CtEDO 14.06.2011 Auto

KARP v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
14.06.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KARP v. POLAND (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14926/10 de către Maria KARP împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 14 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Zdravka Kalaydjieva, președinte, Lech Garlicki, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 martie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 aprilie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Maria Karp, este un național polonez născut în 1962 și trăiește în Słubice. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 17 decembrie 2007 a fost acuzată penală împotriva reclamantului în fața Biroului Procurorului Regional din Gorzow Wielkopolski. A fost acuzată de corupție și folosind un document falsificat. În aceeași zi, procurorul a auzit reclamantul. La 22 septembrie 2008, reclamantul a solicitat numirea unui expert în psihiatrie pentru a da un aviz asupra sănătății mentale. La 3 decembrie 2008, reclamantul s-a plâns de inactivitate a procurorului responsabil de anchetă. A depus plângere la Biroul Procurorului Regional din Gorzow Wielkopolski. La 23 februarie 2009, reclamantul a depus o altă plângere de inactivitate la Ministerul Justiției. La 23 septembrie 2009, un expert a prezentat un raport. Se pare că ancheta este încă în așteptare. Nici un proiect de pronunțare a acuzării nu a fost încă depus împotriva reclamantului. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La 10 iunie 2009, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului la o investigație efectuată sau supravegheată de un procuror și la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu przygotowawczym prowadzonym lub nadzorowanym przez prokuratora i postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). La 14 septembrie 2009, Curtea regională Zielona Góra a respins Curtea regională Zielona Góra Denumirea reclamantului este nefondată. Curtea, după examinarea numai a perioadei de la intrarea în vigoare a modificărilor la Legea de 2004 din mai 2009, nu a constatat întârzieri în investigația penală efectuată împotriva reclamantului după această dată. Lungimea excesivă a procedurilor judiciare și de executare, în special dispozițiile aplicabile ale Legii din 2004, sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V, și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 VIII, și în hotărârile sale în cazurile Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00, §§ 46, ECHR 2005 V și Krzysztofiak c. Polonia , nr. 38018/07, §§ 31, 20 aprilie 2010. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: "În hotărârea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... " Prin scrisoarea din 7 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „...Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea lor a duratei necorespunzătoare a procedurii pregătitoare ale reclamantului (art. 6 § 1 din Convenție). Prin urmare, Guvernul este dispus să accepte cererile reclamantului la maxim 6000 PLN. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi a fost acceptat de Curte ca fiind „orice alt motiv” care justifică izbucnirea cazului din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. (...) În timp ce transpira din declarația unilaterală a Guvernului, Guvernul a acceptat să plătească reclamantului suma de 6000 PLN în cazul în care Curtea izbucnește cazul din lista sa.” Într-o scrisoare din 30 aprilie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). Curtea observă, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata anchetei impugnate, care este încă în așteptare. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Zdravka Kalaydjieva Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă