KATALINIC v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KATALINIC v. SERBIA (CtEDO, 2011)
Decizia nr. 34689/08 a SEGUNDEI DECIZIE A Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Dragoljub Popović, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 iulie 2008, Având în vedere o soluție atinsă de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Olga Katalinić, este un național sârb născut în 1949 și trăiește în Negotin. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Mihajlović, un avocat care practică în Negotin. Guvernul sârb (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 octombrie 1998 Ž.S. și Lj.G. au inițiat o acuzație privată în fața Curții Municipale Negotin acuzând reclamantul de falsificare. La 18 aprilie 2007, Curtea Municipală a hotărât să întrerupă procedura penală din cauza faptului că Ž.S. și Lj.G. nu au apar la o ședință orală. La 10 mai 2007, Curtea Municipală a refuzat o procedură de restabilire în integrum, depusă de Ž.S. și Lj.G. La 15 iunie 2007, Curtea de District Negotin a anulat hotărârile din 18 aprilie și 10 mai 2007 și a remis cazul de re judecată. La 21 august 2007, Curtea Municipală a achitat reclamantul. La 6 noiembrie 2007, Curtea de District a anulat decizia respectivă și a remis cazul pentru rejudecare. La 25 decembrie 2007, Curtea Municipală a întrerupt procedura penală în funcție de statut. La 26 martie 2008, Curtea de District a susținut decizia de 25 de judecată. Decembrie 2007 în partea de achitare și a anulat partea privind costurile procedurii și a remis-o pentru re judecată. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii penale descrise mai sus. Curtea constată că, după ce guvernul a fost informat cu privire la cererea din 25 noiembrie 2010 [art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură], ei au oferit reclamantului să soluționeze cazul prin recunoașterea unei încălcări a dreptului ei la o audiere într-un timp rezonabil și prin oferirea unei măsuri în valoare de 3.300 euro pentru a acoperi orice daune, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății. Plățile au fost efectuate la 31 ianuarie 2011. La 3 și, respectiv, 22 februarie 2011, reclamantul și Guvernul au informat Curții cu privire la soluționare. Reclamantul a exprimat, de asemenea, dorința de a retrage cererea introdusă în fața Curții. Curtea reiterează că art. 37 din convenția din partea relevantă se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, este necesar.” Curtea ia notă că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată și că reclamantul nu dorește să-și continue aplicarea (art. 37 § 1 literele (a) și (b) din Convenția). Se constată că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amenzi a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos András Sajó Președintele adjunct al grefierului