Kolkhiyev și alții împotriva Rusiei

PRIMEA DECIZIE DE SECȚIUNE Această versiune a fost rectificată la 16 august 2011 în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură nr. 19463/04 și altor cereri Vitaliy Sergeyevich KOLKHIYEV și alții împotriva Rusiei (a se vedea anexa pentru alte cereri) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 24 mai 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, George Nicolaou, Julia Laffranque, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot adoptată în cazul Burdov (n. 2) v. Rusia (n. 33509/04, CEDH 2009 ...), Având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt tabulate mai jos.

Dl M. Makarov, dl T. Botsiyev și dl I. Gagiyev au murit după ce au depus cererile în temeiul articolului 34 din Convenție. Succesorii lor, dna Z. Makarova, dna G. Chipirova și, respectiv, dl S. Gagiyev au arătat interesul lor de a continua procedurile. Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl. G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au depus în judecată autorităților de stat pentru plata a diferitelor sume monetare datorate în temeiul legii ruse. Curții au deținut în favoarea reclamanților și au ordonat autorităților să plătească diferite sume sub formă de sume forfetare și/sau a plăților periodice care urmează să fie actualizate în conformitate cu inflația din țară.

Aceste hotărâri au devenit obligatorii, dar autoritățile au întârziat executarea lor. Reclamanții s-au plâns în favoarea întârzierii executării hotărârilor în favoarea lor și, în anumite cazuri, a unor erori variate care se presupune că au însoțit de procedurile judiciare sau de aplicare. HOTĂRÂREA LOCUS STANDI Curtea ia act de moartea anumitor solicitanți și de interesul succesorilor acestora în urmărirea procedurii. Curtea reiterează că, în cazul în care un reclamant moare în timpul examinării unei cauze, moștenitorii săi pot, în principiu, să urmărească cererea în numele său (a se vedea Ječius c. Lituania , nr. 34578/97, § 41, CEDO 2000-IX).

În plus, în unele cazuri privind neexecuția hotărârilor judecătorești, Curtea a recunoscut dreptul rudelor reclamantului de a continua cererea (a se vedea Shiryayeva c. Rusia, nr. 21417/04, §§ 8-9, 13 iulie 2006). Curtea constată că drepturile în joc în acest caz sunt foarte asemănătoare cu cele din inima cazurilor menționate mai sus. Nimic nu sugerează că drepturile reclamanților care au căutat să protejeze prin intermediul mecanismului Convenției au fost eminent personale și netransferabile (a se vedea Malhous c. Republica Cehă [GC], nr. 33071/96, § 1, 12 iulie 2001). Guvernul nu a susținut că niciunul dintre succesorii menționați mai sus nu are nici o poziție de urmărire a cauzelor. Prin urmare, Curtea consideră că succesorii reclamanților au un interes legitim în urmărirea cererilor.

II. COMPLAINTE DE NON-ENFORCARE ÎN urma Burdovului (nu. 2) Hotărârea pilotă menționată mai sus, a informat Curtea cu privire la plata atribuțiilor curții interne în favoarea reclamanților și a prezentat declarații unilaterale care vizează soluționarea problemelor prezentate de cereri. Prin aceste declarații autoritățile ruse recunoscute în diferite condiții, dar foarte similare, că hotărârile în favoarea reclamanților nu au fost executate în timp util ( De exemplu, „durata excesivă a executării”, „întârzierea executării” sau „întârzierii aplicării” și, de asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților ex grația sumele tabulate mai jos.

Restul declarațiilor se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să lovească [demandările] din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. [Sumele tabulate mai jos], care [sau] pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. [Acestea] vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care [ aceste sume] nu au fost plătite în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească pe [ele] dobânzi simple de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Unii solicitanți au fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale, alții nu au răspuns. O majoritate nu a fost de acord cu diferite motive, având în vedere cel mai des ca sumele de compensare oferite de guvern sunt insuficiente. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 37 din Convenție, aceasta poate, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluziile menționate la art. 37 alineatul (1) litera (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” art. 37 § 1 în amenzi spune: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și protocoalele în cauză.” Curtea reamintește că în hotărârea pilotă (Burdov v. Russia (nr. 2) , citat mai sus), a ordonat Federației Ruse să „În termen de un an de la data în care hotărârea [a devenit] finală, pentru toate victimele unei plăți nejustificate sau a unei plăți nejustificate, de către autoritățile de stat, a unei datorii de judecată în favoarea lor, care [au] depus cererile sale la Curte înainte de eliberarea prezentei hotărâri și ale căror cereri [au fost] comunicate guvernului în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții.” În aceeași hotărâre, Curtea a susținut, de asemenea, că: „Datorită adoptării măsurilor de mai sus, Curtea [ar] suspenda, pentru un an de la data în care hotărârea [a devenit] finală, procedura în toate cazurile privind numai neexecuția și/sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne care ordonează plățile monetare de către autoritățile de stat,

fără a aduce atingere competenței Curții de a declara în orice moment inadmisibilă orice astfel de caz sau de a-l elimina din lista sa, în urma unei soluții prietenoase între părți sau a rezoluției acestei chestiuni prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 37 și 39 din convenție.” După examinarea termenilor declarațiilor guvernamentale, Curtea le înțelege ca fiind intenționată să acorde reclamanților recurs în conformitate cu hotărârea pilotă (a se vedea Burdov (n. 2), citată mai sus, §§ 127 și 145 și punctul 7 din partea operativă). Curtea este convinsă că lungimea excesivă a executării hotărârilor în favoarea reclamanților este recunoscută de Guvern, fie în mod explicit, fie în substanță.

Curtea constată, de asemenea, că compensațiile oferite sunt comparabile cu atribuirile Curții în cazuri similare, ținând seama, printre altele, de întârzierile specifice în fiecare caz specific (a se vedea Burdov (nr. 2). Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor, ci și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocoalele sale, nu necesită continuarea examinării cererilor. În consecință, în ceea ce privește plângerile privind executarea întârziere a hotărârilor în favoarea reclamanților, cererea ar trebui eliminată din lista.

În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale, Comitetul de miniștri al Consiliului Europei rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 din convenție (a se vedea deciziile Comitetului de miniștri din 14-15 septembrie 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) și Rezoluția provizorie CM/ResDH(2009)1 58 privind punerea în aplicare a Burdovului (nu. Hotărârea. În orice caz, prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile prezente la lista cazurilor (a se vedea E.G. c. Polonia (dec.), nr. 50425/99, § 29, CEDO 2008 ... (extracte)). III.

ALTE COMPLAINTE Unii solicitanți au formulat plângeri accesorii care se referă la articolele variate ale Convenției. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. înființat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să se alăture cererilor; de a ataca cererile în ceea ce privește neexecuția hotărârilor din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererilor inadmisibile.

Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului cerere nu se află pe numele reclamantului și data nașterii Compensarea oferită (euros) 19463/04 24/04/2004 Vitaliy Sergeyevich KOLKHIYEV 04/04/1959 Tamerlan Viktorovich BOTSIEV (succedat de Galina Astemirovna CHIPIROVA) 15/07/1951 Magomedkerim Abdulzhalilovich VALIMAGOMEDOV 01/01/1955 Stanislav Yevgenyevich VLASOV 18/06/1966 Ruslan Savelyevich GIOYEV 17/03/1965 Khairbek Bechirbekovich DZABOLOV 30/04/1955 Robert Asanovich KACHLAYEV 23/01/1972 Oleg Aleksandrovich Kokayev 25/12/1954 Andrey Grigorievich KOKOYEV 09/01/1975 Tatyana Nikolayevna KUZNETSOVA 07/08/1946 Igor Viktorovich MESHCHERYAKOV 13/05/1955 Soslan Archilovich MUZAYEV 18/06/1954 Robert Sergeyevich MURADYANTS 18/07/1966 Konstantin Petrovich SANAKOYEV 26/04/1971 Alan Borisovich SLANOV 19/03/1970 Vladimir Kantemirovich KHADARTSEV 15/08/1960 Ruslan Krimgeriyevich KHUTOV 01/05/1957 Iosif Ivanovich GAGIYEV (succedat de Soslan Iosifovich GAGIYEV) 17/02/1960 Kazbek Mikhaylovich DZIDAKHANOV 10/02/1953 Svetlana Grigorievna DUDAROVA 12/08/1957 Elbrus Aslanbekovich YEDZIYEV 30/09/1960 Oleg Viktorovich KIRGUYEV 19/11/1964 Kazbek Temirbolatovich KULOV 30/11/1966 German Vladimovich GIGOLAYEV 13/10/1966 Viktor Sergeyevich ZHILKIN 25/06/1973 Givi Grigorievich PLIYEV 27/09/1945 Marina Mairbekovna TOLPAROVA 08/03/1967 Murad Mukhtarovich VANEYEV 25/01/1969 1,567 1,662 1,620 1,484 1,532

1,622 1,712 1,810 1,810 1,632 1,632 1,635 1,636 1,641 1,429 1,662 1,420 1,413 1,715 1,567 1,648 1,650 1,394 1,560 1,425 3834/05 13/09/2005 Raisa Semenovna STRELTSOVA 12/10/1935 2,750 4272/05 28/09/2005 Viktor Mikhaylovich YefremoV 26/10/1961 950 3465/06 19/11/2005 Yuliya Grigorievna NOVIKOva 05/03/1938 2.750 19658/07 13/03/2007 Nikolay Ivanovich POPOV 18/05/1958 800 22093/07 24/04/2007 Viktor Magometovich TSORIYEV 10/10/1961 917 28431/07 13/06/2007 Aleksandr Anatolyevich VOLCHOK 29/12/1969 1.458 51347/07 15/09/2007 Galina Mefoyevna SOROVETS 07/11/1942 2.500 52278/07 06/11/2007 Mikhail Nikolayevich MAKAROV (succedat de Zinaida Ivanovna MAKAROVA), 21/11/1949 900 10. 1427/08 30/11/2007 Ivan Pavlovich MELESHKIN 05/01/1951 900 11. 34803/08 22/04/2008 Valeriy Viktorovich DEYEV 25/05/1969 3,200 [1] 12. 35032/08 05/05/2008 Alikhan Bamatgireyevich DUDAROV 25/10/1944 2.700 13. 3072/09 18/12/2008 Vladimir Alekseyevich SAFONOV 25/12/1946 2.680 Rectificat la 16 august 2011 : textul a fost „3.299”

FIRST SECTION

DECISION This version was rectified on 16 August 2011 under Rule 81 of the Rules of Court Application no. 19463/04 and other applications Vitaliy Sergeyevich KOLKHIYEV and Others against Russia (see annex for other applications) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 24 May 2011 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, George Nicolaou, Julia Laffranque, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above applications, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov (no. 2) v. Russia (no. 33509/04, ECHR 2009 ‑ ...), Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants' reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are Russian nationals whose names and dates of birth are tabulated below.

Mr M. Makarov, Mr T. Botsiyev and Mr I. Gagiyev died after lodging their applications under Article 34 of the Convention. Their successors, Ms Z. Makarova, Ms G. Chipirova and Mr S. Gagiyev respectively indicated their interest in pursuing the proceedings. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants sued the State authorities in domestic courts for payment of various monetary sums due under the Russian law. The courts held for the applicants and ordered the authorities to pay various amounts in the form of lump sums and/or of periodic payments to be upgraded in line with the inflation in the country.

These judgments became binding but the authorities delayed their enforcement. COMPLAINTS The applicants complained about the delayed enforcement of the judgments in their favour and, in certain cases, of assorted faults that allegedly accompanied the judicial or enforcement proceedings. THE LAW I.

LOCUS STANDI

The Court takes note of certain applicants' death and of the interest of their successors in pursuing the proceedings. The Court reiterates that where an applicant dies during the examination of a case his or her heirs may in principle pursue the application on his or her behalf (see Ječius v. Lithuania , no. 34578/97, § 41, ECHR 2000-IX). Furthermore, in some cases concerning non-enforcement of court judgments, the Court recognised the right of the relatives of the deceased applicant to pursue the application (see Shiryayeva v. Russia , no. 21417/04, §§ 8-9, 13 July 2006). The Court notes that the rights at stake in the present case are very similar to those at the heart of the cases referred to above.

Nothing suggests that the rights the applicants sought to protect through the Convention mechanism were eminently personal and non-transferable (see Malhous v. the Czech Republic [GC], no. 33071/96, § 1, 12 July 2001). The Government did not contend that any of the successors mentioned above had no standing to pursue the cases. Therefore, the Court considers that the applicants' successors have a legitimate interest in pursuing the applications. II.

COMPLAINTS OF NON-ENFORCEMENT

Following the Burdov (no. 2) pilot judgment cited above the Government informed the Court of the payment of the domestic court awards in the applicants' favour and submitted unilateral declarations aimed at resolving the issues raised by the applications. By these declarations the Russian authorities acknowledged in various but very similar terms that judgments in the applicants' favour were not enforced in a timely manner ( e.g. “the excessive duration of the enforcement”, “the delay in the enforcement” or “the lengthy enforcement”). They also declared that they were ready to pay the applicants ex gratia the sums tabulated below. The remainder of the declarations read as follows: “The authorities therefore invite the Court to strike [the applications] out of the list of cases.

They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court's list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The [sums tabulated below], which [are] to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. [They] will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay [these sums] within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on [them] from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” Some applicants agreed to the terms of the Government's declarations. Others failed to reply. A majority disagreed on various grounds, considering most often that the compensation amounts offered by the Government were insufficient. The Court reiterates that under Article 37 of the Convention it may at any stage of the proceedings strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusions specified under (a), (b), or (c) of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.” Article 37 § 1 in fine states: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” The Court recalls that in its pilot judgment ( Burdov v. Russia (no. 2) , cited above) it ordered the Russian Federation to “grant [adequate and sufficient] redress, within one year from the date on which the judgment [became] final, to all victims of non-payment or unreasonably delayed payment by State authorities of a judgment debt in their favour who [had] lodged their applications with the Court before the delivery of the present judgment and whose applications [had been] communicated to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of the Court.” In the same judgment the Court also held that: “pending the adoption of the above measures, the Court [would] adjourn, for one year from the date on which the judgment [became] final, the proceedings in all cases concerning solely the non-enforcement and/or delayed enforcement of domestic judgments ordering monetary payments by the State authorities,

without prejudice to the Court's power at any moment to declare inadmissible any such case or to strike it out of its list following a friendly settlement between the parties or the resolution of the matter by other means in accordance with Articles 37 or 39 of the Convention.” Having examined the terms of the Government's declarations, the Court understands them as intending to give the applicants redress in line with the pilot judgment (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 127 and 145 and point 7 of the operative part). The Court is satisfied that the excessive length of the execution of judgments in the applicants' favour is acknowledged by the Government either explicitly or in substance.

The Court also notes that the compensations offered are comparable with Court awards in similar cases, taking account, inter alia , of the specific delays in each particular case (see Burdov (no. 2) , cited above, §§ 99 and 154). The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications. It is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications. Accordingly, in so far as the complaints about delayed enforcement of the judgments in the applicants' favour are concerned, the applications should be struck out of the list.

As regards the question of implementation of the Government's undertakings, the Committee of Ministers of the Council of Europe remains competent to supervise this matter in accordance with Article 46 of the Convention (see the Committee of Ministers' decisions of 14-15 September 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) and Interim Resolution CM/ResDH(2009)1 58 concerning the implementation of the Burdov (no. 2) judgment). In any event the Court's present ruling is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the present applications to the list of cases (see E.G. v. Poland (dec.), no. 50425/99, § 29, ECHR 2008 ‑ ... (extracts)). III.

OTHER COMPLAINTS

Some applicants made accessory complaints referring to assorted Articles of the Convention. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that the applications in this part are manifestly ill ‑ founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declarations under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to join the applications; Decides to strike the applications in respect of non-enforcement of the judgments in the applicants' favour out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the applications inadmissible.

Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President No Application No Lodged on Applicant name and date of birth Compensation offered (euros) 1. 19463/04 24/04/2004 Vitaliy Sergeyevich KOLKHIYEV 04/04/1959 Tamerlan Viktorovich BOTSIYEV (succeeded by Galina Astemirovna CHIPIROVA) 15/07/1951 Magomedkerim Abdulzhalilovich VALIMAGOMEDOV 01/01/1955 Stanislav Yevgenyevich VLASOV 18/06/1966 Ruslan Savelyevich GIOYEV 17/03/1965 Khairbek Bechirbekovich DZABOLOV 30/04/1955 Robert Asanovich KACHLAYEV 23/01/1972 Oleg Aleksandrovich KOKAYEV 25/12/1954 Andrey Grigoryevich KOKOYEV 09/01/1975 Tatyana Nikolayevna KUZNETSOVA 07/08/1946 Igor Viktorovich MESHCHERYAKOV 13/05/1955 Soslan Archilovich MUZAYEV 18/06/1954 Robert Sergeyevich MURADYANTS 18/07/1966 Konstantin Petrovich SANAKOYEV 26/04/1971 Alan Borisovich SLANOV 19/03/1970 Vladimir Kantemirovich KHADARTSEV 15/08/1960 Ruslan Krimgeriyevich KHUTOV 01/05/1957 Iosif Ivanovich GAGIYEV (succeeded by Soslan Iosifovich GAGIYEV) 17/02/1960 Kazbek Mikhaylovich DZIDAKHANOV 10/02/1953 Svetlana Grigoryevna DUDAROVA 12/08/1957 Elbrus Aslanbekovich YEDZIYEV 30/09/1960 Oleg Viktorovich KIRGUYEV 19/11/1964 Kazbek Temirbolatovich KULOV 30/11/1966 German Vladimirovich GIGOLAYEV 13/10/1966 Viktor Sergeyevich ZHILKIN 25/06/1973 Givi Grigoryevich PLIYEV 27/09/1945 Marina Mairbekovna TOLPAROVA 08/03/1967 Murad Mukhtarovich VANEYEV 25/01/1969 1,567 1,662 1,620 1,484

1,532 1,622 1,712 1,731 1,810 1,242 1,632 1,755 1,653 1,636 1,641 1,429 1,672 1,420 1,413 1,715 1,567 1,648 1,505 1,650 1,394 1,560 1,513 1,425 2. 38634/05 13/09/2005 Raisa Semenovna STRELTSOVA 12/10/1935 2,750 3. 42720/05 28/09/2005 Viktor Mikhaylovich YEFREMOV 26/10/1961 950 4. 3465/06 19/11/2005 Yuliya Grigoryevna NOVIKOVA 05/03/1938 2,750 5. 19658/07 13/03/2007 Nikolay Ivanovich POPOV 18/05/1958 800 6. 22093/07 24/04/2007 Viktor Magometovich TSORIYEV 10/10/1961 917 7. 28431/07 13/06/2007 Aleksandr Anatolyevich VOLCHOK 29/12/1969 1,458 8 51347/07 15/09/2007 Galina Mefodyevna SOROVETS 07/11/1942 2,500 9. 52278/07 06/11/2007 Mikhail Nikolayevich MAKAROV (succeeded by Zinaida Ivanovna MAKAROVA), 21/11/1949 900 10. 1427/08 30/11/2007 Ivan Pavlovich MELESHKIN 05/01/1951 900 11. 34803/08 22/04/2008 Valeriy Viktorovich DEYEV 25/05/1969 3,200 [1] 12. 35032/08 05/05/2008 Alikhan Bamatgireyevich DUDAROV 25/10/1944 2,700 13. 3072/09 18/12/2008 Vladimir Alekseyevich SAFONOV 25/12/1946 2,680 1. Rectified on 16 August 2011 : the text was “3,299”