A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 18287/07 prezentată de AZIZ SULEJMANOVIC împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care are loc la 17 mai 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, Giorgio Malinverni, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Stanley Naismith, grefier din secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 27 aprilie 2007 Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul art. 39 din Regulamentul Curții având în vedere informațiile prezentate în sensul art. 54 alin. Reclamantul, dl Aziz Sulejmanovic, își are reședința în Roma.
Este o persoană romă originară din Bosnia și Herțegovina, unde s-a născut în 1989. El este reprezentat în fața Curții de către domnul N. Paoletti, avocat la Roma. Guvernul italian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fiul lui Paso Sulejmanovic. Acesta a depus cererea nr. 57574/00, în numele său și în numele familiei sale, pentru a se plânge de expulzarea lor în Bosnia și Herțegovina. Această cerere a dus la o soluționare amiabilă ( Sulejmanovic și alții și Sejdovic și Sulejmanovic c. Italia , n 57574/00 și 57575/00, 8 noiembrie 2002), pe baza căreia Curtea a decis să șteargă aceste ultime două cereri din rol. Regulamentul amiabil în cauză prevedea în special posibilitatea ca familia lui Paso Sulejmanovic să se întoarcă în Italia și să aibă un permis de ședere, reînnoibil în conformitate cu legea.
Reclamantul, împreună cu familia sa, s-a întors în Italia. Având în vedere că era minor la momentul respectiv, a fost înscris pe permisul de ședere eliberat tatălui său de către autoritățile italiene. La 28 februarie 2007, reclamantul a făcut obiectul unui control de identitate. În aceeași zi, prefectura de la Roma a luat un ordin de deportare împotriva sa, a intrat în mod ilegal în Italia și nu a reglementat situația sa. La 7 martie 2007, reclamantul a solicitat autorităților administrative revocarea de la: deportare. Întrucât nu a primit niciun răspuns, la 27 aprilie 2007, reclamantul a adresat Curții o cerere de aplicare a măsurii provizorii în sensul articolului 39 din regulament.
La 27 aprilie 2007, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să informeze guvernul pârât, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, că este de dorit, în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii în fața Curții, să nu expulzeze reclamantul în Bosnia și Herțegovina până la noi ordine. Între timp, guvernul a fost invitat, în sensul articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să furnizeze informații cu privire la compatibilitatea de la mai mult de 28 februarie 2007 cu regulamentul amiabil în litigiu și pe baza căruia Curtea a decis să elimine cererea nr. 57574/00 și 57575/00 din rol. La 30 aprilie 2007, reclamantul a introdus o acțiune în fața instanței de pace pentru a obține revocarea deportării.
La 11 mai 2007, guvernul a transmis următoarele informații. Începând cu vârsta de 14 ani, reclamantul ar fi trebuit să solicite un permis de ședere individual. În urma unei verificări, biroul străinilor din Roma a constatat că reclamantul nu avea permis individual, dar că acesta era încă înscris în permisul de ședere al părinților săi. În plus, în momentul verificării de identitate reclamantul a declarat că s-a născut la data de 1 În ianuarie 1989, guvernul a declarat că biroul străinilor va găsi o soluție la această problemă.
La 21 august 2007, judecătorul de pace din Roma a respins recursul pe motiv că revocarea de la Invocând articolele 8, 39 și 46 din Convenție, recurenta se plânge de la mai mult de un stat membru și consideră că acesta este incompatibil cu regulamentul amiabil la care au ajuns documentele Sulejmanovic și altele și Sejdovic și Sulejmanovic c. Italia 57574/00 și 57575/00, 8 noiembrie 2002). Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de reclamantă din următoarele motive. Prin scrisoarea din 28 martie 2011, avocatul reclamantului a comunicat grefei că În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.
Prin urmare, Curtea decide, în unanimitate, să ridice măsura provizorie, decide să elimine cererea de rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte
DÉCISION Requête n o 18287/07 présentée par AZIZ SULEJMANOVIC contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 mai 2011 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, Giorgio Malinverni, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 27 avril 2007 ; Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour ; Vu les informations soumises au sens de l’article 54 § 2 a) du règlement de la Cour par le gouvernement défendeur ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Aziz Sulejmanovic, réside à Rome.
Il est une personne rom originaire de Bosnie-Herzégovine, où il est né en 1989. Il est représenté devant la Cour par M e N. Paoletti, avocat à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me E. Spatafora, et par son ancien co-agent, M. F. Crisafulli. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est le fils de Paso Sulejmanovic. Ce dernier avait introduit la requête no. 57574/00, en son nom et au nom de sa famille, pour se plaindre de leur expulsion en Bosnie-Herzégovine. Cette requête avait abouti à un règlement amiable ( Sulejmanovic et autres et Sejdovic et Sulejmanovic c. Italie , n os 57574/00 et 57575/00, 8 novembre 2002), sur la base duquel la Cour avait décidé de rayer ces deux dernières requêtes du rôle.
Le règlement amiable en question prévoyait notamment la possibilité pour la famille de Paso Sulejmanovic de retourner en Italie et d’avoir un permis de séjour, renouvelable conformément à la loi. Le requérant, avec sa famille, retourna en Italie. Etant donné qu’il était mineur à l’époque, il fut inscrit sur le permis de séjour délivré à son père par les autorités italiennes. Le 28 février 2007, le requérant fit l’objet d’un contrôle d’identité. Le même jour, la préfecture de Rome prit un arrêté d’expulsion à son encontre, estimant qu’il était entré illégalement en Italie et qu’il n’avait pas régularisé sa situation. Le 7 mars 2007, le requérant demanda aux autorités administratives la révocation de l’arrêté d’expulsion.
N’ayant pas eu de réponse, le 27 avril 2007 le requérant adressa à la Cour une demande d’application de la mesure provisoire au sens de l’article 39 du Règlement. Il invoquait les articles 8, 39 et 46 de la Convention. Le 27 avril 2007, la présidente de la chambre à laquelle l’affaire avait été attribuée décida d’indiquer au gouvernement défendeur, en application de l’article 39 du règlement de la Cour, qu’il était souhaitable, dans l’intérêt des parties et du bon déroulement de la procédure devant la Cour, de ne pas expulser le requérant vers la Bosnie-Herzégovine jusqu’à nouvel ordre. En attendant, le Gouvernement fut invité, au sens de l’article 54 § 2 du règlement, à fournir des informations quant à la compatibilité de l’arrêté d’expulsion du 28 février 2007 avec le règlement amiable litigieux et sur la base duquel la Cour avait décidé de rayer la requêtes n os 57574/00 et 57575/00 du rôle.
Le 30 avril 2007, le requérant introduisit un recours devant le juge de paix pour obtenir la révocation de l’arrêté d’expulsion. Le 11 mai 2007, le Gouvernement transmit les informations suivantes. A partir de l’âge de 14 ans, le requérant aurait dû demander un permis de séjour individuel. Suite à une vérification, le bureau des étrangers de Rome avait constaté que le requérant n’avait pas de permis individuel mais qu’il était encore inscrit sur le permis de séjour de ses parents. Par ailleurs, au moment du contrôle d’identité le requérant avait déclaré être né le 1 er janvier 1989 mais il s’avérait que sa date de naissance était le 1 er octobre 1989, donc il était encore mineur. Le Gouvernement déclara que le bureau des étrangers trouverait une solution à la question.
Le 21 août 2007, le juge de paix de Rome rejeta le recours au motif que la révocation de l’arrêté d’expulsion dépendait des autorités administratives et sortait de sa compétence. GRIEFS Invoquant les articles 8, 39 et 46 de la Convention, la partie requérante se plaint de l’arrêté d’expulsion litigieux et estime que celui-ci est incompatible avec le règlement amiable auquel ont abouti les requêtes Sulejmanovic et autres et Sejdovic et Sulejmanovic c. Italie (n os 57574/00 et 57575/00, 8 novembre 2002). EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la partie requérante pour les motifs suivants. Par un courrier du 28 mars 2011, l’avocat du requérant a communiqué au greffe que l’arrêté d’expulsion litigieux avait été entre-temps révoqué et que l’intéressé ne souhaitait plus maintenir la requête devant la Cour.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de lever la mesure provisoire, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Françoise Tulkens Greffier Présidente