A CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 1059/10 prezentată de Jean-Hugues MELLY împotriva Franței introdusă la 6 februarie 2010 EXPOSAT DE FĂCUT: Reclamantul, dl Jean-Hugues Matelly, este un cetățean francez, născut în 1965 și rezident în Amiens. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este un ofițer de jandarmerie și exercită funcția de controlor de management al regiunii de jandarmerie Picardie începând din 2005. În plus, este un cercetător asociat într-un laborator asociat Centrului Național de Cercetare Științifică. În aprilie 2007, a fost creat un forum pe internet, intitulat "jandarmi și cetățeni." Pe care reclamantul o descrie ca un spațiu administrat și moderat, destinat să permită exprimarea și schimbul între jandarmi și cetățeni. La sfârșitul lunii martie 2008, o asociație numită În plus față de civilii sau jandarmii pensionați, alți militari ai jandarmeriei în activitate au participat la asociere în calitate de membri sau chiar în calitate de membri ai consiliului de administrație. art. 2 din statutul său, depus la subprefectura Brest, a fost următorul: Facilitarea expresiei și a informațiilor jandarmilor și cetățenilor cu privire la situația și funcționarea forțelor de securitate și apărare, în vederea consolidării înțelegerii și legăturilor dintre cetățeni și agenții forței publice pe care le au în interesul tuturor, în conformitate cu principiile stabilite de Declarația Drepturilor Omului și a Cetățeanului ; punerea la dispoziția membrilor și a publicului a forumurilor online și editarea publicațiilor electronice sau de altă natură; desfășurarea și publicarea tuturor studiilor, analizelor și reflecțiilor utile în vederea transparenței, eficienței, calității serviciului public de securitate în beneficiul cetățenilor și apărării situației materiale și morale a jandarmilor. Această asociație, pe lângă responsabilitatea forumului internet, a publicat o revistă de presă și o revistă digitală. La 6 aprilie 2008, reclamantul l-a informat prin poștă pe directorul general al jandarmeriei naționale cu privire la înființarea asociației. El a adăugat că dorește să dezvolte informația, reflecția și propunerile privind problemele de securitate și apărare, ca să nu mai vorbim de situația personalului. Cu toate acestea, a indicat că asocierea nu are caracter profesional, obiectul său fiind axat pe comunicare. O altă scrisoare a fost trimisă anterior de către reclamant la revista L Director al Resurselor Umane al jandarmeriei a precizat că, la 12 aprilie 2008, directorul general a indicat că va lua o decizie cu privire la situația creată de înființarea acestei asociații după ce a analizat compatibilitatea aderării jandarmilor în activitate cu statutul lor. La 26 mai 2008, anunțul oficial al înființării asociației a fost publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. La 27 mai 2008, directorul general al jandarmeriei naționale a comandat reclamantului și altor jandarmi în activitate membri ai asociației din care face parte imediat și i-a prezentat în scris, în termen de opt zile, sub pedeapsa aplicării normelor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor statutare. S-a considerat că asociația prezenta caracteristicile unui grup profesional cu caracter sindical, fiind destinată să participe la apărarea situației materiale și morale a jandarmilor. La 28 mai 2008, reclamantul a scris în numele asociației directorului general pentru a informa că aceasta era pregătită să modifice în statutul său mențiunile ambigue în ceea ce privește obligațiile militare. Fără a se face referire la scrisoarea anterioară pe care o avea, aparent, nu primise încă, a menționat că militarii în activitate participau la numeroase asociații de tip profesional, fără să fie îngrijorate, citând, printre altele, Sfânta Cyrană, sau asociația editorială a revistei Essor a jandarmeriei, la 5 iunie 2008, el a demisionat din asociație. La 9 iunie 2008, judecătorul Tribunalului de Mare Instanță din Paris, sesizat de reclamant și de asociație, s-a declarat incompetent să dispună retragerea sau suspendarea deciziei contestate a directorului general, în absența unei căi de fapt care să justifice competența instanțelor judiciare, în cazul în care această decizie nu era în mod evident neputincioasă să se refere la o autoritate aparținând autorității militare. La 26 iulie 2008, asociația se întrunește într-o adunare generală extraordinară. Un nou consiliu de administrație a fost desemnat. Statutul a fost modificat pentru a elimina propoziția care a motivat ordinul de demisie acordat membrilor militari activi. La 27 octombrie 2008, după avizul comisiei competente, ministrul apărării a respins recursul administrativ prealabil al reclamantului împotriva deciziei în litigiu, considerând că nici un militar activ nu putea adera la asociație, prin urmare, având în vedere modalitățile sale de acțiune, statutul său și obiectivele afișate pe site-ul său web, caracteristicile unui grup profesional în sensul legii aplicabile. La 5 noiembrie 2008, reclamantul sesizează Consiliul cu privire la o acțiune pentru excesul de putere împotriva deciziei ministeriale. La 21 ianuarie 2010, secretariatul celei de a 7-a subsecțiuni a instanței i-a adresat un aviz la data de 29 ianuarie. La 2 februarie 2010, în urma returnării unei permisiuni, reclamantul a reclamat primirea scrisorii, solicitând prin e-mail concluziile raportorului public și sensul acestora. La 3 februarie 2010, raportorul public i-a răspuns că a concluzionat respingerea cererii. Recurentul menționează că autoritățile militare au prezentat în fața instanței administrative documente întocmite după plecarea sa din asociere, și anume două scrisori adresate unui parlamentar, la 4 septembrie 2008 și la 4 septembrie 2008 și la 6 noiembrie 2008, și proiecte din blogul asociației la 29 septembrie 2008, care prezintă pozițiile adoptate în urma unei serii de dezbateri și de vot din aprilie până în septembrie 2007 și de la începutul anului 2008. Prin hotărârea din 26 februarie 2010, Consiliul de Stat a respins cererea reclamantului și a considerat mai întâi că cauza sa referitoare la previzibilitatea noțiunii de grupare militară profesională cu caracter sindical și a normelor disciplinei militare nu era însoțită de suficiente detalii pentru a aprecia domeniul de aplicare al acesteia. Acesta a considerat, de asemenea, că dispoziția legală aplicabilă constituie o restricție legitimă în sensul art. 10 și 11 din Convenție, care nu împiedică aderarea persoanelor vizate la alte grupuri decât cele care au ca obiect apărarea interesului lor profesional. El a adăugat că caracterul executoriu de drept al hotărârii în cauză nu avea ca efect de a interzice exercitarea căilor de atac și a precizat că refuzul comisiei de apel de a lua în considerare faptele care au stat la baza sesizării sale nu era incompatibil cu articolele 6 și 13 din convenție. El a considerat încă că existența altor asociații de militari, presupunând că o dovedește, nu avea nici o influență asupra legalității deciziei în cauză. În cele din urmă, el a considerat că a reieșit din piesele din dosar că asociația mai mult decât atât, este o organizație profesională în sensul legii aplicabile, scopul său fiind, printre altele, apărarea situației materiale și morale a jandarmilor. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge de o interferență în exercitarea libertății sale de asociere, a cărei legalitate este contestată atât de lipsa previzibilității suficiente a legii aplicabile, cât și de legitimitatea, în lipsa unei tulburări create, în opinia sa, în ordinea în forțele armate și proporționalitate, ținând cont de obiectul real al asocierii. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 10 din Convenție pentru a denunța diferența dintre intervenția constituită din ordinul care i-a fost dat să demisioneze din asociație, în timp ce .. nici una dintre publicațiile acesteia nu a fost pusă în discuție de către autoritatea militară. Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamantul se plânge de procedura în fața Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în al doilea rând, din scurtarea termenului de rejudecare în instanță în fața Consiliului de Stat, care nu i-a permis să exercite anumite prerogative recunoscute părților de dreptul intern, cum ar fi aceea de a cunoaște sensul concluziilor raportorului public înainte de a-și ține gura sau de a se opune participării acestuia la deliberări. Ordinul dat de autoritatea militară reclamantului de a demisiona dintr-o asociație calificată ca grup profesional constituie o interferență compatibilă cu art. 11 din Convenție, așa cum este prevăzut în special în conformitate cu art. 10
Requête n
o
10609/10
présentée par Jean-Hugues MATELLY
contre la France
introduite le 6 février 2010
Le requérant, M. Jean-Hugues Matelly, est un ressortissant français, né en 1965 et résidant à Amiens.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est un officier de gendarmerie. Il exerce les fonctions de contrôleur de gestion de la région de gendarmerie de Picardie depuis 2005. Par ailleurs, il est chercheur associé dans un laboratoire rattaché au Centre national de la recherche scientifique.
En avril 2007, fut créé un forum sur internet, intitulé «
gendarmes et citoyens
», que le requérant décrit comme un espace administré et modéré, destiné à permettre l’expression et l’échange entre les gendarmes et les citoyens.
Fin mars 2008, une association baptisée «
Forums gendarmes et citoyens
» (ci-après «
l’association
») se constitua pour donner un cadre juridique à cet espace, le requérant en étant membre fondateur puis vice-président. Outre des civils ou des gendarmes retraités, d’autres militaires de la gendarmerie en activité participèrent à l’association en tant que membres, voire en siégeant au conseil d’administration.
L’objet de l’association, tel qu’il ressort de l’article 2 de ses statuts, déposés à la sous-préfecture de Brest, était le suivant
:
«
Faciliter l’expression et l’information des gendarmes et des citoyens sur la situation et le fonctionnement des forces de sécurité et de défense, en vue de renforcer la compréhension et les liens entre les citoyens et les agents de la force publique qu’ils entretiennent pour l’intérêt de tous, conformément aux principes posés par la Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen
; mettre à la disposition de ses membres et du public des forums en ligne et éditer des publications électroniques ou autres
; mener et publier toutes études, analyses et réflexions utiles en vue de la transparence, l’efficacité, la qualité du service public de sécurité au bénéfice des citoyens et de la défense de la situation matérielle et morale des gendarmes.
»
Cette association, outre la responsabilité du forum internet, édita une revue de presse et une revue numérique.
Le 6 avril 2008, le requérant informa par courrier le directeur général de la gendarmerie nationale de la création de l’association. Exposant son objet, il précisa qu’elle s’adressait notamment aux militaires en activité, leur permettant d’exercer les «
nouvelles possibilités d’expression offertes par leur statut
». Il ajouta qu’elle souhaitait développer l’information, la réflexion et les propositions sur les questions de sécurité et de défense, sans oublier la situation des personnels. Cependant, il indiqua que l’association n’avait pas de caractère professionnel, son objet étant centré sur la communication.
Un autre courrier avait été précédemment adressé par le requérant à la revue
L’Essor de la gendarmerie
pour expliquer le positionnement de l’association et préciser que la présence importante de gendarmes en activité en son sein, notamment parmi son conseil d’administration, n’en faisait pas une association professionnelle.
Dans un entretien accordé à ce même périodique en mai 2008, le sous
‑
directeur des ressources humaines de la gendarmerie précisa que, le 12 avril 2008, le directeur général avait indiqué qu’il se prononcerait sur la situation née de la création de cette association après avoir analysé la compatibilité de l’adhésion de gendarmes en activité avec leur statut.
Le 26 mai 2008, l’annonce officielle de la création de l’association fut publiée au Journal officiel de la République française.
Le 27 mai 2008, le directeur général de la gendarmerie nationale commanda au requérant et aux autres gendarmes en activité membres de l’association d’en démissionner sans délai et de lui en rendre compte par écrit sous huit jours, sous peine d’application de la réglementation applicable en cas de violation des dispositions statutaires. Il estima que l’association présentait les caractéristiques d’un groupement professionnel à caractère syndical, étant destinée à participer à la défense de la situation matérielle et morale des gendarmes.
Le 28 mai 2008, le requérant écrivit au nom de l’association au directeur général afin de l’informer que celle-ci était prête à modifier dans ses statuts les mentions ambiguës au regard des obligations militaires. Sans faire référence au courrier précédent qu’il n’avait apparemment pas encore reçu, il mentionna que des militaires en activité participaient à «
de nombreuses associations de type professionnel
» sans qu’ils soient inquiétés, citant notamment «
la Saint
‑
Cyrienne
» ou l’association éditrice de la revue
Essor de la gendarmerie
.
Le 5 juin 2008, il démissionna de l’association.
Le 9 juin 2008, le juge des référés du tribunal de grande instance de Paris, saisi par le requérant et l’association, se déclara incompétent pour ordonner le retrait ou la suspension de la décision contestée du directeur général, en l’absence de voie de fait justifiant la compétence des juridictions judiciaires, dès lors que cette décision n’était pas manifestement insusceptible de se rattacher à un pouvoir appartenant à l’autorité militaire.
Le 26 juillet 2008, l’association se réunit en assemblée générale extraordinaire. Un nouveau conseil d’administration fut désigné. Les statuts furent modifiés pour supprimer la phrase ayant motivé l’ordre de démission donné aux membres militaires en activité.
Le 27 octobre 2008, après avis de la commission compétente, le ministre de la Défense rejeta le recours administratif préalable du requérant contre la décision litigieuse, considérant qu’aucun militaire en activité ne pouvait adhérer à l’association, dès lors qu’elle revêtait, au regard de ses modalités d’action, de ses statuts et des objectifs affichés sur son site internet, les caractéristiques d’un groupement professionnel au sens de la loi applicable.
Le 5 novembre 2008, le requérant saisit le Conseil d’Etat d’un recours pour excès de pouvoir contre la décision ministérielle.
Le 21 janvier 2010, le secrétariat de la 7
ème
sous-section du contentieux lui adressa un avis d’audience pour le 29 janvier suivant.
Le 2 février 2010, de retour d’une permission, le requérant accusa réception du courrier, sollicitant par courrier électronique les conclusions du rapporteur public et leur sens.
Le 3 février 2010, le rapporteur public lui répondit qu’il avait conclu au rejet de la requête.
Le requérant mentionne que les autorités militaires produisirent devant le juge administratif des pièces établies après son départ de l’association, à savoir deux lettres adressées, l’une à un parlementaire le 4 septembre 2008 et l’autre au ministre de l’Intérieur le 6 novembre 2008, ainsi que des projets tirés du blog de l’association le 29 septembre 2008, exposant les positions arrêtées à l’issue d’une série de débats et de vote d’avril à septembre 2007, et depuis début 2008.
Par un arrêt du 26 février 2010, le Conseil d’Etat rejeta la requête du requérant. Il estima tout d’abord que son grief relatif à la prévisibilité de la notion de groupement militaire professionnel à caractère syndical et des règles de la discipline militaire n’était pas assorti des précisions suffisantes pour en apprécier la portée. Il considéra par ailleurs que la disposition légale applicable constituait une restriction légitime au sens des articles 10 et 11 de la Convention, ne faisant pas obstacle à l’adhésion des personnes concernées à d’autres groupements que ceux ayant pour objet la défense de leur intérêt professionnel. Il ajouta que le caractère exécutoire de plein droit de la décision litigieuse n’avait pas pour effet d’interdire l’exercice de voies de recours et précisa que le refus de la commission de recours de prendre en compte des faits postérieurs à sa saisine n’était pas incompatible avec les articles 6 et 13 de la Convention. Il considéra encore que l’existence d’autres associations de militaires, à la supposer démontrée, n’avait pas d’influence sur la légalité de la décision en cause. Enfin, il jugea qu’il ressortait des pièces du dossier que l’association «
Forum gendarmes et citoyens
» constituait un groupement professionnel au sens de la loi applicable, son objet étant, entre autres, la défense de la situation matérielle et morale des gendarmes.
1.
Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant se plaint d’une ingérence dans l’exercice de sa liberté d’association, dont il conteste tant la légalité, faute de prévisibilité suffisante de la loi applicable, que la légitimité, en l’absence de trouble créé, selon lui, à l’ordre dans les forces armées, et la proportionnalité, compte tenu de l’objet réel de l’association.
2.
Le requérant invoque également l’article 10 de la Convention pour dénoncer la disproportion de l’ingérence constituée par l’ordre qui lui a été donné de démissionner de l’association, alors qu’aucune des publications de celle-ci n’a été mise en cause par l’autorité militaire.
3.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure devant le Conseil d’Etat, du fait
:
-
d’une part, du rejet de sa requête en raison de documents rédigés dans le cadre de l’association après sa démission, dès lors qu’a été prise en compte la décision ministérielle du 27
octobre 2008 et non l’ordre initial de démission du 27
mai 2008
;
-
d’autre part, de la brièveté du délai de convocation à l’audience devant le Conseil d’Etat, qui ne lui a pas permis d’exercer certaines prérogatives reconnues aux parties par le droit interne, comme celle de connaître le sens des conclusions du rapporteur public avant l’audience ou de s’opposer à la participation de celui-ci au délibéré.
L’ordre donné par l’autorité militaire au requérant de démissionner d’une association qualifiée de groupement professionnel constitue-t-il une ingérence compatible avec l’article 11 de la Convention, tel qu’envisagé notamment à la lumière de l’article 10
?