Anton împotriva României

Decizia nr. 11862/05, de către Petrică ANTON împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 februarie 2005, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 septembrie 2010 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Petrică Anton, un cetățen român care s-a născut în 1965 și trăiește în București.

Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Cazul se referă în principal la durata procedurii penale împotriva reclamantului de falsificare. Procedura a început la 29 iulie 1996 când reclamantul a fost arestat pe suspect de înregistrare ilegală a unui vehicul. În septembrie 1996 a fost eliberat din detenție anterioară. Procedura penală împotriva reclamantului s-a încheiat la 25 mai 2005 când sucursala Slobozia a Procurorului Public Național Anti-Corrupție a întrerupt ancheta penală. Astfel, procedurile au durat timp de opt ani și nouă luni înaintea biroului procurorului.

La 7 februarie 2003, reclamantul a depus o procedură civilă pentru daune, susținând că a fost reținut ilegal din 29 iulie 1996 până la 14 septembrie 1996. Prin o hotărâre interlocutivă din 7 februarie 2007, Curtea de Apel din București a rămas în cadrul procedurii deoarece nici una dintre părți nu a fost prezentă și nu a fost prezentată nicio justificare de absență. La 4 martie 2008, Curtea de Apel din București a reluat de oficiu a procedurii în vederea pronunțarii unei hotărâri de discontinuare, deoarece nici o parte nu a făcut nici un act de procedură pentru mai mult de un an. Prin hotărârea din 30 aprilie 2008 Curtea de Apel a întrerupt procedura. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și rezultatul procedurii penale.

De asemenea, în conformitate cu art. 5 §§ 1, 3, 4 din Convenție, el s-a plâns cu privire la presupusul său arestare ilegală și la faptul că nu a fost adus prompt în fața unui judecător. De asemenea, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, el nu a primit compensații în urma presupusului său arestare ilegală. În cele din urmă, el s-a plâns în temeiul articolului 6 § 2 pentru încălcarea dreptului de a fi presupus nevinovat, în temeiul articolului 13 pentru lipsa unui remediu eficace și în temeiul articolului 17 pentru exercitarea abuzivă a drepturilor de către stat. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: "În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un moment rezonabil de [a] ... tribunal ... " Prin scrisoarea din 15 septembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară – printr-o formă a acestei declarații unilaterale – recunoașterea prelungirii excesive a procedurii interne la care reclamanta a fost parte. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 3.000 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții.

Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție” Într-o scrisoare din 9 ianuarie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului a fost inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Abramiuc c. România , nr. 37411/02 , §§ 103-109, 24 februarie 2009 . Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei plângeri (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea acestei plângeri (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din listă.

Referindu-se la art. 5 §§ 1, 3, 4, 5, art. 6 § 2, art. 13 și art. 17 din Convenție, reclamantul s-a plângut de aspecte suplimentare legate de procedura penală. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurilor și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să încheie această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția; Declară restul cererii inadmisibil.

Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 11862/05 by Petrică ANTON against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28 June 2011 as a Committee composed of: Egbert Myjer, President, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 February 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 September 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Petrică Anton, a Romanian national who was born in 1965 and lives in Bucharest.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan ‑ Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs. The case mainly concerned the length of criminal proceedings against the applicant for forgery. The proceedings started on 29 July 1996 when the applicant was arrested on suspicion of illegal registering of a vehicle. On 14 September 1996 he was released from pre-trial detention. The criminal proceedings against the applicant ended on 25 May 2005 when the Slobozia branch of the National Anti-Corruption Public Prosecutor’s Office discontinued the criminal investigation. Thus, the proceedings have lasted for eight years and nine months before the prosecutor’s office.

On 7 February 2003, the applicant lodged civil proceeding for damages alleging that he had been detained illegally from 29 July 1996 to 14 September 1996. By an interlocutory judgement of 7 February 2007 the Bucharest Court of Appeal stayed the proceedings as neither of the parties was present and no justification for absence was presented. On 4 March 2008, the Bucharest Court of Appeal resumed ex officio the proceedings in view of rendering a judgement of discontinuance as neither party made any procedural act for more than one year. By a judgement of 30 April 2008 the Bucharest Court of Appeal discontinued the proceedings. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length and outcome of the criminal proceedings.

2. He further complained under Article 5 §§ 1, 3, 4 of the Convention about his alleged illegal arrest and about not having been brought promptly before a judge. He also complained under Article 5 § 5 of the Convention that he did not receive compensation following his alleged illegal arrest. 3. Finally, he complained under Article 6 § 2 about the breach of the right to be presumed innocent, under Article 13 about the lack of an effective remedy and under Article 17 about an abusive exercise of rights by the State. THE LAW 1. The applicant complained about the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of ...any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” By letter dated 15 September 2010, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government declares– by a way of this unilateral declaration – its acknowledgement of the excessive length of the domestic proceedings to which the applicant was a party. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 3,000, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention” In a letter of 9 January 2011, the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999-II; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Abramiuc v. Romania , no. 37411/02, §§ 103-109, 24 February 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this complaint (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this complaint (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list.

2. Referring to Article 5 §§ 1, 3, 4, 5, Article 6 § 2, Article 13 and Article 17 of the Convention, the applicant complained of further aspects related to the criminal proceedings. Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Marialena Tsirli Egbert Myjer Deputy Registrar President