- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 iunie 2011
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Inadmisibil
Burov împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Ion Burov, este un național moldovenesc născut în 1948 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Panțiru, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. La o dată neespecificată, reclamantul, fostul polițist, a instituit o procedură civilă împotriva fostului său angajat, Ministerul Afacerilor Interne („ Ministerul”), cerând plata achizițiilor salariale. Prin o hotărâre finală din 19 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a ordonat Ministerului să plătească reclamantului o sumă de 909 lei moldoveni (MDL) (69 euro (EUR) la momentul respectiv) în achiziții salariale și 500 MDL (EUR 38) pentru taxele avocatului său: un total echivalent cu 107 euro.
Valoarea de MDL 909 a reprezentat diferența dintre suma plătită efectiv reclamantului pentru lipsa forțată de muncă pentru perioada 1997-2000 (MDL 17,547) și suma la care are dreptul în conformitate cu legea (MDL 18,547). Curtea Supremă de Justiție a ordonat, de asemenea, Ministerului să calculeze și să plătească reclamantului o compensație suplimentară (premiul-recompensă) pentru o perioadă de lucru între 1 ianuarie 1997 și 24 martie 1997. La 29 august 2002 și 24 iunie 2004, reclamantul a solicitat fără succes o redeschidere a procedurii care s-a încheiat în hotărârea finală în favoarea sa. Potrivit reclamantului, hotărârea finală în favoarea sa nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Reclamantul susține că în 1996 a depus o acțiune în fața Curții de District Rîșcani, cerând restituirea proprietăților naționalizate, care erau deținute anterior de familia sa.
Potrivit acestuia, Curtea de District nu a examinat reclamația sa până în 2003. La o dată neespecificată, reclamantul a contestat o decizie luată de autoritățile locale de a refuza să-l elibereze cu un permis de construcție. Prin o hotărâre finală din 6 iunie 2002, Curtea de Apel a Republicii Moldova (Curtea de Apel a Republicii Moldova) a respins cererea sa ca fiind nefondată. 10. Prin hotărârea Curții Regionale Chișinău (Tribunalul Chișinău) din 30 octombrie 2002, reclamantul a fost atribuit MDL 32.301 (2.384) în daune pentru concediere ilegală. Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârea finală a Curții de Apel a Republicii Moldova la 14 ianuarie 2003. 11. Reclamantul a prezentat documente, conform căreia a inițiat mai multe seturi de proceduri civile între 1997 și 2008, în plus față de cele rezumate mai sus.
Potrivit facturilor prezentate, el a plătit în mod regulat taxele reprezentanților săi. Astfel, el a plătit la diferite avocați, respectiv la 2.970 MDL (aproximativ 436) în 1997, MDL 524 (aproximativ 46 EUR) în 2000, MDL 1000 (aproximativ 87 EUR) în 2001, MDL 2.700 (aproximativ 172) în 2005 și MDL 2.300 (aproximativ 143) între 2006 și 2008. Aceste plăți s-au ridicat cumulativ la MDL 9.494 (aproximativ 884). 12. În cursul anului 2001, reclamantul a început să construiască un gard decorativ în jurul proprietății sale. Potrivit facturilor, el a plătit 5 540 MDL (aproximativ 481) pentru materialele de construcție și 1 500 MDL (137 EUR) contractanților. 13. În sfârșit, reclamantul a susținut, în justa sa satisfacție, că a plătit 1 280 EUR în taxe pentru reprezentantul său în fața Curții.
14. Legea internă relevantă a fost stabilită în Prodan c. Moldova (nr. 49806/99, CEDH 2004III (extracte)).
1. The applicant, Mr Ion Burov, is a Moldovan national who was born in 1948 and lives in Chișinău. He was represented before the Court by Mr V. Panțîru, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.
On an unspecified date, the applicant, a former policeman, instituted civil proceedings against his ex-employer, the Ministry of Internal Affairs (“the Ministry”), seeking payment of salary arrears.
By a final judgment of 19 June 2002, the Supreme Court of Justice ordered the Ministry to pay the applicant an amount of 909 Moldovan lei (MDL) (69 euros (EUR) at the time) in salary arrears and MDL 500 (EUR 38) for his lawyer’s fees: a total equivalent to EUR 107.
The amount of MDL 909 represented the difference between the sum which had been effectively paid to the applicant for forced absence from work for the period 1997-2000 (MDL 17,547) and the sum to which he was entitled according to the law (MDL 18,547). The Supreme Court of Justice also ordered the Ministry to calculate and pay the applicant an additional compensation (premiul-recompensă) for a period of work from 1 January 1997 to 24 March 1997.
On 29 August 2002 and 24 June 2004 the applicant unsuccessfully sought a reopening of the proceedings which had ended in the final judgment in his favour.
According to the applicant, the final judgment in his favour has not been enforced to date.
The applicant claims that in 1996 he lodged a court action before the Rîșcani District Court, seeking restitution of nationalised property, which had been previously owned by his family. According to him, the District Court did not examine his claim until 2003. The outcome of these proceedings is unknown.
On an unspecified date, the applicant challenged a decision taken by the local authorities to refuse to issue him with a building permit.
By a final judgment of 6 June 2002, the Court of Appeal of the Republic of Moldova (Curtea de Apel a Republicii Moldova) rejected his claim as ill-founded.
By a judgment of the Chișinău Regional Court (Tribunalul Chișinău) of 30 October 2002 the applicant was awarded MDL 32,301 (EUR 2,384) in damages for unlawful dismissal. This judgment was confirmed by a final judgment of the Court of Appeal of the Republic of Moldova on 14 January 2003.
The applicant submitted documents, according to which he had initiated several sets of civil proceedings between 1997 and 2008, in addition to those summarised above. According to the submitted invoices, he regularly paid his representatives’ fees. Thus, he paid to different lawyers, respectively, MDL 2,970 (approximately EUR 436) in 1997, MDL 524 (approximately EUR 46) in 2000, MDL 1,000 (approximately EUR 87) in 2001, MDL 2,700 (approximately EUR 172) in 2005 and MDL 2,300 (approximately EUR 143) between 2006 and 2008. These payments amounted cumulatively to MDL 9,494 (approximately EUR 884).
During 2001 the applicant started to build a decorative fence around his property. According to the invoices, he paid MDL 5,540 (approximately EUR 481) for the construction materials and MDL 1,500 (EUR 137) to the contractors.
Finally, the applicant claimed in his just satisfaction claims that he had paid EUR 1,280 in fees to his representative before the Court. He did not ask the Court for legal aid.
The relevant domestic law has been set out in Prodan v. Moldova (no. 49806/99, ECHR 2004III (extracts)).