LOBANOV v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 54504/07, de către Vadim Nikolayevich LOBANOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 5 iulie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 3 decembrie 2007, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Vadim Nikolayevich Lobanov, a fost un național rus care s-a născut în 1950 și a trăit în Nizhniy Nogorod. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Ryzhov, dl I. Kalypin și dna O. Sadovskaya, avocați ai ONG-ului „Comitetul împotriva Torturii” din Nizhniy Novgorod.

Guvernul Rus („ Guvernul”) au fost reprezentați de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 3 din Convenție, că a fost tratat rău de ofițeri de poliție și că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficientă și promptă în această privință. La 1 decembrie 2010, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerile de mai sus. La 25 martie 2011, Guvernul a prezentat în Registru observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii. Acestea au fost transmise la 30 martie 2011 reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte observațiile în răspuns, până la 1 iunie 2011. La 1 iunie 2011, reprezentanții reclamantului au informat Registrul că reclamantul a murit și că cererea sa la Curte nu va fi urmărită.

HOTĂRÂREA A fost practica Curții de a elimina cererile din lista de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție în absența oricărui moștenitor sau rude apropiat care a exprimat dorința de a urmări o cerere (a se vedea Léger c. Franța (striking off) [GC], nr. 19324/02, § 44, CEDO 2009 Curtea constată faptul că reclamantul a murit și că nici un membru al familiei sau moștenitorului său nu a exprimat dorința de a continua procesul în fața Curții în locul său. Întrucât Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, care necesită examinarea continuă a cazului (contrast Karner c. Austria nr. 40016/98, §§ 24 28, CEDO 2003 IX), consideră oportună aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 1 litera (c) din Convenție.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 54504/07 by Vadim Nikolayevich LOBANOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 5 July 2011 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 December 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vadim Nikolayevich Lobanov, was a Russian national who was born in 1950 and lived in Nizhniy Nogorod. He was represented before the Court by Mr A. Ryzhov, Mr I. Kalyapin and Ms O. Sadovskaya, lawyers of the “Committee against Torture” NGO in Nizhniy Novgorod.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained, inter alia , under Article 3 of the Convention that he had been ill-treated by the police officers and that the domestic authorities had failed to carry out an effective and prompt investigation into the matter. On 1 December 2010 the Court decided to give notice of the above complaints to the Government. On 25 March 2011 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application. These were forwarded on 30 March 2011 to the applicant, who was invited to submit his observations in reply, by 1 June 2011. On 1 June 2011 the applicant’s representatives informed the Registry that the applicant had died and that his application to the Court would not be pursued.

THE LAW It has been the Court’s practice to strike applications out of the list of cases under Article 37 § 1 of the Convention in the absence of any heir or close relative who has expressed the wish to pursue an application (see Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 44, ECHR 2009 ‑ ..., with further references). The Court notes the fact that the applicant has died and no member of his family or heir has expressed a wish to continue the proceedings before this Court in his stead. As the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights which require the continued examination of the case (contrast Karner v. Austria , no. 40016/98, §§ 24 ‑ 28, ECHR 2003 ‑ IX), it considers it appropriate to strike the application out of its list of cases under Article 37 § 1 (c) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President