CASE OF NGUYEN v. DENMARK
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8 - Expulsion;Article 8-1 - Respect for family life;Respect for private life)
CASE OF NGUYEN v. DENMARK (CtEDO, 2024)
CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIIIONARE A NGUYEN/DINAMARCĂ (depunerea nr. 2116/21) Art. 8 • Expulsie • Viața privată și de familie • Expulzarea disproporțională a migrantului stabilit combinată cu interdicția de reîntrare de 12 ani în urma condamnărilor pentru infracțiuni grave • Întrebarea rolului subordonat al reclamantului în infracțiunile neatenționate • Lipsa condamnărilor prealabile și a avertizărilor de expulzare • Nici un examen al criteriilor privind „interesul și bunăstarea copiilor” și a rolului reclamantului de principal îngrijitor al fiicei sale cu handicap • Legături foarte puternice cu Danemarca în contrast cu țara de origine a sa Pregătită de Registru. Nu leagă Curtea. STRASBOURG 9 aprilie 2024 FINAL 09/07/2024 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nguyen c. Danemarca, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer , Președintele Faris Vehabović, Branko Lubarda, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Andrea Tamietti, grefierul secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 2116/21) împotriva Regatului Danemarcei depus la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o națională vietnameză, dna Thi Kim Oanh Nguyen („reclamantul”), la 22 decembrie 2020; decizia de a anunța guvernul danez („ Guvernul”), observațiile părților; După deliberarea în particular la 19 martie 2024, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: INTRODUCȚIE Cererea se referă la o procedură penală de expulzare a unui migrant stabilit. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție. Reclamantul s-a născut în 1974 și trăiește la Copenhaga. Ea a fost reprezentată de dl Jesper Storm Thygesen, un avocat practicant la Copenhaga. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dna Vibeke Pasternak Jørgensen, de la Ministerul Afacerilor Externe, și de co-agentul lor, dna Nina Holst Christensen, de la Ministerul Justiției. Faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează. La 18 mai 1989, când reclamantul avea 13 ani, a intrat în Danemarca, împreună cu părinții ei, și a primit un permis de ședere în temeiul articolului 8, citit cu art. 7 alineatul (1) din Legea daneză privind extratereștrii ( udlændingeloven ) ca refugiat în cotă. A fost acordat un permis de ședere permanentă la 23 iunie 1994. Prin hotărârea Retten i Nykøbing Falster de 18 Iunie 2019, reclamantul a fost condamnat, în temeiul articolului 191 din Codul Penal (cu o condamnare de închisoare de până la zece ani) și al Legii privind substanțele controlate (bekendtgørelse om euforiserende stoffer ), la patru conturi de infracțiuni grave de droguri (în parte tentate), în cazul în care, împreună cu unii alți co-apărători, ea a crescut și are un număr considerabil de plante de cannabis și tăiere de cannabis, cu intenția de a fabrica o cantitate semnificativă de hashish (total de peste 125 kg din patru locuri de producție separate) destinate distribuției la mai multe persoane sau pentru o sumă semnificativă. De asemenea, a fost condamnată în conformitate cu art. 276 citit cu art. 286 § 1 din Codul penal pentru patru conturi de furt de o natură deosebit de agravată, în cazul în care, împreună cu alți co-apărători, a avut o apropiere ilegală a energiei electrice, infligând astfel pierderi financiare de peste 1,8 milioane de coroane daneze (DKK – aproximativ 245.000 de euro (EUR) pentru două companii de energie. Reclamantul a fost condamnat la trei ani de închisoare și expulzat din Danemarca cu o interdicție permanentă de reîntrare. În sensul procedurii penale, Consiliul extraterestre (Udlændingestirelsen ) a colectat informații cu privire la circumstanțele personale ale reclamantului, care a inclus faptul că reclamantul rezidă legal în Danemarca din mai 1989, adică, mai mult de nouăzeci și nouă de ani în acel moment. Ea a locuit cu părinții ei și fiica ei de 15 ani. A avut, de asemenea, două fiice adulte cu vârsta de 20 și 23 de ani, înainte de Curtea de District, reclamantul a declarat, printre altele, , că ea a lucrat ca chelner într-un restaurant . Ea a fost în vacanță de mai multe ori în Vietnam . Fiica ei de 20 de ani a fost bolnavă mental și a încercat recent sinuciderea prin sărirea dintr-o fereastră pe etajul al doilea de o clădire . Datorită rănirilor din toamna , fiica este paralizată într-o parte a corpului și orb într-un ochi . Reclamantul a fost îngrijitorul principal al fiicei . Rațiunea Curții de District în ceea ce privește ordonanța de expulzare a fost următoarea: „... [reclamantul] este condamnat la închisoare pentru un termen de trei ani. Curtea a luat în considerare natura profesională a infracțiunilor, cantitatea de haș și faptul că [reclamantul] a jucat un rol important. De la art. 22 alineatul (1) litera (iv) și (vi), citiți cu art. 22 alineatul (1) litera (ii), citiți cu art. 26 alineatul (2) din Legea privind extratereștrii, acuzatul trebuie expulsat dacă nu ar fi expulzat „pentru sigure” este contrar obligațiilor internaționale ale Danemarcei. În evaluarea acesteia, este esențial [pentru a lua în considerare] dacă o astfel de expulsie ar fi contrar articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea vieții private și de familie. Scopul expulzării este de a preveni tulburarea sau crima, care sunt motive legitime în temeiul art. 8 § 2. În consecință, este esențial [de a determina] dacă expulzarea trebuie considerată necesară pentru aceste scopuri, a căror evaluare trebuie să se bazeze pe un test de proporționalitate. Unele dintre criteriile luate în considerare în testul de proporționalitate apar din hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 23 iunie 2008 la Maslov c. Austria Testul de proporționalitate trebuie să includă nevoile societale de expulzare, în special ținând seama de natura infracțiunii comise de extraterestrul în prezent și anterior, precum și de durata șederii sale în Danemarca și în țara de origine, precum și de soliditatea oricărei legături familiale, sociale și culturale cu Danemarca și cu țara la care extraterestrul ar fi fost expulsat. Pentru un migrant stabilit ca [de reclamantul], care a intrat în Danemarca ca copil și a cheltuit în mod legal toată sau partea majoră a copilăriei și tinerilor ei în Danemarca, sunt necesare motive foarte grave pentru a justifica expulziarea. Pe baza informațiilor disponibile, instanța consideră că legăturile sociale și culturale [de reclamantul] cu Danemarca sunt mult mai puternice decât legăturile ei cu Vietnam. [Reclamantul] are trei copii care locuiesc în Danemarca, dintre care cel mai mic este sub 18 ani. Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor ale căror [reclamantul] a fost condamnat astăzi și pe baza unei evaluări generale, instanța constată că semnificația considerațiilor [în favoarea] expulzării reclamantului combinate cu o interdicție permanentă de reîntrare depășește semnificația considerațiilor împotriva expulzării, și anume, legăturile puternice [ale reclamantului] cu Danemarca și legăturile slabe cu Vietnam, având în vedere, printre altele , faptul că acuzatul a fost condamnat la închisoare pentru o perioadă de trei ani pentru infracțiuni foarte grave. Pe baza celor de mai sus, instanța concluzionează că expulziarea combinată cu o interdicție permanentă de reîntrare nu va constitui o ingerință disproporționată contrar articolului 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Faptul că [reclamantul] nu a primit anterior o condamnare suspendată de expulsie nu poate duce la un rezultat diferit. Pe această bază, Curtea permite cererea de expulzare combinată cu o interdicție permanentă de reintrare în conformitate cu art. 22 alineatul (1) litera (ii), (iv) și (vi), citită cu art. 32 alineatul (2) litera (v) din Legea extraterestră.” Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret înainte de care a declarat, printre altele, că copiii ei s-au născut în Danemarca și sunt resortisanți danezi. După nouă ani de școală a început un curs pentru a deveni asistent tehnic, dar nu a finalizat programul. A fost angajată la cafenele și restaurante de la vârsta de 21 de ani. Tatăl copiilor ei, cu care nu mai avea o relație, locuia în Danemarca. Fiica ei bolnavă mentală, pentru care reclamantul a fost principalul îngrijitor, nu a locuit cu ea deoarece reclamantul a lucrat mult și a avut prea puțin timp. Copiii ei nu ar fi putut să vină cu ea în Vietnam deoarece ei erau resortisanți danezi și nu știau nimic despre Vietnam. Prin o hotărâre din 26 iunie 2020 Curtea Înaltă a achitat parțial reclamantul (pe conturile 2, 3, 4 și 5, privind producția și posesia instalațiilor de cannabis pe două dintre cele patru locuri de producție și furtul de energie electrică aferent acestuia – a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus), și a susținut parțial hotărârea Curții de District (conturile 7, 8, 9 și 10). Prin urmare, a redus condamnarea la un an și șase luni de închisoare. Acesta a luat în considerare natura profesională a infracțiunilor, cantitatea de hashish și faptul că reclamantul nu a îndeplinit decât sarcini practice. În contrast, s-a constatat că doi co-acuzați au avut un rol superior și de coordonare. În ceea ce privește ordonanța de expulsie, Curtea Înaltă a redus interdicția de reintrare la douăsprezece ani și s-a constatat după cum urmează: [Reclamantul] a intrat în Danemarca la vârsta de 13 ani și a petrecut astfel copilăria în Vietnam. Ea vorbește și citește vietnamești cu fluent și a fost asistată de un interpret într-o măsură mică în timpul procedurii. În plus, a fost în Vietnam de mai multe ori în sărbători lungi, cel mai recent în 2018. Trei copii ai ei, cei mai tineri dintre care au 16 ani, părinții ei și șapte frați locuiesc în Danemarca. Are legături permanente cu piața forței de muncă, dar nu are educație. Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor a căror [reclamantul] a fost condamnat și pe baza unei evaluări generale, instanța susține ordinul de expulzare [reclamantul], cu diferența că interdicția de reintrare este stabilită la douăsprezece ani în conformitate cu art. 22 alineatul (1) litera (ii), (iv) și (vi), art. 32 alineatul (1) și art. 32 alineatul (4) litera (vi) din Legea privind extraterestrii.” O cerere a reclamantului de concediu de recurs la Curtea Supremă ( Højesteret ) a fost refuzată la 22 octombrie 2020 de către Comitetul de Permisiune a apelurilor (Procesbevillingsnævnet Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 20 decembrie 2020. La data ultimelor informații disponibile Curții (10 februarie 2023), ordinul de expulzare nu a fost încă pus în aplicare. 16. Dispozițiile relevante ale Legii extratereștrilor (Udlændingeloven ) privind expulzarea au fost prezentate în detaliu, de exemplu, Munir Johana c. Danemarca (nr. 56803/18, § 23-26, 12 ianuarie 2021 și Salem c. Danemarca (nr. 77036/11, § 49-52, 1 decembrie 2016). 17. Secțiunea 24b din Legea privind ordinele de expulzare suspendate cu o perioadă de probă de doi ani a fost modificată prin Legea nr. 469 din 14 mai 2018, care a intrat în vigoare la 16 mai 2018. Noile dispoziții au introdus un sistem de avertizare, care nu prevedea obligația de a specifica o anume perioadă de probă. Secțiunea 32 din Legea privind extratereștrii a fost modificată prin Legea nr. 469 din 14 Mai 2018 și Legea nr. 821 din 9 iunie 2020. S-a explicat în mod scurt, ca urmare a amendamentelor, a fost impusă o interdicție de reintrare: timp de șase ani în cazul în care extraterestru a fost condamnat la închisoare timp de trei luni și un an (secțiunea 32(4)(iv)); timp de 12 ani în cazul în care extraterestru a fost condamnat la închisoare pentru între un an și un an și șase luni (secțiunea) 32(4) vi) și, permanent, dacă extraterestru a fost condamnat la închisoare pentru mai mult de un an și șase luni (secțiunea 32(4) vii)). Cu toate acestea, instanțele au primit discreția de a reduce durata interdicțiilor de reintrare, indiferent dacă este permanentă sau limitată în timp (art. 32 alineatul (5) litera (i)), în cazul în care lungimea ar fi luată în considerare altfel, pentru asigura o încălcare a obligațiilor internaționale ale Danemarcei, inclusiv art. 8 din convenție. Secțiunea 50 din Legea privind extratereștriile a fost modificată prin Legea nr. 919 din 21 iunie 2022. Ca urmare a amendamentului, atunci când se efectuează o revizuire ulterioară a revocării unei ordine de expulsie, instanțele daneze sunt în măsură să impună o interdicție de reîntrare pentru o perioadă mai scurtă decât cea specificată anterior, indiferent de momentul în care infracțiunile penale au fost comise, dacă constată, la momentul reexaminării, că este necesară o scurtare a perioadei pentru a se asigura că ordinul de expulsie intră în domeniul de aplicare al obligațiilor internaționale ale Danemarcei (a se vedea, de asemenea, inter alia Noorzae c. Danemarca , nr. 44810/20, §§ 13-15, 5 septembrie 2023). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI 20. Reclamantul s-a plâns că Hotărârea Înaltului Tribunal din 26 iunie 2020 de a o expulsa de la Danemarca cu interdicția de reintrare timp de 12 ani (a se vedea punctul 13 de mai sus), care a devenit finală la 22 octombrie 2020 (a se vedea punctul 14 de mai sus), a încălcat art. 8 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește următoarele: „1. Toată lumea are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 21. Guvernul a susținut că plângerea ar trebui declarată vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. 22. Reclamantul nu a fost de acord. 23. În opinia Curții, plângerea nu este vădit nefondată, nici inadmisibilă din alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă Merits Argumentele părților 24. Reclamantul a susținut că interferența se referă atât la dreptul ei de a respecta viața ei privată, cât și la viața ei de familie, aceasta din urmă, în special pentru că avea o fiică minoră și o fiică adultă bolnavă mental care era dependente de ea. Instanțele daneze nu au luat în considerare circumstanțele relevante în cadrul testului de echilibrare, în special faptul că ea nu a avut trecutul penal, că rolul ei în infracțiune a fost de natură subordonată, că ea nu a primit niciodată un avertisment de expulzare, că ea a avut o familie și că ea a avut legături puternice cu Danemarca. Fiica sa handicapată are nevoie de ea pentru a avea grijă de ea. Fiica locuiește cu părinții ei, care nu pot să aibă grijă de ea din cauza vârstei lor. Fiica ei cea mai mică are, de asemenea, probleme de sănătate și a fost spitalizată datorită supradozajului de analgezice. În opinia ei, nu s-a stabilit că există „foarte motive convingătoare” pentru a o expulsa. 25. Guvernul a susținut că instanța daneză a efectuat testul de proporționalitate îndeaproape, echilibrarea intereselor opuse și luarea în considerare toate circumstanțele personale ale reclamantului. Reclamantul a comis infracțiuni grave de droguri și furt de o natură deosebit de agravată. În plus, din moment ce instanța internă a luat în considerare cazul în mod specific în funcție de art. 8 din Convenția și jurisprudența relevantă a Curții, Curtea ar trebui să fie renunțată, având în vedere principiul subsidiarității, să ignore rezultatul evaluării efectuate de instanțele naționale. Evaluarea Curții (a) Principiile generale 26. Criteriile relevante care trebuie aplicate au fost stabilite în, printre alte autorități, Üner v. Țările de Jos ([GC], nr. 464110/99, §§ 54-60, CEDH 2006-XII) și Maslov v. Austria ([GC], nr. 1638/03 , §§ 68-76, CEDO 2008). (b) Aplicarea acestor principii în cazul în cauză 27. Curtea constată că a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a vieții sale de familie în sensul articolului 8, că ordinul de expulzare și interzicerea de reintrare au fost „în conformitate cu legea” și că au urmărit obiectivul legitim de prevenire a tulburărilor și a criminalității (a se vedea, de asemenea, Salem v. Danemarca, nr. 77036/11, § 61, 1 decembrie 2016). 28. În ceea ce privește problema dacă interferența a fost „necesară într-o societate democratică”, Curtea constată că instanța daneză a luat ca punct de plecare legală secțiunile relevante ale Legii extratereștrilor, Codului penal și criteriile care trebuie aplicate în evaluarea proporționalității în temeiul articolului 8 din Convenția și jurisprudența Curții. Curtea recunoaște că instanța internă a examinat în detaliu criteriile relevante având în vedere faptul că sunt necesare motive foarte serioase pentru a justifica expulzarea reclamantului, un migrant stabilit care a intrat în Danemarca la vârsta de 13 ani și a fost rezidentă legal în țara gazdă pentru majoritatea copilăriei și tinerilor (a se vedea Maslov Prin urmare, Curtea este invitată să examineze dacă „foarte motive grave” ale acestui tip au fost adecvate aduse și examinate de autoritățile naționale la evaluarea cazului reclamantului (a se vedea Noorzae c. Danemarca , nr. 44810/20, § 25, 5 septembrie 2023, și Sharifi c. Danemarca , nr. 31434/21, § 2, 5 septembrie 2023). 29. Curtea Înaltă a acordat o importanță deosebită la gravitatea infracțiunii comise și la sentința impusă. Reclamantul a fost condamnat în temeiul articolului 191 din Codul penal pentru, în comun cu alți co-apăratori, care au crescut și deținut un număr considerabil de plante de cannabis și tăiere de cannabis cu intenția de a fabrica o cantitate semnificativă de hashish pe două situri de producție, destinate distribuției la mai multe persoane sau pentru o sumă semnificativă, și, în conformitate cu art. 276 citit cu art. 286 § 1 din Codul penal, furt de o natură deosebit de agravată a energiei electrice în raport cu această activitate de producție. Ea a fost condamnată la un an și la șase luni de închisoare (a se vedea punctele 6, 7 și 12 de mai sus). Curtea Înaltă nu a abordat în mod specific – atunci când a decis expulzarea și durata interdicției de reintrare – rolul subordonat al reclamantului care s-a constatat că a îndeplinit doar sarcini practice în contrast cu cele ale co-apărătorilor ei care au avut un rol superior și de coordonare. 30. În ceea ce privește criteriul „lungătatea șederii reclamantului în țara din care va fi expulzat”, Curtea Înaltă a luat în considerare în mod corespunzător faptul că reclamantul avea aproximativ 13 ani atunci când a sosit în Danemarca și a rezistat în mod legal acolo de nouăzeci și nouă de ani (a se vedea mutatis mutandis Noorzae , citat mai sus § 28, și Sharifi, citat mai sus § 28). 31. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 20 decembrie 2020, după ce ordinul de expulzare a devenit final la 22 octombrie 2020 (a se vedea punctele 14 și 15 de mai sus). În consecință, criteriul „temporul care a trecut de la comisia infracțiunii și comportamentul reclamantului în cursul acestei perioade” nu apare relevant în acest caz. Cu toate acestea, se observă că, la data celor mai recente informații disponibile Curții (10 februarie 2023), ordinul de expulzare nu a fost încă pus în aplicare (a se vedea punctul 15 de mai sus). 32. În ceea ce privește criteriul „soliditatea legăturilor sociale, culturale și familiale cu țara gazdă și cu țara de destinație”, Curtea Înaltă a luat în considerare în mod corespunzător acest lucru și a acceptat faptul că legăturile reclamantei cu Danemarca au fost mai puternice decât legăturile ei cu Vietnam. 33. Reclamantul a avut trei fiice cu vârsta de 15 ani, 20 și 23 de ani, atunci când cazul era în așteptare în fața Curții de District (a se vedea punctul 9 de mai sus). Întrucât sunt cetățeni danezi, ei vor putea rămâne în Danemarca dacă reclamantul este expulsat și doi dintre ei erau deja de vârsta. Cu toate acestea, fiica care era încă minoră locuia cu reclamantul (și părinții reclamantului) atunci. Se pare că tatăl copilului a trăit în Danemarca. Cu toate acestea, în hotărârea sa din 26 iunie 2020 (a se vedea punctele 12 și 13 de mai sus), Curtea Înaltă nu a abordat în continuare criteriile referitoare la „interesul cel mai bun și bunăstarea copiilor” (a se vedea Üner , citat mai sus, § 58). Nici nu a abordat informațiile, furnizate de solicitant, că ea a fost principala îngrijitoare a fiicei sale de 20 de ani, care este handicapată mental și fizic (vezi punctele 9 și 11 de mai sus). 34. În cele din urmă, va fi avută în vedere durata ordinei de expulsie, în special dacă interdicția de reintrare a fost de durată limitată sau nelimitată. Curtea a considerat anterior o astfel de interdicție disproporționată din cauza duratei sale nelimitate, în timp ce în alte cazuri a considerat durata limitată a unei ordine de excludere a fi un factor care cântărește în favoarea de a fi proporțional (a se vedea, de exemplu, Savran v. Danemarca [GC], nr. 57467/15, §§§ 182 și 199, 7 decembrie 2021, precum și cazurile menționate în el. Unul dintre elementele care se bazează în acest sens a fost dacă infracțiunea care a dus la ordinul de expulsie a fost de o asemenea natură că persoana în cauză a constituit o amenințare gravă pentru ordinea publică (a se vedea, printre altele, Ezzouhdi v. Franța , nr. 47160/99, § 34, 13 februarie 2001; Keles v. Germania , nr. 32231/02, § 59, 27 octombrie 2005 și Bousarra v. Franța , nr. 25672/07 , § 53, 23 septembrie 2010, în care Curtea a constatat că persoanele în cauză nu constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică; a se vedea și Mutlag v. Germania , nr. 40601/05, §§ 61-62, 25 martie 2010, și Balogun v. Regatul Unit , nr. 60286/09, § 49, 10 aprilie 2012, în care Curtea a constatat că persoana în cauză constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică. 35. În cazul în cauză, Curtea nu pune în subsol concluzia că infracțiunea care a condus la ordonanța de expulsie a fost de o asemenea natură că a reprezentat o amenințare pentru ordinea publică în acel moment (a se vedea, de asemenea, printre alte autorități și mutatis mutandis) Abdi v. Danemarca , nr. 41643/19 , § 39, 14 septembrie 2021; Mutlag , citat mai sus §§ 61-62; Balogun , citat mai sus § 53; Noorzae , citat mai sus § 32: și Sharifi , citat mai sus § 33). Cu toate acestea, menționează că rolul reclamantului în infracțiuni era pur și simplu de natură practică și că, înainte de cazul în cauză, ea nu a fost condamnată sau a prezentat niciun comportament care indică că, în general, a reprezentat o amenințare pentru ordinea publică. În acest sens, acest caz se asemănă cu situația, de exemplu, Ezzouhdi (citată mai sus, § 34), Abdi (citată mai sus, § 40), Noorzae (citat mai sus, § 33), și Sharifi (citat mai sus, § 34). 37. De asemenea, Curtea observă că reclamantul nu a fost avertizat anterior cu privire la riscul de expulzie sau a dat un ordin de expulzie condițională (a se vedea, de exemplu, Abdi , citat mai sus, § 41, Noorzae, citat mai sus, § 34, și Sharifi, citat mai sus, § 35). 38. Cu toate acestea, în ciuda faptului că reclamantul nu a avut condamnare anterioară care să demonstreze că a constituit o amenințare pentru ordinea publică, că nu a primit niciun avertisment anterior cu privire la riscul de expulzie, că a avut o fiică minoră și că a fost îngrijitoare principală a fiicei sale adulte cu handicap, și deși a fost impusă o condamnare relativ lentă în acest caz (compare Abdi , citat mai sus, § 42), Curtea Înaltă a hotărât să combine expulzarea reclamantului cu o interdicție de reîntrare timp de 12 ani, deși ar fi putut reduce durata interdicției de reîntrare (a se vedea punctul 18 de mai sus și contrastul Savran , citat mai sus, § 200). 39. Observația de mai sus ar trebui să fie observată, de asemenea, în funcție de faptul că reclamantul a sosit în Danemarca la o vârstă foarte tânără și a rezistat în mod legal acolo de aproximativ nouăzeci și, prin urmare, a avut legături foarte puternice cu Danemarca, în contraste cu legăturile ei cu Vietnam. 40. Prin urmare, Curtea consideră, având în vedere toate circumstanțele cauzei, că expulziarea reclamantului combinată cu interdicția de reintrare timp de 12 ani a fost disproporționată (a se vedea, în special și mutatis mutandis Ezzouhdi , citat mai sus §§ 34-35; Keles , citat mai sus § 66; Bousarra , citat mai sus §§ 53-54; și Abdi , citat mai sus, § 44, deși toate aceste cazuri se referă la interdicțiile permanente de reintrare). 41. Rezultă că s-a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 42. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 43. Reclamantul a solicitat 20.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 44. Guvernul a susținut că afirmația este excesivă și că constatarea unei încălcări în sine ar constitui o satisfacție adecvată. 45. Curtea consideră că, având în vedere circumstanțele cazului, concluzia pe care a ajuns-o în temeiul articolului 8 din Convenție constituie suficientă satisfacție în ceea ce privește orice prejudicii morale care ar fi putut fi susținute de reclamant. Prin urmare, aceasta nu are o atribuire sub acest cap (a se vedea, de exemplu, Savran , citat mai sus, § 208, precum și jurisprudența citată în respectiva jurisprudență. Noorzae, citat mai sus, § 43). Costuri și cheltuieli 46. Reclamantul a solicitat 40.420 coroane daneze (DKK – aproximativ 5.400 EUR) plus TVA pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, corespunzând taxelor juridice pentru un total de 21,5 ore de muncă efectuate de reprezentantul ei. 47. Guvernul a subliniat că reclamantul a solicitat asistență juridică în temeiul Legii Daneze privind Ajutorul Legal (Lov) 1999-12-20 nr. 940 om retshjælp til indgivelse og førelse af klageager pentru internaționale klageorganier i henhold til menneskerettledskonventioner 48. În acest caz, este incert dacă reclamantul va fi acordat asistență juridică în temeiul Legii daneze privind asistența juridică. Prin urmare, Curtea consideră necesară evaluarea și hotărârea cererii sale în ceea ce privește costurile și cheltuielile (a se vedea, mutatis mutandis, Noorzae, citat mai sus, § 46). 49. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere documentele în posesia sa, criteriile de mai sus și premiile efectuate în cazuri comparabile împotriva Danemarcei (a se vedea, în special, Noorzae , citat mai sus, § 47), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 5,400 EUR, care acoperă costurile pentru procedurile de față, în măsura în care acestea nu au fost deja acordate în temeiul Legii daneze privind asistența juridică. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție; că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudicii morale suportate de solicitant; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 400 EUR (cincă mii patru sute de euro), în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 aprilie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Gabriele Kucsko-Stadlmayer Președintele grefierului