AFFAIRE NISTOR c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.06.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NISTOR c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 49182/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iunie 2011 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Nistours c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, Grefată adjunctă de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 31 mai 2011, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură A la data de origine a cauzei se află o cerere (n 49182/06) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Ioan Nistor ( La 21 noiembrie 2006, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 12 iunie 2008, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice obiecțiile care decurg din neexecutarea unei hotărâri judecătorești guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. Prin hotărârea din 25 noiembrie 2002, confirmată printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului din Târgu-Mureș din 17 iunie 2003, tribunalul județean din Botoșani a dat dreptul la acțiunea reclamantului și a condamnat fondul de asigurări de sănătate să ramburseze reclamantului cotizațiile reținute în mod eronat în perioada 1 În ianuarie 2000, la 30 martie 2001 a condamnat, de asemenea, fondul național de asigurări de sănătate să restituie casieriei departamentale sumele pe care aceasta din urmă i le transferase. La 24 august 2005, sentința a fost acoperită de formula executorie. La 6 octombrie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Dorohoi a autorizat executarea forțată a hotărârii. Prin hotărârea definitivă din 22 iunie 2006, tribunalul departamental din Botoșani a acceptat cererea reclamantului și a dispus confiscarea conturilor debitorului. Printr-o scrisoare din data de 15 septembrie 2008, fondul departamental a informat guvernul român că, în conformitate cu instrucțiunile Ministerului de Finanțe din 6 aprilie 2006, reclamantul trebuia să solicite rambursarea contribuțiilor direct angajatorului său, Ministerul Justiției. De asemenea, fondul departamental a precizat că, la 5 iunie 2006, dosarul reclamantului ar fi fost transmis angajatorului său. 10. Din elementele dosarului reiese că hotărârea din 25 noiembrie 2002 rămâne, până în prezent, neexecutată. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL N 11. Reclamantul susține că executarea hotărârii din 25 noiembrie 2002 și-a încălcat dreptul de a avea acces la o instanță, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, precum și dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție. 12. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 13. Curtea constată că obiecțiunile nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 14. Guvernul susține că cele două sisteme de asigurări de sănătate nu s-au opus executării hotărârii, ci că plata creanțelor datorate în temeiul hotărârilor judecătorești către angajații Ministerului Justiției a incubat această teză. 15. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși reclamantul a obținut la 25 noiembrie 2002 o hotărâre definitivă prin care se dispune ca fondul departamental de asigurări de sănătate să îi ramburseze cotizațiile reținute în mod eronat în perioada 1 (a se vedea, de asemenea, motivele care justifică o imposibilitate obiectivă de executare nu au fost aduse la cunoștința reclamantului prin intermediul unei hotărâri judecătorești sau administrative formale (a se vedea, de asemenea, Hotărârea din 1 ianuarie 2000-30 martie 2001 și din moment ce a făcut demersuri în vederea executării, hotărârea nu a fost nici executată, nici anulată, nici modificată ca urmare a exercitării unei căi de atac prevăzute prin lege.) mutatis mutandis Sabin Popescu c. România (nr. 48102/99, § 72, 2 martie 2004). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolelor 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea în special Orha c. România, n 1486/02, 12 octombrie 2006). 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a executa judecata favorabilă reclamantului. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 19. Reclamantul se plânge, din perspectiva articolelor 14 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, de posibilitatea de a recupera creanța datorată de un debitor public. 20. În măsura în care aceste obiecții vizează, în esență, aceleași aspecte ca cele deja discutate mai sus sub aspectul art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se stabilească, în plus, pe teritoriul articolelor 14 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. III. PRIVIND LICENȚA LEGISLAȚIILOR 41 DIN CONVENȚIE 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 22. Reclamantul solicită 5 796,52 noi lei românești (RON), adică aproximativ 1 505, 58 EUR (EUR), pentru prejudiciul material care reprezintă valoarea cotizațiilor reținute în mod eronat în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001 și 10 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit 23. Guvernul nu se îndoiește de modul în care se calculează prejudiciul material; în ceea ce privește prejudiciul moral, acesta consideră că o eventuală hotărâre de condamnare a Curții ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare. 24. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru statul membru în cauză obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 35, 27 mai 2004 și latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 25. În circumstanțele din speță, plata sumei actualizate a cotizațiilor reținute în mod eronat în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001 ar plasa reclamantul cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. În plus, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de faptul că a fost executată hotărârea pronunțată în favoarea sa și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 27. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și, hotărând în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea alocă reclamantului 2 800 EUR pentru prejudicii materiale și morale. Procedură și cheltuieli de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 828 RON, echivalent cu 1 268 EUR, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, reprezentând onorariile executorului judiciar și taxele de timbru; acesta plătește documentele justificative pentru suma de 1 032,45 RON, echivalentul a 240 EUR. 29. Guvernul arată că reclamantul nu a furnizat copii ale proceselor- În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 240 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și acordă reclamantului. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L neexecutarea hotărârii definitive din 25 noiembrie 2002 A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Décité d'ait EUR (două mii opt sute de euro) pentru prejudicii materiale și morale și 240 EUR (două sute patruzeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru a fi convertită în noi lei românești (RON) la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 28 iunie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte