Godonou împotriva Țărilor de Jos

DIRECȚIUNEA DECIZIE nr. 29754/04 de Sylvestre Adande GODONOU și Karin Jacoba GODONOU-BOEREMA împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 16 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Egbert Myjer, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 10 august 2004, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Sylvestre Adandou Godonou, un național togolez, și soția sa, dna Karin Jacoba Godonou-Boerema, un național Țările de Jos, s-au născut în 1980 și, respectiv, în 1970, și au trăit în Kolham. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna I.M.

Zuidhoek, avocat practicant la Groningen. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl R.A.A. Böcker și dna J. Schukking, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la o încălcare a dreptului lor de a respecta viața de familie în cazul în care, înainte de a fi eligibil pentru un permis de ședere în Țările de Jos, autoritățile olandeze au solicitat primului reclamant să călătorească în Ghana pentru a solicita un permis de ședere provizoriu (matching tot voorlopig verblijf ), ceea ce este realist imposibil pentru el de a face.

Ei au susținut, de asemenea, că expulzarea primului reclamant ar constitui o expulzie de facto a celui de-al doilea reclamant și a copiilor ei, toate resortisanții olandezi, în încălcarea articolului 3 din Protocolul nr. 4. În cele din urmă, reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 6 din Convenție că procedura privind cererea de azil a solicitat primul reclamant nu a fost corectă. La 3 decembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerilor reclamantelor de mai sus. La 12 aprilie 2005, Guvernul a prezentat în Registru observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii. Acestea au fost transmise reclamanților, care au prezentat observații în răspuns la 31 mai 2005. La 27 octombrie 2010, Registrul a trimis reclamanților o scrisoare care solicită informații cu privire la eventualele evoluții suplimentare referitoare la acest caz și le-a cerut să prezinte decizii relevante ale autorităților interne care nu au fost depuse anterior.

În scrisorile din 17 noiembrie 2010 și 6 ianuarie 2011 reprezentantul reclamanților a informat Curtea că reclamanții au dorit să retragă cererea de când primul reclamant a fost eliberat între timp un permis de ședere în Țările de Jos. Având în vedere cele de mai sus și în absența unor circumstanțe speciale referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § 1 lit. (a și (b) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 29754/04 by Sylvestre Adande GODONOU and Karin Jacoba GODONOU-BOEREMA against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 June 2011 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Egbert Myjer, Mihai Poalelungi, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 August 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Sylvestre Adande Godonou, a Togolese national, and his wife Mrs Karin Jacoba Godonou-Boerema, a Netherlands national, were born in 1980 and 1970 respectively and live in Kolham. They were represented before the Court by Ms I.M.

Zuidhoek, a lawyer practising in Groningen. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mr R.A.A. Böcker and Mrs J. Schukking, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicants complained under Article 8 of the Convention about a breach of their right to respect for family life in that, before he was eligible for a residence permit in the Netherlands, the Dutch authorities required the first applicant to travel to Ghana to apply for a provisional residence permit ( machtiging tot voorlopig verblijf ), which it was realistically impossible for him to do. They further argued that the expulsion of the first applicant would amount to a de facto expulsion of the second applicant and her children, all Dutch nationals, in breach of Article 3 of Protocol No. 4. Finally, the applicants complained under Article 6 of the Convention that the proceedings on the first applicant’s request for asylum had not been fair.

On 3 December 2004 the Court decided to give notice to the Government of the applicants’ complaints detailed above. On 12 April 2005 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application. These were forwarded to the applicants, who submitted observations in reply on 31 May 2005. On 27 October 2010 the Registry sent a letter to the applicants requesting information about any possible further developments concerning the present case and asking them to submit any relevant decisions of the domestic authorities which had not been submitted previously. In letters of 17 November 2010 and 6 January 2011 the applicants’ representative informed the Court that the applicants wanted to withdraw the application since the first applicant had in the meantime been issued a residence permit in the Netherlands.

THE LAW In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 § 1 (a and b) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli Luis López Guerra Deputy Registrar President