were not enforceable either. The applicant was forced to await the decision on the appeal.
The applicant submitted an application for the annulment of the proceedings, invoking Article 10 of the Andorran Constitution (right to jurisdiction).
On 20 May 2009, the
Tribunal Superior de Justicia
dismissed the application. It reasoned that the applicant’s right to jurisdiction had not been infringed. The relevant procedural rules forbade the enforcement of decisions appealed against with suspensive effect and of decisions rendered in separation proceedings when a divorce judgment had already been rendered in the case.
The applicant then lodged an
amparo
appeal with the Constitutional Court, invoking his right to jurisdiction. He contended that the impossibility of enforcing the decision of 19 June 2008, already final, left him defenceless. The Constitutional Court declared the
amparo
appeal inadmissible as devoid of constitutional content in a decision rendered on 12
October 2009. The applicant finally lodged another appeal (
recurso de súplica
), which was dismissed on 21
December 2009 in a decision served on 20 January 2010.
The applicant has not provided the Court with any further information concerning subsequent developments in the proceedings.
B.
Relevant domestic law
The Constitution:
Article 10
“1. All persons shall have the right to a court and to have a ruling founded in the law, and to a due trial before an impartial tribunal established by law. (...)”
Article 14
“
The right to privacy, honour and reputation shall be guaranteed. All shall be protected by law against unlawful interference in their family and private life.”
Relying on Articles 6 § 1 and 8 of the Convention, the applicant complains that the refusal of the
Tribunal Superior de Justicia
of Andorra to enforce a final judicial decision has left him defenceless and has, consequently, violated his right to maintain meaningful contact with his two children.
Have domestic remedies been validly exhausted pursuant to Article 35 §
1 of the Convention regarding Article 8 of the Convention?
Are the decisions rendered on 23 April 2009 and 20 May 2009 by the
Tribunal Superior de Justicia
of Andorra consistent with Articles 6 § 1 and
8 of the Convention?