Matveyeva împotriva Ucrainei

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 30149/05 prezentată de Larisa Nikolayevna MATVEYEVA împotriva lui: Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 10 mai 2011 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 3 august 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, domnul Larisa Nikolayevna Matveyeva, este o resortisantă ucraineană, născută în 1941 și rezidentă în Berdynsk. Guvernul ucrainean (atîlul) este reprezentat de agenții săi V. Lutkovska și Y. Zaytsev, de la Ministerul Justiției.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1992, reclamanta și tatăl său au fost atribuite în fața Tribunalului din Berdiansk (adică tribunalul din Berdiansk) de către sora reclamantei unei acțiuni în nulitate parțială a contractelor de vânzare a unui apartament din 28 august 1992 și de donație a acestui apartament din 24 decembrie 1992. La 2 octombrie 1993, pârâta a formulat o cerere reconvențională. La 6 aprilie 1994, instanța a demisionat pe sora reclamantei. La data de 28 martie 1995, tribunalul din regiune a confirmat această hotărâre. La 7 octombrie 1998, Curtea Supremă a anulat această hotărâre și a trimis cauza în fața instanței care, la 29 octombrie 1998, La 25 mai 2001, Curtea Supremă a anulat parțial această hotărâre și a trimis partea în cauză a cauzei pentru o nouă examinare.

La 16 iulie 2002, tatăl reclamantei a decedat. La 12 august 2004, instanța a declarat nulitatea contractelor menționate anterior, interalia La 14 martie 2005, tribunalul a confirmat această hotărâre. La 29 august 2005, cele două decizii au fost confirmate de Curtea Supremă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea că procedura este legală. În formularul de cerere, aceasta menționa, de asemenea, un litigiu care se prelungea cu 13 ani, din 1992 până în prezent, în legătură cu durata excesivă a procedurii. Chestiunea referitoare la durata excesivă a procedurii a fost comunicată, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, guvernului pârât care și-a prezentat observațiile.

În observațiile sale ca răspuns la 6 iulie 2010, recurenta indiqua că nu se plângea de durata excesivă a procedurii. Prin urmare, Curtea constată că reclamanta nu mai este interesată să își continue pledoaria în această parte în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv privind respectarea drepturilor omului garantate de convenție sau de protocoalele sale, motiv pentru a continua din oficiu examinarea cererii. În ceea ce privește procedura Recurentei se plânge de la … Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un kt d oi în procedură.

În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să șteargă cererea de rol din partea sa cu privire la durata procedurii. Spune restul cererii inadmisibile. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Grefier adjunct

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 30149/05 présentée par Larisa Nikolayevna MATVEYEVA contre l’Ukraine La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 10 mai 2011 en un comité composé de : Boštjan M. Zupančič, président, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 3 août 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Larisa Nikolayevna Matveyeva, est une ressortissante ukrainienne, née en 1941 et résidant à Berdyansk. Le gouvernement ukrainien (« le Gouvernement ») est représenté par ses agents V. Lutkovska et Y. Zaytsev, du ministère de la Justice.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En décembre 1992, la requérante et son père furent assignés devant le tribunal de Berdiansk (« le tribunal ») par la sœur de la requérante d’une action en nullité partielle des contrats de vente d’un appartement du 28 août 1992, et de donation de cet appartement du 24 décembre 1992. Le 2 octobre 1993, la partie défenderesse forma une demande reconventionnelle. Le 6 avril 1994, le tribunal débouta la sœur de la requérante. Le 25 mai 1994, le tribunal de la région de Zaporizhia (« le tribunal de la région ») annula ce jugement et renvoya l’affaire devant le tribunal qui de nouveau débouta la partie demanderesse le 10 février 1995. Le 28 mars 1995, le tribunal de la région confirma ce jugement.

Le 7 octobre 1998, la Cour suprême annula cet arrêt et renvoya l’affaire devant le tribunal qui, le 29 mai 2000, débouta la sœur de la requérante. Par un arrêt du 22 août 2000, le tribunal de la région confirma ce jugement. Le 25 mai 2001 la Cour suprême annula partiellement cet arrêt et renvoya la partie concernée de l’affaire pour un nouvel examen. Le 16 juillet 2002, le père de la requérante décéda. Le 12 août 2004, le tribunal déclara la nullité des contrats susmentionnés relevant, inter alia , que les intérêts des enfants mineurs de la partie demanderesse ne furent pas prises en compte lors de leur conclusion. Le 14 mars 2005, la cour d’appel de la région confirma ce jugement. Le 29 août 2005, les deux décisions furent confirmées par la Cour suprême.

GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de l’iniquité de la procédure. Dans son formulaire de requête, elle mentionnait également « un litige se prolongeant 13 ans, de 1992 jusqu’à présent ». EN DROIT Sur la durée excessive de la procédure La matière relative à la durée excessive de la procédure fut communiquée, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, au Gouvernement défendeur qui présenta ses observations. Dans ses observations en réponse du 6 juillet 2010, la requérante indiqua qu’elle ne se plaignait pas de la durée excessive de la procédure. Dès lors, la Cour constate que la requérante n’est plus intéressée de poursuivre sa requête dans cette partie au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, il n’existe pas de raison relative au respect des droits de l’homme garantis par la Convention ou ses protocoles, justifiant de poursuivre d’office l’examen de la requête. Elle décide donc de la rayer du rôle. Sur l’iniquité de la procédure La requérante se plaint de l’iniquité de la procédure en question, invoquant à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention. La Cour, après avoir examiné l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, n’a décelé aucun indice d’iniquité dans la procédure. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle dans sa partie concernant la longueur de la procédure. Déclare le restant de la requête irrecevable. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président