CtEDO 12.02.2013 Auto

SOKOLOVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
12.02.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOKOLOVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 10958/08 Nebojša SOKOLOVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 12 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președintele, Dragoljub Popović, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 8 noiembrie 2011 cere Curtea să scoată din lista cazurilor partea cererii privind reclamația cu privire la durata procedurii civile interne, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Nebojša Sokolović, este un național sârb, care s-a născut în 1958 și locuiește în Požarevac. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: La 1 noiembrie 2002, reclamantul a depus o cerere civilă pentru prejudiciu moral împotriva unei terțe părți private. La 23 mai 2008, Curtea Municipală ( Opštinski sud ) din Požarevac a hotărât parțial în favoarea reclamantului. La 19 februarie 2009, Curtea de District ( Okružni sud ) din Požarevac a anulat hotărârea și a hotărât împotriva reclamantului. La 17 februarie 2011, la apelul reclamantului asupra punctelor de drept, Curtea Supremă de cassare ( Vrhovni Kasacioni Sud ) a anulat hotărârea Curții de District și a susținut hotărârea pronunțată de Curtea Municipală. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii civile. În plus, fără a invoca nicio dispoziție specifică a Convenției, el s-a plâns în legătură cu rezultatul acestei proceduri civile. 1. Partea cererii privind lungimea procedurii civile a fost comunicată Guvernului. După încercarea de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea de 27 de ani. Octombrie 2011 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine plângerea în acest sens în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și că ofer să plătească reclamantului, dl Nebojša Sokolović, suma de 1200 EUR (o mie două sute de euro) în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 10958/08 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont numit de solicitant. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la aducerea prezentei cereri. “ Prin scrisorile din 7 și 27 februarie 2012, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, din cauza faptului că suma propusă în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. În special, el a solicitat 100 000 EUR pentru prejudiciu moral. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007 și Nemet v. Serbia , nr. 22543/05 §§ 17-18, 8 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare ținând seama de faptul că procedurile impugnate au fost în cadrul competenței Curții ratione temporis timp de aproape șapte ani (Serbia care a ratificat Convenția la 3 martie 2004), în timpul căreia instanța internă a examinat cazul în materie de merit și a emis trei decizii în trei cazuri – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei plângeri (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). (2) În prezentarea sa din 25 aprilie 2011, fără a invoca nici un articol al Convenției, reclamantul s-a plâns, de asemenea, în legătură cu rezultatul procedurii civile impugnate. Curtea reiterează că nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege comise de instanțele naționale (a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999-I; și Cornelis v. Țările de Jos (dec.), nr. 994/03, ECHR 2004-V (extracte)), deoarece nu este o instanță de recurs – sau, după cum se spune uneori, o „a patra instanță” – de la aceste instanțe (a se vedea, printre multe alte autorități, Kemmache v. Franța (n. 3), 24 noiembrie 1994, § 44, Serie A nr. 296-C; și Melnychuk v. Ucraina (n. 28743/03, CEDH 2005-IX). În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 §§ 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a scoate din lista cazurilor partea cererii privind durata procedurii civile, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Pasos Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă