Hallier și Lucas împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNS n 46386/10 prezentată de Elodie LUCAS, Karine HALLIER și V. împotriva Franței introduse la 13 august 2010 EXPOSAT DE FĂCUT recurentele, dle Karine Hallier (denumită în continuare "prima reclamantă") și Elodie Lucas (denumită în continuare "prima reclamantă"). În cazul în care, în urma unei cereri din partea unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui

stat membru al Uniunii sau a unei țări terțe sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a cărui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a cărui stat membru al Uniunii sau a cărui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru al unui stat sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat sau a cărui stat membru sau a unui stat sau a cărui stat sau a unui stat sau a unui stat membru sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a cărui stat sau a unui stat sau a cărui stat sau a cărui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat sau a unui stat membru

sau a unui stat Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurentele trăiesc în concubinaj de aproximativ opt ani și au încheiat un pact civil de solidaritate (PACS) la tribunalul din San Marino la data de 22 martie 2004. Această uniune este declarată la adresa Ö de alocații familiale (CAF) competente. Prima recurentă a dat naștere unui copil, numit V., la 29 iunie 2004. A doua recurentă a dat naștere și unui copil, numit S., la 4 martie 2006. Potrivit recurentelor, CAF competentă recunoaște căminul constituit de ele și cei doi copii ai acestora și chiar calitatea lor de copăreni, acordându-le aceleași drepturi ca și un cuplu heterosexual (alocații familiale acordate ratei acordate pentru un cuplu cu doi copii aflați în întreținere) dar și aceleași soții (refuze de a servi primei reclamante alocația părintească izolată prin luarea în considerare a comunității de viață cu partenera sa).

La nasterea lui V., CIF este o scrisoare dlui Elodie Lucas care includea un carnet de paternitate, mentionând, în special, ajutorul acordat familiilor, în special concediul de paternitate. Elodie Lucas a solicitat acordarea unui concediu paternitate de 11 zile la Registrul primar de asigurări de sănătate (CPAM) competent, prin scrisoarea din 8 iulie 2004. CPAM notifia decizia sa de a refuza prin poștă la 21 iulie 2004, indicând faptul că A doua reclamantă a contestat această decizie în fața Comisiei de recurs amiabil, care a respins cererea printr-o decizie din 9 noiembrie 2004. Aceasta a formulat o acțiune în fața Tribunalului de Securitate Socială din Nantes, care l-a respins printr-o hotărâre la data de 20 martie 2006. 331-8 din Codul de securitate socială.

Se consideră că această dispoziție a exclus reclamanta de la acest drept, prin intermediul vizează tatăl Printr-o hotărâre pronunțată la 30 ianuarie 2008, Curtea de apel din Rennes a confirmat hotărârea anterioară și a refuzat să considere textul articolului L. 331-8 menționat anterior ca fiind discriminatoriu. A doua recurentă a formulat un recurs în fața Curții de Casație, care l-a respins printr-o hotărâre la 11 martie 2010, considerând că textele care instituie concediul de paternitate exclude orice discriminare în funcție de sex sau orientare sexuală și nu aduc atingere dreptului la o viață de familie în același timp, la 1 iunie 2006, recurentele au sesizat autoritatea de combatere a discriminării și pentru egalitatea (HALDE) cu privire la refuzul acordării concediului de paternitate.

Ca urmare a acestei sesizări, Halde i-a adresat prim-ministrului o scrisoare la 11 septembrie 2007 prin care solicita să soluționeze disparitățile în situațiile beneficiarilor concediului de paternitate, care se bazează exclusiv pe legătura de filiație, și să înlocuiască această noțiune de concediu de primire al copilului tânăr deschis partenerului părintelui care contribuie la educația copilului. În cele din urmă, la 13 august 2010, reclamanții au depus o plângere pentru încălcarea dreptului comunitar în fața Comisiei Europene. Procedura este în prezent în curs de desfășurare. Dreptul și practica internă relevantă privind concediul de paternitate L După nașterea copilului său și într-un termen stabilit prin decret, tatăl salariat beneficiază de un concediu de paternitate de 11 zile consecutive sau de 18 zile consecutive în cazul nașterilor multiple.

Concediul de paternitate duce la suspendarea contractului de muncă. Angajatul care dorește să beneficieze de concediul de paternitate își informează angajatorul cu cel puțin o lună înainte de data la care intenționează să îl ia, precizând data la care intenționează să pună capăt concediului de paternitate. După nașterea copilului său și într-un termen stabilit prin decret, tatăl asigurat primește, pe o perioadă de maximum 11 zile consecutive și în aceleași condiții de deschidere a dreptului, a lichidării și a serviciului, dreptul zilnic menționat la articolul L. 331-3, sub rezerva încheierii oricărei activități salariate sau asimilate. În cazul nașterilor multiple, durata maximă prevăzută în paragraful anterior este egală cu 18 zile consecutive.

Acest concediu se diferențiază de concediul de paternitate, și este rezervat părinților care găzduiesc un copil în urma unei proceduri de adopție. Spre deosebire de concediul de paternitate, acesta poate fi împărțit între ambii părinți, indiferent de sex. Este definit la articolul L. 1225-37 din Codul muncii Angajatul căruia autoritatea administrativă sau orice organism desemnat prin reglementare încredințează un copil în vederea adoptării acestuia are dreptul de a beneficia de un concediu de adopție cu cel mult zece săptămâni înainte de plecarea copilului acasă. 18 săptămâni în cazul în care adoptarea duce la trei sau mai multe dintre numărul de copii ai căror salariați sau gospodării sunt în întreținere douăzeci și două de săptămâni în cazul adopțiilor multiple.

În plus, articolul L. 1225-40 din același cod precizează modalitățile de repartizare a concediului între ambii părinți În cazul în care durata concediului de adopție este împărțită între ambii părinți, adoptarea unui copil de către un cuplu de părinți salariați deschide dreptul la încă 11 zile de concediu de adopție sau la 18 zile în cazul adopțiilor multiple. Durata concediului nu poate fi redusă decât în două perioade, dintre care cea mai scurtă este de cel puțin 11 zile. Ambele perioade pot fi simultane.

GRIEF invocând articolele 8 și 14 combinate din convenție, recurentele se plâng de respingerea cererii de concediu de paternitate depuse de a doua recurentă în legătură cu nașterea fiului partenerei sale, V. Acestea susțin că acest refuz este motivat de o discriminare pe motiv de sex a reclamantei, pe de o parte, și, pe de altă parte, de orientarea sa sexuală, aducând astfel atingere dreptului la respectarea vieții lor de familie, încălcând articolele menționate anterior ale convenției. Prima reclamantă poate beneficia de calitatea de victimă în speță în sensul articolului 34 din Convenție?

Recurentele au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special, și în lumina hotărârii Karoussiotis c. Portugalia 23205/08 din 1 Februarie 2011 (nefinalizat), poate fi considerată ca fiind deja supusă unei alte instanțe internaționale de anchetă sau de soluționare în sensul art. 35 alin. (2) lit. (b) din Convenție Recurentele au fost victime, în exercitarea dreptului lor la viața privată și de familie garantat prin Convenție, ale unei discriminări pe motive de sex 8 În special, ce impact poate avea în acest domeniu existența în dreptul francez a unui concediu de adopție Pe de altă parte, pe ce temei a fost recunoscut căminul recurentelor ca atare de către IF, care a dus la un refuz de a acorda un părinte izolat

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 46386/10 présentée par Elodie LUCAS, Karine HALLIER et V. contre la France introduite le 13 août 2010

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Les requérantes, M lles Karine Hallier (ci-après « la première requérante ») et Elodie Lucas (ci-après « la deuxième requérante »), sont des ressortissantes françaises, nées respectivement en 1975 et 1976 et résidant à Arthon-en-Retz. La première requérante agit tant en son nom personnel qu’en qualité de représentante légale de son fils mineur, V., également requérant devant la Cour. Les requérants sont représentés devant la Cour par M e B. Rousseau, avocat à Nantes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérantes vivent en concubinage depuis environ huit ans, et ont conclu un pacte civil de solidarité (PACS) auprès du tribunal d’instance de Nantes le 22 mars 2004. Cette union est déclarée auprès de la Caisse d’allocations familiales (CAF) compétente.

La première requérante a donné naissance à un enfant, prénommé V., le 29 juin 2004. La deuxième requérante a également donné naissance à un enfant, prénommée S., le 4 mars 2006. Selon les requérantes, la CAF compétente reconnaît le foyer constitué par elles et leurs deux enfants, et même leur qualité de coparents, en leur accordant les mêmes droits qu’un couple hétérosexuel (allocations familiales accordées au taux servi pour un couple ayant deux enfants à charge) mais également les mêmes sujétions (refus de servir à la première requérante l’allocation de parent isolé par la prise en considération de la communauté de vie avec sa compagne). A la naissance de V., la CAF adressa un courrier à « Monsieur » Elodie Lucas incluant un livret de paternité, et mentionnant notamment les aides aux familles, et en particulier le congé de paternité.

Elodie Lucas sollicita l’octroi d’un congé paternité de onze jours auprès de la Caisse primaire d’assurance maladie (CPAM) compétente, par courrier en date du 8 juillet 2004. La CPAM notifia sa décision de refus par courrier en date du 21 juillet 2004, indiquant qu’« en l’état actuel de la législation », à savoir l’article L. 331-8 du code de la sécurité sociale selon lequel « Après la naissance de son enfant, le père perçoit l’indemnité journalière », il n’était pas possible « d’accorder cet avantage à une femme ». La deuxième requérante contesta cette décision devant la Commission de recours amiable, qui rejeta la demande par une décision du 9 novembre 2004. Elle forma un recours devant le tribunal des affaires de sécurité sociale de Nantes, qui le rejeta par un jugement en date du 20 mars 2006. Le tribunal fonda sa décision sur l’article L. 331-8 du code de la sécurité sociale.

Il estima que cette disposition excluait la requérante de ce droit, en visant le « père » de l’enfant et non le « compagnon » de la mère, impliquant que le bénéficiaire ne pouvait être que de sexe masculin. Par un arrêt rendu le 30 janvier 2008, la cour d’appel de Rennes confirma le jugement précédent et refusa de considérer le texte de l’article L. 331-8 précité comme étant discriminatoire. La deuxième requérante forma un pourvoi devant la Cour de cassation, qui le rejeta par un arrêt en date du 11 mars 2010, estimant que les textes mettant en place le congé de paternité « excluent toute discrimination selon le sexe ou l’orientation sexuelle, et ne portent pas atteinte au droit à une vie familiale ». Parallèlement, le 1 er juin 2006, les requérantes saisirent la Haute autorité de lutte contre les discriminations et pour l’égalité (HALDE) au sujet du refus d’octroi du congé de paternité.

A la suite de cette saisine, la Halde adressa au Premier ministre un courrier en date du 11 septembre 2007 l’invitant à remédier aux disparités dans les situations des bénéficiaires du congé paternité, fondées exclusivement sur le lien de filiation, et à substituer à cette notion celle de congé d’accueil du jeune enfant ouvert au partenaire du parent contribuant à l’éducation de l’enfant. Enfin, le 13 août 2010, les requérants déposèrent une plainte pour infraction au droit communautaire devant la Commission européenne. La procédure est actuellement pendante. B. Le droit et la pratique internes pertinents Sur le congé de paternité L’article L. 1225-35 du code du travail définit le congé de paternité comme suit : « Après la naissance de son enfant et dans un délai déterminé par décret, le père salarié bénéficie d’un congé de paternité de onze jours consécutifs ou de dix-huit jours consécutifs en cas de naissances multiples.

Le congé de paternité entraîne la suspension du contrat de travail. Le salarié qui souhaite bénéficier du congé de paternité avertit son employeur au moins un mois avant la date à laquelle il envisage de le prendre, en précisant la date à laquelle il entend y mettre fin. » Il est complété, en ce qui concerne l’indemnisation de ce congé, par l’article L. 331-8 du code de la sécurité sociale qui dispose : « Après la naissance de son enfant et dans un délai fixé par décret, le père assuré reçoit, pendant une durée maximale de onze jours consécutifs et dans les mêmes conditions d’ouverture de droit, de liquidation et de service, l’indemnité journalière visée à l’article L. 331-3, sous réserve de cesser toute activité salariée ou assimilée.

En cas de naissances multiples, la durée maximale fixée au précédent alinéa est égale à dix-huit jours consécutifs. L’indemnité journalière n’est pas cumulable avec l’indemnisation des congés maladie et d’accident du travail, ni avec l’indemnisation par l’assurance chômage ou le régime de solidarité. » Sur le congé d’adoption Ce congé se distingue du congé de paternité, et est réservé aux parents accueillant un enfant à la suite d’une procédure d’adoption. Contrairement au congé paternité, il peut être réparti entre les deux parents, sans distinction fondée sur le sexe. Il est défini à l’article L. 1225-37 du code du travail : « Le salarié à qui l’autorité administrative ou tout organisme désigné par voie réglementaire confie un enfant en vue de son adoption a le droit de bénéficier d’un congé d’adoption d’une durée de dix semaines au plus à dater de l’arrivée de l’enfant au foyer.

Ce congé peut précéder de sept jours consécutifs, au plus, l’arrivée de l’enfant au foyer. Le congé d’adoption est porté à : 1 o Dix-huit semaines lorsque l’adoption porte à trois ou plus le nombre d’enfants dont le salarié ou le foyer assume la charge ; 2 o Vingt-deux semaines en cas d’adoptions multiples. » Par ailleurs, l’article L. 1225-40 de ce même code précise les modalités de répartition de ce congé entre les deux parents : « Lorsque la durée du congé d’adoption est répartie entre les deux parents, l’adoption d’un enfant par un couple de parents salariés ouvre droit à onze jours supplémentaires de congé d’adoption ou à dix-huit jours en cas d’adoptions multiples. La durée du congé ne peut être fractionnée qu’en deux périodes, dont la plus courte est au moins égale à onze jours.

Ces deux périodes peuvent être simultanées. » GRIEF Invoquant les articles 8 et 14 combinés de la Convention, les requérantes se plaignent du rejet de la demande de congé paternité déposée par la deuxième requérante au titre de la naissance du fils de sa compagne, V. Elles soutiennent que ce refus est motivé par une discrimination fondée d’une part sur le sexe de la demanderesse, et d’autre part sur son orientation sexuelle, portant ainsi atteinte au droit au respect de leur vie familiale, en violation des articles précités de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La première requérante peut-elle bénéficier de la qualité de victime en l’espèce au sens de l’article 34 de la Convention ? Les requérantes ont-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, et à la lumière de l’arrêt Karoussiotis c. Portugal n o 23205/08 du 1 er février 2011 (non définitif), la requête peut-elle être considérée comme étant déjà soumise à une autre instance internationale d’enquête ou de règlement au sens de l’article 35 § 2 b) de la Convention ? 2. Les requérantes ont-elles été victimes, dans l’exercice de leur droit à la vie privée et familiale garanti par la Convention, d’une discrimination fondée sur le « sexe » ou « toute autre situation » contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 ? En particulier, quel impact peut avoir en la matière l’existence en droit français d’un congé d’adoption ? Par ailleurs, sur quel fondement le foyer des requérantes a-t-il été reconnu comme tel par la CAF, entraînant un refus d’allocation de parent isolé ?