Enright împotriva Irlandei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 61138/08 de către Patrick Joseph ENRIGHT împotriva Irlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 21 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Elisabet Fura, Ann Power, judecători, și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dl Patrick Joseph Enright, este un național irlandez născut în 1960 și locuiește în județul Kerry. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Cullinane, un avocat practicant în Cork.

Guvernul irlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P, White, al Departamentului de Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Investigația penală inițială și urmărirea penală În iunie 1994, reclamantul a demisionat de la ocuparea sa cu o societate („Compania”). El a considerat că Compania a renunțat la un acord de a-i furniza un pachet de livrare, astfel încât să se ocupe de o schemă pentru a obține banii considerați drept datorită acestuia. În 1994 a început să practice ca avocat. În octombrie 1994 a fost intervievat de către poliție la biroul său cu privire la o afirmație de fraudă privind Compania. În august 1996 a fost adus la Curtea de District și acuzat de zece conturi de falsificare.

27 ianuarie 1997 a declarat că nu este vinovat în cazul acuzațiilor și a ales judecător în judecată. În februarie 1997 cartea dovezii a fost notificată reclamantului. Solicitarea a fost ulterior depusă, de către reclamant și acuzația, pentru a obține dovezi suplimentare și martori. 2. Acțiunea de interdicție La 17 iunie 1997, Curtea Înaltă a acordat reclamantului permisiunea de a solicita o pronunță judiciară pentru o pronunță interzisă în continuare a urmăririi acuzațiilor. Acuzația penală a rămas în așteptarea acțiunii de interdicție.

Acțiunea de interdicție a fost apoi suspendată în așteptarea cererilor reclamantului de către terț și descoperirea suplimentară și a fost reintrodusă de către Curtea Înaltă la 13 octombrie 2003. La 27 ianuarie 2005, Curtea Înaltă a început audierea în acțiunea de interdicție și a încheiat-o în mai 2005. Hotărârea de respingere a acțiunii a fost pronunțată la 21 decembrie 2005. În mai 2008, Curtea Supremă a auzit recursul reclamantului și a confirmat oral hotărârea Curții Înalte. Hotărârea scrisă în acest sens a fost pronunțată în iulie 2008. 3. La 22 octombrie 2008, statul a reintrodus acuzațiile penale. La acea dată, precum și la șase date ulterioare, judecătorul Curții de District atribuit la caz nu a putut fi prezent astfel încât cazul a fost suspendat.

La 7 decembrie 2009, judecătorul atribuit a auzit argumentul privind o moțiune de respingere din motive de întârziere și de judecată rezervată până la 21 decembrie 2009. În ultima dată, hotărârea nu a fost pronunțată și cazul a fost suspendat până la 11 ianuarie 2010. În ultima dată, avocatul acuzației nu a apărut și chestiunea a fost suspendată la 1 februarie 2010, când a fost respinsă depunerea reclamantului. Depozițiile au fost programate pentru 26 februarie 2010, în data în care problema a fost trimisă pentru audiere la Curtea Penală de Circuit la 2 martie 2010. La 2 martie 2010, cazul a fost suspendat la 21 mai 2010. În acea dată și mai târziu la 4 octombrie 2010, cazul a fost suspendat deoarece avocatul pentru urmărire penală nu a fost disponibil.

Prin scrisoarea din 4 februarie 2011 Directorul Acuzațiilor Publice a confirmat că a fost menit să se desfășoare cu urmărirea penală a reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, singur și coroborat cu art. 13 din Convenție, cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia și cu privire la lipsa unui remediu eficace în acest sens (McFarlane c. Irlanda [GC], nr. 31333/06, CEDH 2010 ...). El a invocat, de asemenea, art. 6 §§ § 1 și 3, articolele 13 și 14, precum și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție cu privire la ordinele pentru costurile făcute împotriva lui în acțiunea de interdicție și despre neapărarea de a-l oferi asistență juridică pentru această acțiunea.

HOTĂRÂREA La 18 ianuarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul juridic al reclamantului: „Eu, Padraig Cullinane, BL, remarcă că Guvernul Irlandei sunt dispus să plătească ex-gratie dlui Patrick Joseph Enright, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 9,500 de euro, inclusiv a prejudiciilor materiale și morale, precum și a costurilor și cheltuielilor, plus orice impozit care poate fi percepubil reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Irlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 9 februarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Peter White, co-agent al Guvernului Irlandei, declar că Guvernul Irlandei oferă să plătească, ex gratie dl Patrick Joseph Enright, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 9,500 euro, inclusiv a prejudiciilor materiale și morale, precum și a costurilor și cheltuielilor, precum și a orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată cererea din lista de cazuri. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 61138/08 by Patrick Joseph ENRIGHT against Ireland The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 21 June 2011 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Elisabet Fura, Ann Power, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 24 November 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Patrick Joseph Enright, is an Irish national who was born in 1960 and lives in County Kerry. He was represented before the Court by Mr P. Cullinane, a barrister practising in Cork. The Irish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P, White, of the Department of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. The initial criminal investigation and prosecution On June 1994 the applicant resigned from his employment with a company (“the Company”). He considered that the Company had reneged on an agreement to provide a redundancy package to him so he engaged in a scheme to obtain the money he considered rightfully due to him. In 1994 he began to practice as a solicitor. In October 1994 he was interviewed by the police at his office about an allegation of fraud concerning the Company. In August 1996 he was brought to the District Court and charged with ten counts of forgery. On 27 January 1997 he pleaded not guilty to the charges and elected for trial on indictment.

In February 1997 the Book of Evidence was served on the applicant. Applications were subsequently made, by the applicant and the prosecution, to procure additional evidence and witnesses. 2. The prohibition action On 17 June 1997 the High Court granted the applicant leave to apply for judicial review for an order prohibiting further prosecution of the charges. It also stayed the criminal prosecution pending the prohibition action. The prohibition action was then adjourned pending the applicant’s requests for third party and further discovery and it was re-entered by the High Court on 13 October 2003. On 27 January 2005 the High Court began the hearing in the prohibition action and completed it in May 2005. Judgment dismissing the action was delivered on 21 December 2005. In May 2008 the Supreme Court heard the applicant’s appeal and orally confirmed the judgment of the High Court.

Its written judgment to that effect was delivered in July 2008. 3. Resumed criminal proceedings On 22 October 2008 the State re-entered the criminal charges. On that date, as well as on six later dates, the District Court judge assigned to the case could not be present so the case was adjourned. On 7 December 2009 the assigned judge heard argument on a motion to dismiss on grounds of delay and reserved judgment to 21 December 2009. On the latter date, judgment was not delivered and the case was adjourned to 11 January 2010. On the latter date, prosecution Counsel did not appear and the matter was adjourned to 1 February 2010 when the applicant’s motion was dismissed.

Depositions were scheduled for 26 February 2010, on which date the matter was sent for hearing to the Circuit Criminal Court on 2 March 2010. On 2 March 2010 the case was adjourned to 21 May 2010. On that date and later on 4 October 2010 the case was adjourned since counsel for the prosecution was unavailable. By letter dated 4 February 2011 the Director of Public Prosecutions confirmed that it was intended to proceed with the prosecution of the applicant. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6, alone and in conjunction with Article 13 of the Convention, about the length of the criminal proceedings against him and about the lack of an effective remedy in that regard ( McFarlane v. Ireland [GC], no. 31333/06, ECHR 2010 ‑ ...).

He also invoked Article 6 §§ 1 and 3, Articles 13 and 14 as well as Article 1 of Protocol 1 to the Convention about the orders for costs made against him in the prohibition action and about the failure to provide him with legal aid for that action. THE LAW On 18 January 2011 the Court received the following declaration signed by the applicant’s legal representative: “I, Padraig Cullinane, BL, note that the Government of Ireland are prepared to pay ex gratia to Mr Patrick Joseph Enright, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 9,500 euros, inclusive of pecuniary and non-pecuniary damages as well as of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Ireland in respect of the facts giving rise to this application.

He declares that this constitutes a final resolution of the case.” On 9 February 2011 the Court received the following declaration from the Government: “I, Peter White, Co-Agent of the Government of Ireland, declare that the Government of Ireland offer to pay, ex gratia to Mr Patrick Joseph Enright, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 9,500 euros, inclusive of pecuniary and non-pecuniary damages as well as of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President