Silva Rodrigues împotriva Portugaliei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE a cererii nr. 40825/10 prezentată de Avelino da SILVA RODRIGUES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 iunie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 19 iulie 2010 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 februarie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Avelino da Silva Rodrigues, este un resortisant portughez, născut în 1948 și rezident în Vila Verde (Portugalia).

El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Alves, avocat la Braga (Portugalia). Guvernul portughez (atl' a fost reprezentat de agentul său, domnul F. Carvalho, procuror general adjunct. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 aprilie 1994, reclamantul sesizează Tribunalul din Barcelos cu privire la o acțiune în răspundere civilă împotriva S. Procedura a luat sfârșit printr-o hotărâre a Tribunalului Constituțional din 3 octombrie 2002. La 15 iulie 2003, reclamantul a introdus în fața Tribunalului de la Barcelos o acțiune în răspundere civilă extracontractuală împotriva statului pentru a se plânge de durata procedurii civile de mai sus.

Această procedură a fost încheiată printr-o hotărâre a Curții Supreme din 14 ianuarie 2010, adusă la cunoștința reclamantului la 20 ianuarie 2010, care l-a adus la cunoștința reclamantului de pretenția sa. GRIEF Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii civile în fața instanței de la Barcelos. ÎN DREPT, reclamantul se plânge de durata procedurii civile în fața Tribunalului de la Barcelos. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Prin scrisoarea din 17 februarie 2011, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere.

În plus, guvernul a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Subsemnatul, domnul F. da Graça Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă domnului Avelino da Silva Rodrigues suma de 1 200 EUR, care acoperă orice prejudiciu moral și 1 000 EUR, acoperind toate cheltuielile și cheltuielile, în conformitate cu cererea înregistrată la nr. 40825/10 privind termenul rezonabil. Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Õ Guvernul recunoaște că, în cazul de față, a existat o încălcare a art. 6 1 din Convenție. Printr-o scrisoare din 22 martie 2011, reclamantul și-a exprimat opinia conform căreia suma indicată în declarația guvernului era mult prea mică. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03).

Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Portugaliei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 V; Majewski c. Polonia, 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007; și, în special, în ceea ce privește Portugalia, a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, n 33729/06, §§ 38-40, 10 iunie 2008, Anticor-Sociedade de Anti-Corrosão, Lda.

c. Portugalia, n 33661/06, § 25-30, 23 februarie 2010). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Preced act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.

Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION de la requête n o 40825/10 présentée par Avelino da SILVA RODRIGUES contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 juin 2011 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 19 juillet 2010 ; Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17 février 2011 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Avelino da Silva Rodrigues, est un ressortissant portugais, né en 1948 et résidant à Vila Verde (Portugal).

Il a été représenté devant la Cour par M e A. Alves, avocat à Braga (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 14 avril 1994, le requérant saisit le tribunal de Barcelos d’une action en responsabilité civile contre S. La procédure prit fin par un arrêt du Tribunal constitutionnel du 3 octobre 2002. Le 15 juillet 2003, le requérant introduisit devant le tribunal de Barcelos une action en responsabilité civile extracontractuelle contre l’Etat pour se plaindre de la durée de la procédure civile ci-dessus.

Cette procédure fut conclue par un arrêt de la Cour suprême du 14 janvier 2010, porté à la connaissance du requérant le 20 janvier 2010, déboutant le requérant de sa prétention. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure civile devant le tribunal de Barcelos. EN DROIT Le requérant se plaint de la durée de la procédure civile devant le tribunal de Barcelos. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont les passages pertinents sont ainsi libellés : « « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » » Par une lettre du 17 février 2011 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête.

Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, procureur général adjointe, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. Avelino da Silva Rodrigues la somme de 1 200 euros, couvrant tout préjudice moral et 1 000 euros, couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n o 40825/10, portant sur le délai raisonnable. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 de la Convention.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 22 mars 2011, le requérant a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration du Gouvernement était d’un montant beaucoup trop faible. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.

L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI ; WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.) n o 11602/02, 26 juin 2007 ; et Sulwińska c. Pologne (déc.) n o 28953/03). La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre le Portugal, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000 ‑ VII ; Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ‑ V ; Majewski c. Pologne , n o 52690/99, 11 octobre 2005 ; et Wende et Kukówka c. Pologne , n o 56026/00, 10 mai 2007 ; et s’agissant du Portugal, voir notamment, Martins Castro et Alves Correia de Castro c. Portugal , n o 33729/06, §§ 38-40, 10 juin 2008, Anticor-Sociedade de Anti-Corrosão, Lda.

c. Portugal , n o 33661/06, §§ 25-30, 23 février 2010). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président