CASE OF NAUDO AND MALOUM AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF NAUDO AND MALOUM AGAINST FRANCE (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)59 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Naudo și Maloum împotriva Franței (Declarația n 35469/06, hotărârea nr. 08/10/2009, finală la 08/01/2010) (Declarația n 35471/06, hotărârea nr. 08/10/2009, finală la 08/01/2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc lungimea excesivă a detenției reclamanților în reținere (violații articolului 5 alineatul (3)); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Amintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate de Curte, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; Amintind că nu a fost necesară nicio măsură individuală, deoarece perioadele de detenție în reținere în cauză s-au încheiat până la momentul în care Curtea și-a pronunțat hotărârile și, în absența unei cereri de la reclamanții, Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă; Amintind că măsurile generale au fost deja adoptate în cadrul cazurilor Muller (Rezoluția finală ResDH (2003)50) și Etcheveste și Bidart (Rezoluția finală CM/ResDH(2007)39); DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a ședință a deputaților miniștri