WARMAHAYE v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 4142/04, de către Hussein Mohamed WARMAHAYE împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Egbert Myjer, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2004, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Hussein Mohamed Warmahaye, este un național somal care s-a născut în 1981 și care stătea în Țările de Jos la momentul prezentei cereri. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna I.M. Zuidhoek, un avocat practicant în Groningen. Guvernul olandez („Guvernul”) au fost reprezentat de agenții lor, dl. R.A.A. Böcker și dna J. Schukking, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul, care provine din Somalia de Sud, s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că expulzarea sa în Somalia de Nord ar expune-l la un risc real de tortură sau de tratament inuman sau degradant. La 30 ianuarie 2004, președintele celei de-a doua secțiuni a hotărât să informeze Guvernul Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul din teritoriul lor (art. 39 din Regulamentul Curții). La 18 martie 2004, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerii reclamantului de mai sus. La 11 mai 2004, Guvernul a prezentat în Registru observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii. Acestea au fost transmise reclamantului la 12 mai 2004, care a fost invitat să prezinte observații în răspuns, dar nu a făcut-o. La 8 aprilie 2011, Registrul a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului care solicită informații cu privire la orice evoluție care ar fi putut fi avut loc, în special dacă orice modificare a avut loc în ceea ce privește statutul rezidențial al reclamantului în Olanda, dacă reprezentantul a fost încă în contact cu reclamantul sau dacă, din câte a fost conștientă, reclamantul a fost încă în Olanda. La 20 aprilie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că ea nu a fost în contact cu clientul ei de o perioadă considerabilă și că nu este conștientă de locul său. Din acest motiv, ea a dorit să retragă cererea. Curtea este de părere că faptul că reclamantul nu a informat reprezentantul său cu privire la locul său actual, trebuie considerat că a pierdut interesul de a-și continua cererea în sensul articolului § 1 litera (a) din Convenție. Având în vedere imposibilitatea de a înființa orice comunicare cu reclamantul, Curtea consideră că reprezentantul nu poate continua în mod semnificativ procedurile de față (a se vedea, mutatis mutandis, Sevgi Erdoğan c. Turcia (striking off), nr. 28492/95, 29 aprilie 2003, și Ali c. Elveția , hotărâre din 5 august 1998, Raporturi și decizii 1998-V, p. 2149, § 32). În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 4142/04

by Hussein Mohamed WARMAHAYE

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

June

2011

as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Egbert Myjer,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 January 2004,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Hussein Mohamed Warmahaye, is a Somali national who was born in 1981 and who was staying in the Netherlands at the time the present application was introduced. He was represented before the Court by Ms I.M. Zuidhoek, a lawyer practising in Groningen. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mr

R.A.A. Böcker and Ms J. Schukking, of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant, who originates from South Somalia, complained under Article 3 of the Convention that his expulsion to North Somalia would expose him to a real risk of torture or inhuman or degrading treatment.

On 30 January 2004 the President of the former Second Section decided to indicate to the Government of the Netherlands that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant from their territory (Rule 39 of the Rules of Court). On 18 March 2004 the Court decided to give notice to the Government of the applicant’s complaint detailed above.

On 11 May 2004 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application. These were forwarded to the applicant on 12 May 2004, who was invited to submit observations in reply but did not do so.

On 8 April 2011 the Registry sent a letter to the applicant’s representative requesting information about any developments that might have occurred, in particular whether any changes had taken place in respect of the applicant’s residential status in the Netherlands, whether the representative was still in contact with the applicant or whether, as far as she was aware, the applicant was still in the Netherlands.

On 20 April 2011 the applicant’s representative informed the Court that she had not been in contact with her client for a considerable time and that she was unaware of his whereabouts. For this reason she wished to withdraw the application.

THE LAW

The Court is of the opinion that the applicant’s failure to inform his representative of his current whereabouts must be taken as indicating that he has lost interest in pursuing his application within the meaning of Article

37

mutatis mutandis

,

Sevgi Erdoğan v. Turkey

(striking out), no.

28492/95, 29 April 2003, and

Ali v. Switzerland

, judgment of 5 August 1998,

Reports of Judgments and Decisions

1998-V, p. 2149, § 32).

In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court concludes that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 § 1 (c) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President