CtEDO 05.07.2011 Auto

GOLUBOWSKI AND OTHERS v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.07.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GOLUBOWSKI AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 21506/08 Piotr GOÄUBOWSKI împotriva Poloniei și a altor 6 cereri Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la iulie 2011 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 8 și 28 aprilie 2011 cere Curtea să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt: Cererea nr. 21506/08 (înlocuită la 21 aprilie 2008) Dl Piotr Gołubowski, un național polonez care s-a născut în 1970 și care este în prezent reținut la Gdańsk Remand Centre. Cererea nr. 22650/08 (înlocat la 17 aprilie 2008) Dl Marcin Ziółkowski, un național polonez care s-a născut în 1978 și care îndeplinește în prezent condamnarea la închisoarea Iława. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Chomentowski, un avocat practicant în Ostrołęka. Cererea nr. 34732/08 (întâmpinată la 14 iulie 2008) dl Stefan Górecki, un național polonez născut în 1955 și locuiește în Wrocław. El a fost reprezentat în fața Curții de soția sa, dna Jolanta Górecka. Depunerea nr. 41594/08 (întâmpinată la 26 august 2008) dl Janusz Orylski, un național polonez născut în 1957 și trăiește în Szczecin. Depunerea nr. 55405/08 (întâmpinată la 4 noiembrie 2008) Dl Michał Zarembski, un național polonez născut în 1976 și locuiește în Gdańsk. Aplicația nr. 38781/09 (întârziată la 13 iulie 2009) Dl Andrzej Sawioła, un național polonez născut în 1964 și locuiește în Chorzów. Aplicația nr. 49198/09 (întâlnită la 7 septembrie 2009) Dl Sebastian Paciorek, un național polonez născut în 1978 și îndeplinește în prezent condamnarea la închisoare. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele de antecedente 21506/08 Gołubowski La 10 septembrie 2004, reclamantul a fost arestat pe suspect de furt de mașini. În aceeași zi Curtea de District Sopot, compusă dintr-un evaluator, l-a retras în custodie. El a fost eliberat la 4 noiembrie 2004. Data neespecificată în 2005 acuzarea a depus o factură de acuzare la Curtea de District Sopot. Reclamantul a fost acuzat de un număr de furturi de autovehicule. La 6 octombrie 2005, Curtea de District Sopot, compusă dintr-un evaluator și doi judecători laici, a condamnat reclamantul în calitate de acuzat și condamnat la 3 ani de închisoare și o amendă (cazul nr. II K 84/05). Reclamantul a apelat. La 4 octombrie 2006, Curtea Regională Gdańsk a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus un recurs de casă. În octombrie 2008, Curtea Supremă a respins-o ca fiind întemeiat în mod evident bolnav. Se pare că reclamantul a încercat fără succes să redeschidă procedura pe baza hotărârii Curții Constituționale din 24 octombrie 2007. Septembrie 2003 (nr. II K 56/03); b) procedurile încheiate de hotărârea Curții de District din Gdańsk din 11 mai 2005 (nr. III K 311/05); și c) procedurile încheiate de hotărârea Curții de District din Bartoszyce din martie 2006 (nr. II K 914/05). 22650/08 Ziółkowski Reclamantul a fost acuzat de extorcare, corupție și furt de un document de identitate. La 5 septembrie 2006 Curtea de District Ostrołęka, compusă dintr-un Reclamantul a interzis. La 13 decembrie 2006, Curtea Regională Ostrołęka a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul a depus un recurs de casă. La 6 decembrie 2007, Curtea Supremă a respins apelul de casă ca fiind evident nefondat. 34732/08 Górecki La 27 octombrie 2004, acuzarea a depus o declarație de inculpare la Curtea de District Rybnik. Reclamantul a fost acuzat de numeroase conturi de Fraudă. La 13 iulie 2006, Curtea de District Rybnik, compusă dintr-un evaluator, l-a condamnat ca acuzat și l-a condamnat la cinci ani de închisoare și la o amendă. Reclamantul a apelat. La 19 februarie 2007, Curtea Regională Gliwice a susținut hotărârea de primă instanță. La 21 decembrie 2007, Curtea Supremă și-a respins recursul de cassare ca fiind evident nefondat. Această decizie a fost transmisă reclamantului la 14 ianuarie 2008. 41594/08 Orylski Reclamantul a lucrat ca inspector în Departamentul Agriculturii a Oficiului din regiunea Zachodnioporskie. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a primit un anunț de încheiere a contractului său. La o dată neespecificată în 2004, reclamantul a introdus o acțiune în Curtea de District Szczecin, solicitând instanței să declare că notificarea încheierii contractului său este invalidă. Se pare că acest caz a fost auzit pentru prima oară de Curtea de District Szczecin, în calitate de bancă compusă de judecător M.L. și doi judecători laici. Apoi, a fost auzit de judecător compus de evaluator E.G. și doi judecători laici. La 26 aprilie 2008, Curtea de District Szczecin a organizat o audiere. La 28 aprilie 2006, Curtea de District Szczecin și-a respins acțiunea. La 30 ianuarie 2008, Curtea Regională Szczecin a pronunțat o audiere la care reclamantul a ridicat problema lipsei de independență a evaluatorului. În aceeași dată, Curtea Regională a susținut hotărârea de primă instanță. Hotărârea Curții Regionale a fost judecată asupra reclamantului la 29 februarie 2008. La 31 decembrie 2008, reclamantul a solicitat Curtea Regională Szczecin să numească un avocat de asistență juridică și să-l scutească de taxele de recurs de casă. El a solicitat, de asemenea, permisiunea de a face recurs din timp, deoarece nu a putut depune apelul de casă în timp din cauza unei boli pe termen lung. Se pare că cererile sale au fost refuzate. 55405/08 Zarembski (a) Primul set de proceduri (nr. VI K 241/07) La 14 decembrie 2006, reclamantul a fost arestat și ulterior acuzat de infracțiuni legate de falsificarea documentelor și de trecerea ilegală a graniței. La 27 august 2007, Curtea de District Szczecin, compusă dintr-un evaluator, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la La 7 ianuarie 2008, Curtea Regională Szczecin a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamantul nu a depus un recurs de casă. (b) Al doilea set de proceduri (n. II K 113/06) Reclamantul a fost acuzat de trei conturi de fraudă. La 17 decembrie 2007, Curtea de district Gdańsk-Południe, compusă dintr-un evaluator, a condamnat reclamantul unui număr de fraudă și l-a achitat în ceea ce privește celelalte conturi, condamnându-l la 18 luni de închisoare. Reclamantul a apelat. El a susținut că examinarea cazului său de către evaluator este inadmisibilă. La 8 mai 2008, Curtea Regională Gdańsk și-a respins recursul. Acesta a luat în considerare obiecția privind compoziția instanței de primă instanță și l-a respins cu privire la concluziile Curții Constituționale. Reclamantul nu a depus un recurs de cassare. 38781/09 Sawioła Pe 6 martie 2003, Curtea de District Chorzów, care stă în calitate de judecător și doi judecători laici, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și a condamnat-o la o condamnare suspendată de 12 luni de închisoare și o amendă. Pe 3 octombrie 2003, Curtea regională Katowice a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 28 aprilie 2006, Curtea de District Chorzów, în calitate de bancă compusă de evaluator B.K. și doi judecători laici, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la o condamnare suspendată de opt luni de închisoare. Reclamantul a apelat. La 17 octombrie 2006, Curtea regională Katowice a anulat din nou hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 21 octombrie 2008, Curtea de District Chorzów, care a stat ca bancă compusă de evaluator E.D.-L. și doi judecători laici, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la o condamnare suspendată de opt luni de închisoare. Reclamantul a apelat. La 9 februarie 2009, Curtea Regională Katowice a susținut hotărârea de primă instanță. 49198/09 Paciorek La o dată neespecificată în 2007, reclamantul a fost acuzat de jaf și posesie de droguri și deținut la încarcerare. La 6 martie 2008, Curtea de District Myślenice, compusă dintr-un evaluator, a prelungit detenția sa la încarcerare până la 11 iunie 2008. La 8 septembrie 2008, Curtea de District Myślenice, compusă dintr-un evaluator, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la închisoarea de trei ani și șase luni. În aceeași dată, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului la înaintare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță. La 2 iulie 2009, Curtea Regională Kraków și-a respins apelul. La 21 iulie 2009, reclamantul a depus în judecata de stat la Curtea Regională de Varșovia, cerând o compensație din cauza faptului că hotărârea din cauza sa a fost dată de un evaluator. La 4 decembrie 2009, Curtea Regională a respins cererile sale. Legea și practicile interne relevante privind statutul evaluatorilor, inclusiv hotărârea istorică a Curții Constituționale Polone din octombrie 2007 (cazul nr. SK 7/06), sunt stabilite în hotărârea Curții în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia , nr. 23614/08 , §§§ 16-25, 30 noiembrie 2010. Legea școlii naționale pentru justiție și serviciile de procuror La 23 ianuarie 2009, Parlamentul a adoptat Legea privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Fiscal (Ustawa o Krajowej Szkole Sādownictwa i Prokuratury ), care a intrat în vigoare la 4 martie 2009. Legea instituie o instituție cuprinzătoare și centralizată responsabilă pentru formarea judecătorilor și procurorilor. Ca răspuns la hotărârea Curții Constituționale din 24 octombrie 2007, Legea privind școala națională pentru justiție și Serviciul de procuror a abolit instituția de evaluatori, astfel cum este prevăzută în Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea curților (secțiunea 60 (12)). În plus, aceasta prevede în mod specific că, începând de la 5 Mai 2009 evaluatorii au încetat să fie autorizați să exercite competențe judiciare (art. 68 alin. (1)). Asociatorul Dreptului din cauze Având în vedere situația juridică similară, Curtea decide că cele șapte cereri ar trebui să fie aderate în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. Lipsa de independență a evaluatorilor Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în legătură cu lipsa de independență a evaluatorilor care și-au examinat cazurile la nivelul primei instanții, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toți au dreptul la o audiere corectă ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Unele dintre reclamante se bazează, de asemenea, pe art. 5 § § § § § § § § 2 din Convenție, plângând de consecințele care rezultă din hotărârile din partea evaluatorilor, și anume că au fost private de libertate și s-au dovedit vinovate de un alt organism decât o instanță independentă. Cu toate acestea, Curtea consideră că această chestiune este examinată numai în temeiul articolului 6 alineatul (1). Prin scrisorile din 8 și 28 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Termenii declarațiilor, care au fost exprimate în mod identic în toate cazurile, cu condiția următoare: „Guvernul dorește, prin urmare, să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că instanța de primă instanță care a tratat cazul reclamantului, ședința în calitate de evaluator, nu a fost un tribunal independent, conform articolului 6 § 1 din Convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere hotărârea Curții din 30 noiembrie 2010 în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia în care a declarat că faptul de a recunoaște încălcarea dreptului reclamanților de a-și auzi cazul de către un tribunal independent, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție, constituie în sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale și că acțiunile juridice ale statului (de exemplu. adoptarea Legii privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Fiscal (Ustawa o Krajowej Szkole Sādownictwa i Prokuratury ) la 23 ianuarie 2009) pentru a remedia deficiențele bazate pe instituția de evaluatorii prin eliminarea acesteia și prin introducerea unui nou sistem cuprinzător și centralizat pentru formarea judecătorilor au remediat în mod eficient lipsa de independență a evaluatorilor în cadrul sistemului judiciar polonez, Guvernul susține că recunoașterea lor necondiționată a faptului că dreptul reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție a fost restricționat de Curtea Europeană ar trebui să constate o soluție suficientă pentru orice daune suferite de reclamant ca urmare a deciziei sale de către Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Dl Gołubowski și dl Ziółkowski nu au prezentat nicio observație cu privire la declarația unilaterală a guvernului depusă în cazurile lor. Într-o scrisoare din 18 mai 2011 dl Górecki a exprimat opinia că admiterea de către Guvern a unei încălcări a articolului 6 § 1 și amendamentele legislative relevante nu constituie o soluție suficientă în cazul său. a subliniat faptul că, având în vedere severitatea sentinței impuse acestuia, deschiderea procesului său și reexaminarea ulterioară a cauzei sale de către un tribunal independent ar fi mai adecvată. În opinia sa, această reluare nu ar încălca certitudinea juridică, deoarece hotărârile Curții au fost eficiente numai în ceea ce privește reclamanții individuali și nu au avut o erga omnes În plus, el a susținut că evaluatorul care a hotărât cazul său ar fi putut acționa sub presiune, având în vedere că ancheta împotriva reclamantului a fost întreruptă de două ori și un proiect de procedură de inculpare a fost depus ulterior, deși nu au fost prezentate noi dovezi. Într-o scrisoare din 13 mai 2011 dl Orylski s-a opunet la declanșarea din cazul său pe baza declarației unilaterale depuse în ceea ce privește cererea sa. Într-o scrisoare din 12 mai 2011, dl Zarembski a susținut că nu a acceptat termenii declarației unilaterale ale guvernului depuse în cazul său și a susținut că ar fi trebuit să primească 150.000 de euro în compensație pentru prejudicii morale. Într-o scrisoare din 12 mai 2011 dl Sawioła a solicitat Curtea să respingă declarația unilaterală a guvernului depusă în cazul său. El salută aprobarea unei încălcări de către Guvern, dar a exprimat opinia că are, de asemenea, dreptul la compensare pentru prejudicii materiale și morale, în special în ceea ce privește costurile sale juridice suportate în cadrul procedurii interne și a solicitat, de asemenea, Curtea să ordone redeschiderea procedurii interne în cazul său. În plus, dl Sawioła a formulat argumente cu privire la fondul plângerii sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Într-o scrisoare din 18 mai 2011 dl Paciorek nu a luat o poziție cu privire la declarația unilaterală a guvernului depusă în cazul său. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza declarației unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Martyna c. Polonia) (dec.), nr. 72040/01, 15 ianuarie 2008). În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75-77, CEDO 2003 VI). Curtea reamintește că s-a ocupat deja de instituția de evaluatori polonezi din punctul de vedere al articolului 6 din Convenție. În Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia (n. 23614/08, 30 noiembrie 2010), hotărârea sa principală privind această chestiune, Curtea a examinat în detaliu problema independenței unui „tribunal” compus dintr-un evaluator în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de la art. 6 § 1 și constatată, printre altele , după cum urmează: „48. Curtea Constituțională a luat în considerare statutul de evaluatori în hotărârea sa de conducere din 24 octombrie 2007. Ministrul. Curtea constată că, în analiza problemei de independență a evaluatorilor, Curtea Constituțională a făcut trimitere la jurisprudența de la Strasbourg și a observat că art. 45 din Constituție a fost modelat pe art. 6 § 1 din Convenție (...). 51. (...) Curtea constată că concluziile Curții Constituționale au fost făcute în contextul unei revizuiri abstracte a constituționalității dispozițiilor legale, dar, având în vedere principiul subsidiarității, consideră că acestea pot fi aplicate faptelor prezentului caz, având în vedere asemănarea dintre cerințele constituționale și obligațiile Convenției în ceea ce privește independența judiciară și bazarea Curții Constituționale pe jurisprudența relevantă a Curții. (...) Considerarea importantă pentru această Curte este faptul că Curtea Constituțională a constatat că modul în care Polonia a legiferat statutul de evaluatori era deficient, deoarece nu avea garanțiile de independență prevăzute la art. 45 § 1 din Constituție, garanțiile care sunt substanțial identice cu cele prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. 52. Curtea subliniază că Curtea Constituțională a îndepărtat cadrul de reglementare care reglementează instituția de evaluatori, astfel cum este prevăzut în Legea 2001. Subliniază, de asemenea, faptul că Curtea Constituțională nu a exclus posibilitatea ca evaluatorii sau ofițerii similari să exercite competențe judiciare cu condiția ca aceștia să aibă garanțiile necesare de independență (...). Curtea Constituțională, referindu-se la standardele internaționale, subliniate varietatea posibilelor soluții pentru a permite alegerea de persoane în afară de judecători. În acest sens, Curtea constată că sarcina sa în acest caz nu este de a decide abstracto în ceea ce privește compatibilitatea cu Convenția instituției de evaluatori sau a altor ofițeri similari care există în anumite state membre ale Consiliului Europei, dar să examineze modul în care Polonia a reglementat statutul de evaluatori. 53. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că evaluatorul B.R.-G. lipsa independenței impuse de art. 6 § 1 din Convenție, motivul pentru care ea ar fi putut fi eliminată de Ministrul Justiției în orice moment în timpul mandatului său și că nu există garanții adecvate care să o protejeze împotriva exercitării arbitrare a acestui poder de către ministru (...). Nu este necesar să se ia în considerare alte aspecte ale statutului de evaluatori, deoarece removabilitatea lor de către executiv este suficientă pentru a vicia independența Curții de District Lesko care a fost compusă de evaluatorul B.R.-G.” Primul element al testului Curții în hotărârea Henryk Urban și Ryszard Urban se concentrează pe deficitul instituțional în ceea ce privește poziția de evaluatori Cu toate acestea, în analiza sa, Curtea a avut în vedere, de asemenea, al doilea element al testului, și anume dacă circumstanțele unui anumit caz ar putea da naștere unor motive legitime pentru a crede că ministrul justiției – Procurorul general a avut un interes în cadrul procedurii (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citat mai sus § 56). În ceea ce privește problema justului de satisfacție, Curtea a susținut că constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție pentru orice prejudicii morale care ar fi putut fi susținute de solicitanți (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citate mai sus § 62). În plus, având în vedere motivele pe care le-a susținut constatarea unei încălcări și principiul certitudinii juridice, Curtea nu a constatat niciun motiv care să o ceară să îndrepte deschiderea cauzei (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citat mai sus §) 56, 63-66). Aceasta este abordarea generală a Curții în cazul evaluatorilor în privința problemei de satisfacție, cu excepția cazului în care existența unor circumstanțe specifice este demonstrată într-un caz specific. În plus, în aceeași hotărâre, Curtea a constatat că: „67. (...) Este remarcabil faptul că deficitul constituțional și al Convenției privind statutul de evaluatori a fost remediat de către autoritățile interne – care au hotărât să elimine total biroul de evaluator – în termenul atribuit de Curtea Constituțională (...). Având în vedere cele de mai sus, se poate remarca faptul că autoritățile statului contestat au luat măsurile corective necesare pentru a aborda și remedia deficitul care substă în acest caz.” În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea a constatat că nu există justificare pentru atribuirea costurilor juridice în temeiul articolului 41 (Henrik Urban și Ryszard Urban) , citat mai sus, § 70. În prezent, Curtea nu poate discerna nici o circumstanță care ar putea da naștere la o presupunere că ministrul Justiției – Procurorul General ar putea fi interesat de procedurile împotriva reclamanților sau de implicarea acestora și, prin urmare, problema în aceste cazuri se limitează la deficitul instituțional în ceea ce privește statutul de evaluatori. circumstanțele prezentelor cauze, Curtea acceptă faptul că guvernul nu este obligat să ofere nicio compensație reclamanților, având în vedere hotărârea Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia. Curtea a examinat cu atenție termenii declarațiilor guvernamentale, observând că declarațiile lor conțin o recunoaștere clară a încălcării articolului 6 § 1 din Convenție și se referă la adoptarea Legii privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Procuror care a abolit instituția de evaluatori (a se vedea Ținând cont de natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și de absența unor factori care ar putea distinge situațiile actuale de abordarea Curții în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 (c); a se vedea, în ceea ce privește principiile relevante Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], citată mai sus. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile din aceasta, nu solicită continuarea examinării plângerilor în cauză (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, este necesar să se scoată cererile din listă în măsura în care se referă la plângeri legate de lipsa de independență a evaluatorilor. Dl Orylski s-a plâns în temeiul articolului 6 alineatul (1) că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil și că Curtea de district Szczecin nu a fost imparțială, se referă la judecătorul M.L. și evaluatorul E.G. În scrisoarea sa din 14 februarie 2009 dl Orylski s-a plângut, de asemenea, de încălcarea dreptului său de acces la Curtea Supremă. Zaremski a formulat plângeri în temeiul articolelor 5 1, 6 1 și 6 2 în dl Paciorek s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 că a fost retras în custodie de către evaluator. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea nu constată apariția unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau a protocolelor sale care rezultă din aceste plângeri, ca urmare a faptului că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia atenție în unanimitate asupra termenilor declarațiilor guvernului contestat; să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în măsura în care acestea se referă la plângeri privind lipsa de independență a evaluatorilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenție; declară restul cererilor inadmisibile în măsura în care acestea ridică alte plângeri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă