SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 7755/08 prezentată de Vasyl KOBITOVICH împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 mai 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Stanley Naismith, grefier din secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 februarie 2008 Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Vasyl Kobitovich, este un cetățean ucrainean, născut în 1970 și în prezent deținut la închisoarea Carregueira din Belas (Portugalia). Guvernul portughez ( A fost reprezentat, până la 23 februarie 2010, de agentul său, Miguel, procuror general adjunct, și, începând cu această dată, de domnul Carvalho, de asemenea procuror general adjunct. Înștiințat cu privire la dreptul său de a participa la procedură, guvernul ucrainean nu și-a exprimat dreptul de a-l recunoaște la art. 36 alineatul (1) din convenție. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 septembrie 2005, reclamantul a fost arestat la domiciliul său din Faro (Portugalia) în cadrul unei anchete judiciare privind o asociație de răufăcători. Apartamentul său a fost percheziționat și unele obiecte au fost confiscate. Reclamantul a fost interogat în aceeași zi de către poliție și agenți ai Serviciului de Imigrație, cu acces direct la un interpret. La 27 septembrie 2005, acesta a fost pus în detenție preventivă și pus sub acuzare. Alte 11 persoane au fost examinate în același caz. La 11 mai 2006, Parchetul din apropierea tribunalului din Loule l-a inculpat pe reclamant al șefilor de asociație de răufăcători, extorcare, violare a domiciliului, asistență personală și furt. La 17 ianuarie 2007, cazul a fost distribuit primei camere criminale a tribunalului din Loule. La 17 februarie 2007, reclamantul a solicitat Tribunalului din Loule să demisioneze avocatul care i-a fost numit din oficiu în cadrul anchetei și să-i atribuie un alt avocat pentru a-și asigura apărarea în cursul procesului. Printr-o ordonanță din 22 februarie 2007, care a primit cererea reclamantului, instanța a solicitat numirea unui alt avocat în baroul Faro. La 23 martie 2007, un nou avocat a fost numit din oficiu în fața reclamantului. La 19 aprilie 2007, procesul a fost deschis. La a treisprezecea audiere, la 26 aprilie 2007, În iulie 2007, cu privire la absența avocatului reclamantului, tribunalul din Loule a numit un avocat al unui coleg acuzat pentru a asigura apărarea reclamantului în cursul procesului de încuviințare a pledoariilor. În acea zi au avut loc pledoariile apărării la tribunalul din Loule. Tribunalul a numit din nou avocatul unui coleg acuzat pentru apărarea reclamantului la audierile din 5 și 28 noiembrie 2007, avocatul reclamantului care nu a fost citat. La 11 decembrie 2007, tribunalul din Loule pronunțat la judecată, declarându-l vinovat pe reclamant vinovat de asociere de răufăcători, extorcare și violare de domiciliu și l-a condamnat la o pedeapsă globală (cúmulo jurídico) 13 ani de închisoare. Reclamantul a fost achitat de șefii de extorcare, neasistență personală în pericol și furt. În timpul pronunțării, avocatul reclamantului fiind absent, reclamantul a fost reprezentat din nou de către avocatul care i-a fost declarat din oficiu la audierile anterioare. Pentru a apela la decizia Tribunalului din Loule, reclamantul și-a contactat avocatul de mai multe ori, în zadar. La 15 februarie 2008, reclamantul a adresat o cerere Tribunalului din Loule, în care se plângea de lipsa de e-mail a avocatului din oficiu, solicita desemnarea unui alt avocat și prelungirea termenului de recurs. Printr-o ordonanță din 18 februarie 2008, instanța a dispus înlocuirea avocatului numit, respingând totuși cererea de prelungire a termenului de recurs. La 11 martie 2008, baroul Faro desemnează un nou avocat pentru a reprezenta reclamantul. La 12 martie 2008, reclamantul a trimis la tribunal o cerere în care se plângea de deficiențele avocaților săi din oficiu și de posibilitatea de a face recurs, în consecință, la judecata sa. Cererea sa a fost retrimisă Tribunalului din Loule. La 21 aprilie, 23 iunie, 6 octombrie (solicitare trimisă în limba rusă) și 7 noiembrie 2008 a declarat că nu a primit niciodată un răspuns la aceste cereri. La 8 mai 2008, reclamantul a primit o copie tradusă în limba rusă a hotărârii Tribunalului din Loulee din 11 decembrie 2007. Prin invocarea articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de o asistență juridică reală. El susține că primul avocat care i-a fost dat în judecată în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție se ocupă și de apărarea altor colegi acuzați. De asemenea, susține că nu a fost asistat de un avocat în perioada 3 octombrie-9 noiembrie. 2005 și de la 11 septembrie 2006 până la 19 aprilie 2007. În cele din urmă, se plânge că nu a fost informat cu privire la revocarea celui de-al treilea avocat din oficiu, ceea ce a prejudiciat apărarea sa și i-a pus la îndoială posibilitatea de a face apel la decizia Tribunalului din Loule. Prin invocarea articolului 6 alineatul (3) litera (d), reclamantul se plânge că nu a putut participa la ședința a doi martori acuzați, încălcând principiul contradictoriei. Reclamantul susține, de asemenea, că martorii cu descărcare de gestiune nu au fost audiați în timpul hotărârii sale. Pe baza articolului 6 alineatul (3) litera (e) din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a primit traducerea tuturor elementelor din dosarul său și că a obținut traducerea hotărârii Tribunalului din Loule după cinci luni de la pronunțarea hotărârii. Prin invocarea articolului 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul afirmă că acoperirea mediatică a procesului său ar fi influențat condamnarea sa de către tribunalul din Loule. Invocând art. 5 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa în momentul arestării sale. În cele din urmă, invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că a fost învins de agenți de imigrație (Servço de Estrangeiros e Fronteiras) în momentul arestării sale. El se plânge, de asemenea, de condițiile sale de detenție la închisoarea Carregueira. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul se plânge de posibilitatea de a se putea prezenta în fața instanței judecătorești judecătorești de la Loule. ÎN Curtea amintește în primul rând că, la 10 martie 2010, Curtea a decis să comunice guvernului ÖVAG art. 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție, care a fost adus la cunoștința reclamantului printr-o scrisoare din 15 martie 2010. Reclamantul a fost atunci informat că, în această etapă a procedurii, trebuia să fie reprezentat de un avocat. La 3 mai 2010, reclamantul a informat Curtea că a solicitat desemnarea unui avocat în temeiul asistenței juridice în cadrul serviciilor sociale din Portugalia. La 26 iunie 2010, a informat Curtea că cererea sa de asistență judiciară a fost acceptată și că a așteptat desemnarea unui avocat din oficiu. La 5 iulie 2010, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii. La 15 iulie, acestea au fost adresate, spre informare, reclamantului, în așteptarea desemnării avocatului din oficiu al reclamantului la nivel intern, în termen de trei luni. La 19 iulie 2010, guvernul a solicitat prelungirea termenului pentru trimiterea la traducerea în limba franceză a observațiilor sale, în care președintele secțiunii a primit dreptul, ceea ce a fost adus la cunoștința reclamantului printr-o scrisoare a grefei din 22 iulie 2010. La 22 august 2010, guvernul a transmis grefei traducerea observațiilor sale, care a fost adusă la cunoștința reclamantului printr-o scrisoare a grefei din 24 august 2010 printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 25 noiembrie 2010, Curtea a atras atenția părții solicitante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost dată pentru a indica avocatul din oficiu numit la nivel intern a fost. Ea a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea ar putea elimina o parte din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau să se gândească că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Ea arată că, până în ziua de azi, această scrisoare a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n acionate să continue examinarea cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens green Președinte
Requête n
o
7755/08
présentée par Vasyl KOBITOVICH
contre le Portugal
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 mai 2011 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Danutė Jočienė,
David Thór Björgvinsson,
Giorgio Malinverni,
András Sajó,
Ișıl Karakaș,
Paulo Pinto de Albuquerque,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1
er
février 2008
;
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Vasyl Kobitovich, est un ressortissant ukrainien, né en 1970 et actuellement détenu à la prison de Carregueira, à Belas (Portugal).
Le gouvernement portugais («
le Gouvernement
») était représenté, jusqu’au 23 février 2010, par son agent, M.
J.
Miguel, procureur général adjoint, et, à partir de cette date, par M
me
M.
F.
Carvalho, également procureur général adjoint.
Informé de son droit de participer à la procédure, le gouvernement ukrainien n’a pas manifesté l’intention d’exercer le droit que lui reconnaît l’article 36 § 1 de la Convention.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 25 septembre 2005, le requérant fut arrêté à son domicile de Faro (Portugal) dans le cadre d’une enquête judiciaire portant sur une association de malfaiteurs. Son appartement fut perquisitionné et certains objets furent saisis.
Le requérant fut interrogé le jour même par la police et des agents issus du Service de l’immigration, avec l’assistance d’un interprète.
Le 27 septembre 2005, il fut placé en détention préventive et mis en examen. Onze autres personnes furent mises en examen dans le cadre de la même affaire.
Le 11 mai 2006, le parquet près le tribunal de Loulé inculpa le requérant des chefs d’association de malfaiteurs, d’extorsion, de violation du domicile, de non-assistance à personne en danger et de vol.
Le 17 janvier 2007, l’affaire fut distribuée à la première chambre criminelle du tribunal de Loulé.
Le 17 février 2007, le requérant demanda au tribunal de Loulé de dessaisir l’avocat qui lui avait été commis d’office dans le cadre de l’enquête et de lui attribuer un autre avocat pour assurer sa défense au cours du procès.
Par une ordonnance du 22 février 2007, faisant droit à la demande du requérant, le tribunal requit la désignation d’un autre avocat au barreau de Faro. Le 23 mars 2007, un nouvel avocat fut commis d’office au requérant.
Le 19 avril 2007, le procès fut ouvert. A la treizième audience, le 26
juillet 2007, constatant l’absence de l’avocat du requérant, le tribunal de Loulé nomma l’avocate d’un coaccusé pour assurer la défense du requérant au cours de l’audience. Les plaidoiries de la défense avaient lieu ce jour-là au tribunal de Loulé.
Le tribunal nomma à nouveau l’avocat d’un coaccusé pour assurer la défense du requérant aux audiences des 5 et du 28 novembre 2007, l’avocat du requérant n’ayant pas comparu.
Le 11 décembre 2007, le tribunal de Loulé prononça son jugement, déclarant le requérant coupable d’association de malfaiteurs, d’extorsion et de violation de domicile et le condamna à une peine globale (
cúmulo jurídico)
de treize ans de prison. Le requérant fut acquitté des chefs d’extorsion, non-assistance à personne en danger et vol.
Lors du prononcé, l’avocat du requérant étant absent, le requérant fut à nouveau représenté par l’avocat qui lui avait été commis d’office aux audiences précédentes.
Souhaitant faire appel de la décision du tribunal de Loulé, le requérant contacta son avocat à plusieurs reprises, en vain.
Le 15 février 2008, le requérant adressa une requête au tribunal de Loulé où, se plaignant du manque d’assistance de son avocat commis d’office, il demandait la désignation d’un autre avocat et la prorogation du délai de recours.
Par une ordonnance du 18 février 2008, le tribunal ordonna la substitution de l’avocat qui avait été nommé, rejetant toutefois la demande de prorogation du délai de recours.
Le 11 mars 2008, le barreau de Faro désigna un nouvel avocat pour représenter le requérant.
Le 12 mars 2008, le requérant envoya à la cour d’appel d’Évora une requête se plaignant des carences de ses avocats commis d’office et du fait de n’avoir pu, en conséquence, faire appel de son jugement. Sa requête fut renvoyée au tribunal de Loulé. Le requérant présenta à nouveau ces griefs à la cour d’appel d’Évora le 21 avril, le 23 juin, le 6 octobre (requête envoyée en russe) et le 7 novembre 2008. Il allègue n’avoir jamais reçu de réponse à ces requêtes.
Le 8 mai 2008, le requérant reçut une copie traduite vers le russe du jugement du tribunal de Loulé du 11 décembre 2007.
1.
En invoquant l’article 6 § 3 c) de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié d’une véritable assistance juridique. Il fait valoir que le premier avocat lui ayant été commis d’office au titre de l’aide juridictionnelle assurait également la défense d’autres coaccusés. Il soutient également n’avoir pas été assisté par un avocat du 3 octobre au 9
novembre
2005 et du 11 septembre 2006 au 19 avril 2007. Finalement, il se plaint de ne pas avoir été informé du dessaisissement de son troisième avocat commis d’office ce qui a porté préjudice à sa défense et a fait échouer sa possibilité de faire appel de la décision du tribunal de Loulé.
2.
En invoquant l’article 6 § 3 d), le requérant se plaint de n’avoir pu assister à l’audience de deux témoins à charge, en violation du principe du contradictoire. Le requérant affirme aussi que des témoins à décharges n’ont pas été entendus au cours de son jugement.
3.
En s’appuyant sur l’article 6 § 3 e) de la Convention, le requérant se plaint aussi de n’avoir pas reçu la traduction de tous les éléments de son dossier et de n’avoir obtenu la traduction du jugement du tribunal de Loulé que cinq mois après le prononcé.
4.
En invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant allègue que la couverture médiatique de son procès aurait influencé sa condamnation par le tribunal de Loulé.
5.
En invoquant l’article 5 § 2 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été informé des charges portées contre lui au moment de son arrestation.
6.
Enfin, en invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue avoir été battu par des agents de l’immigration (
Serviço de Estrangeiros e Fronteiras
) au moment de son arrestation. Il se plaint aussi de ses conditions de détention à la prison de Carregueira.
7.
En invoquant l’article 2 du Protocole n
o
7 à la Convention, le requérant se plaint de l’impossibilité de se pourvoir devant la cour d’appel d’Évora contre le jugement du tribunal de Loulé.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la partie requérante pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d’abord que, le 10 mars 2010, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief tiré de l’article 6 § 3 c) de la Convention, ce qui fut porté à la connaissance du requérant par une lettre du 15 mars 2010. Le requérant fut alors informé qu’il devait, à ce stade de la procédure, être représenté par un avocat.
Le 3 mai 2010, le requérant a informé la Cour qu’il avait sollicité la désignation d’un avocat au titre de l’aide juridictionnelle auprès des services sociaux portugais. Le 26 juin 2010, il a informé la Cour que sa demande d’aide juridictionnelle avait été acceptée et qu’il attendait la désignation d’un avocat d’office.
Le 5 juillet 2010, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Le 15 juillet, celles-ci ont été adressées, pour information, au requérant, dans l’attente de la désignation de l’avocat d’office du requérant au niveau interne, dans un délai de trois mois.
Le 19 juillet 2010, le Gouvernement a sollicité la prorogation du délai pour l’envoi de la traduction en français de ses observations, demande à laquelle la présidente de la section a fait droit, ce qui a été porté à la connaissance du requérant par une lettre du greffe du 22 juillet 2010.
Le 22 août 2010, le Gouvernement a transmis au greffe la traduction de ses observations, laquelle a été portée à la connaissance du requérant par une lettre du greffe du 24 août 2010.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 25
novembre
2010, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui
était imparti pour l’indication de l’avocat d’office nommé au niveau interne était échu. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève qu’à ce jour cette lettre est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire
du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stanley Naismith
Françoise Tulkens
Greffier
Présidente