CtEDO 04.01.2012 Auto

PKS TYCHY SP. Z O.O. v. POLAND AND OTHER APPLICATIONS

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
04.01.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PKS TYCHY SP. Z O.O. v. POLAND AND OTHER APPLICATIONS (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 18342/08, de către Przedsiębiorstwo Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. z o.o. împotriva Poloniei și a altor cereri Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care așezează la ianuarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: David Thór Björgvinsson, președinte, Lech Garlicki, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători, și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 17 octombrie 2011 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt: Cererea nr. 18342/08 (înregistrată la 28 mai 2008) Przedsiębiorsdue Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. z o.o. , o societate de răspundere limitată înregistrată în Polonia. A fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Chrzanowski, un avocat care practică în Tychy. Cerere nr. 44291/08 (înlocat la 5 septembrie 2008) Dl Radosław Gliwiński, un național polonez născut în 1983 și locuiește în Dābrowa Górnicza. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Urawski, un avocat practicant în Dābrowa Górnicza. Cerere nr. 50845/08 (înlocuită la 20 octombrie 2008) Dl Bogdan Banaś, un național polonez născut în 1965 și locuiește în Nowa Sól. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Sienkiewicz, un avocat care practică în Nowa Sól. Depunerea nr. 10005/09 (înlocat la 16 ianuarie 2008) Prizedsiębiorstwo Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. z o.o., astfel cum este mai sus. Depunerea nr. 17036/09 (înlocat la 18 martie 2009) Dl Jerzy Popławski, un național polonez născut în 1954 și locuiește în Stanisławów. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Kulig, un avocat care practică în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele de antecedente 18342/08 Prazedsiębiorsdue Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. z o.o. La 26 septembrie 2006, societatea reclamantă a depus în judecată societatea Global Logistics Projects Polska în Curtea de District Tychy, cerând plata pentru serviciile sale de transport maritim. La 12 noiembrie 2007, Curtea de District Tychy, compusă dintr-un evaluator, a dat hotărâre. Acesta a permis doar o parte minoră a cererii societății solicitantă. Societatea reclamantă a apelat. , faptul că cauza sa a fost hotărâtă de un evaluator și se referă în acest sens la hotărârea Curții Constituționale din 24 octombrie 2007. La 6 mai 2008, Curtea regională Katowice a susținut în esență primul Hotărârea de pronunțare a hotărârii în legătură cu compoziția instanței de primă instanță nefondată, deoarece Curtea Constituțională a permis judecată de către evaluatori în cursul celor opt luni de la promulgarea hotărârii sale. Nu există niciun recurs împotriva hotărârii. 44291/08 Gliwiński La 12 decembrie 2002, reclamantul a fost arestat și acuzat de incitare la jaf. La 4 august 2004, Curtea Regională Katowice l-a condamnat pentru incitare la furt și l-a condamnat la șaisprezece luni de închisoare. Reclamantul a interzis. La 3 martie 2005, Curtea de Apel Katowice a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 16 mai 2005, Curtea Regională Katowice a transmis cazul Curții de District Dābrowa Górnicza, care avea competența de a-l auzi. La 6 august 2007, Curtea de District Dābrowa Górnicza, compusă dintr-un evaluator și doi judecători laici, a condamnat reclamantul de incitare la jaf și a condamnat-o la doi ani de închisoare suspendată în timpul condamnării. La 7 martie 2008, Curtea regională Katowice a susținut hotărârea Curții de District. 50845/08 Banaś Societatea Solbud a depus în judecată în Curtea de District Nowa Sól, cerând plata pentru utilizarea frauduloasă a materialului său de construcție. Cererea a fost examinată într-o procedură de rezumat. La 8 iunie 2006, Curtea de District Nowa Sól a permis acțiunea și a emis un ordin de plată împotriva reclamantului. Reclamantul a contestat hotărârea. La 21 noiembrie 2007, Curtea de District Nowa Sól, compusă dintr-un evaluator, a acordat parțial cererii societății reclamante. Ambele părți au apelat. La 25 aprilie 2008, Curtea Regională Zielona Góra, compusă din doi judecători regionali și un judecător al instanței de district, a respins apelurile. Nici un recurs suplimentar nu impune hotărârea. 10005/09 Przedsiębiorstwo Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. z o.o. La 13 octombrie 2006, societatea reclamantă a depus în judecată D.J. în Curtea de District Tychy, cerând o compensare pentru daune legate de plata tardivă a serviciilor sale de transport maritim. La 24 iulie 2007, Curtea de District Tychy, compusă dintr-un evaluator, a respins cererea societății solicitantă. Societatea reclamantă a apelat. La 25 octombrie 2007, a completat apelul său, susținând că primul Hotărârea în instanță nu a fost pronunțată de un judecător, care se referă la hotărârea Curții Constituționale din 24 octombrie 2007. La 27 noiembrie 2007, Curtea Regională Katowice a respins recursul și a considerat obiecția cu privire la compunerea instanței de primă instanță nefondată, deoarece Curtea Constituțională amânată cu opt luni de abrogare a dispozițiilor relevante privind împuternicirea de către evaluatori a competențelor judiciare. Reclamantul a fost primar al comunei Poświętne din 1990 până în 2001. Într-o dată neespecificată, acuzarea a depus un proiect de inculpare împotriva reclamantului la Curtea de district Wołomin. A fost acuzat de patru abuzuri de autoritate oficială și de creditare. La 13 august 2007, Curtea de District Wołomin, compusă dintr-un evaluator și doi judecători laici, a pronunțat hotărârea. A condamnat reclamantul pentru un singur număr de abuzuri de autoritate oficială și a condamnat-o la 10 luni de închisoare suspendată la probă și la o amendă. În ceea ce privește încălcarea acuzațiilor, instanța de judecată a achitat reclamantul sau a întrerupt procedura. La 19 septembrie 2008, Curtea Regională Varșovia-Praga a susținut hotărârea de primă instanță. Legea internă și practicile relevante Assessors (judecători judecători judecători) Legea și practicile interne relevante referitoare la statutul de evaluatori, inclusiv hotărârea istorică a Curții Constituționale Polone din octombrie 2007 (cazul nr. SK 7/06), sunt stabilite în hotărârea Curții în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban v. Polonia , nr. 23614/08 , §§ 16-25, 30 noiembrie 2010. Legea privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul de Procuror La 23 ianuarie 2009 Parlamentul a adoptat Legea privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Procuror ( Ustawa o Krajowej Szkole Sādownictwa i Prokuratury ), care a intrat în vigoare la 4 martie 2009. Legea instituie o instituție cuprinzătoare și centralizată responsabilă pentru formarea judecătorilor și procurorilor. Ca răspuns la hotărârea Curții Constituționale din 24 octombrie 2007 Legea privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Procuror a abolit instituția de evaluatori, astfel cum prevede Legea de 27 iulie 2001 privind Organizarea Curților (secțiunea 60 (12)). În plus, aceasta prevede în mod specific că, începând cu 5 mai 2009, evaluatorii au încetat să fie autorizați să exercite competențe judiciare (secțiunea 68 alineatul (1)). Asocierea dreptului din cauze Având în vedere situația juridică similară, Curtea decide că cinci cereri ar trebui să fie aderate în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. Lipsa de independență a evaluatorilor Reclamanților s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pentru lipsa de independență a evaluatorilor care și-au examinat cazurile la nivelul primei instanții. Toate acestea se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toți au dreptul la o audiere corectă ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Prin scrisorile din 12 și 17 octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor formulate de cereri. Au solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Termenii declarațiilor, care au fost exprimate în mod identic în toate cazurile, cu condiția următoare: „Guvernul dorește, prin urmare, să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că instanța de primă instanță care a tratat cazul reclamantului, ședința în calitate de evaluator, nu a fost un tribunal independent, conform articolului 6 § 1 din Convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere hotărârea Curții din 30 noiembrie 2010 în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia în care a declarat că faptul de a recunoaște încălcarea dreptului reclamanților de a-și auzi cazul de către un tribunal independent, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție, constituie în sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale și că acțiunile juridice ale statului (de exemplu. adoptarea Legii privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Fiscal (Ustawa o Krajowej Szkole Sādownictwa i Prokuratury ) la 23 ianuarie 2009) pentru a remedia deficiențele bazate pe instituția de evaluatorii prin eliminarea acesteia și prin introducerea unui nou sistem cuprinzător și centralizat pentru formarea judecătorilor au remediat în mod eficient lipsa de independență a evaluatorilor în cadrul sistemului judiciar polonez, Guvernul susține că recunoașterea lor necondiționată a faptului că dreptul reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție a fost restricționat de Curtea Europeană ar trebui să constate o soluție suficientă pentru orice daune suferite de reclamant ca urmare a deciziei sale de către Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice socavarea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Prazidsiębiorstwo Komunikacyjno-Spedycyjne TYCHY sp. o.o. nu a prezentat nicio observație cu privire la Declarația unilaterală a guvernului depusă în ceea ce privește cererea sa nr. 18342/08. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 2011 dl Gliwiński a solicitat Curții să respingă declarația unilaterală a guvernului și a susținut că numai o hotărâre privind meritul i-ar oferi soluții adecvate. El a remarcat că, în etapele anterioare ale procedurii, Guvernul nu a exprimat niciun interes pentru o soluționare prietenoasă a cazului și a prezentat ulterior o declarație unilaterală în vederea evitării examinării cazului de către Curte. Reclamantul a calificat comportamentul guvernului ca fiind un abuz de poziția lor, care vroia să evite consecințele negative ale unei hotărâri care constată o încălcare. El a susținut, de asemenea, că acceptarea declarației unilaterale a guvernului ar priva de posibilitatea de a recupera costurile juridice legate de reprezentarea sa în fața Curții. În scrisoarea din 8 noiembrie 2011, dl Banaś s-a opunet că s-a încheiat o soluție prietenoasă între părțile care ar include rambursarea costurilor juridice ale reclamantului. În scrisoarea din 8 noiembrie 2011, dl Banaś s-a opunet că s-a înlăturat din cazul său pe baza declarației unilaterale ale Guvernului. El solicită Curtea să-i acorde satisfacție echitabilă și să-și ramburseze costurile. Într-o scrisoare din 9 noiembrie 2011 Prizedsiębiorstwo Komunikacyjno Spedycyjne TYCHY sp. z o.o. a solicitat Curtea să respingă declarația unilaterală a Guvernului și să adopte o hotărâre în ceea ce privește cererea sa nr. 10005/09. Societatea reclamantă a contestat faptul că nu a existat posibilitatea de a redeschide procedura în cazul său, în urma hotărârii Curții Constituționale din 24 octombrie 2007. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 2011 dl Popławski solicită Curtea să continue examinarea cazului său. El a recunoscut că instituția de evaluatori a fost abolită, dar nu există posibilitatea de a obține o reparație în cazurile sale, cum ar fi cele ale sale, în care evaluatorii au hotărât. Reclamantul a susținut că statul a avut obligația de a corecta încălcarea și efectele sale; cu toate acestea, legislația poloneză nu prevede posibilitatea de a solicita nicio compensație în cazul său. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza declarației unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Martyna c. Polonia (dec.), nr. 72040/01, 15 ianuarie 2008; Gołubowski și alte 6 cereri v. Polonia) (dec.), nr. 21506/08, 22650/08, 34732/08, 41594/08, 55405/08, 38781/09 și 49198/09, 5 iulie 2011). În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75-77, CEDO 2003 VI). Curtea reamintește că s-a ocupat deja de instituția de evaluatori polonezi din punctul de vedere al articolului 6 din Convenție. În Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia (n. 23614/08, 30 noiembrie 2010), hotărârea sa principală privind această chestiune, Curtea a examinat în detaliu problema independenței unui „tribunal” compus dintr-un evaluator în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de la art. 6 § 1 și constatată, printre altele , după cum urmează: „48. Curtea Constituțională a luat în considerare statutul de evaluatori în hotărârea sa de conducere din 24 octombrie 2007. Ministrul. Curtea constată că, în analiza problemei de independență a evaluatorilor, Curtea Constituțională a făcut trimitere la jurisprudența de la Strasbourg și a observat că art. 45 din Constituție a fost modelat pe art. 6 § 1 din Convenție (...). 51. (...) Curtea constată că concluziile Curții Constituționale au fost făcute în contextul unei revizuiri abstracte a constituționalității dispozițiilor legale, dar, având în vedere principiul subsidiarității, consideră că acestea pot fi aplicate faptelor prezentului caz, având în vedere asemănarea dintre cerințele constituționale și obligațiile Convenției în ceea ce privește independența judiciară și bazarea Curții Constituționale pe jurisprudența relevantă a Curții. (...) Considerarea importantă pentru această Curte este faptul că Curtea Constituțională a constatat că modul în care Polonia a legiferat statutul de evaluatori era deficient, deoarece nu avea garanțiile de independență prevăzute la art. 45 § 1 din Constituție, garanțiile care sunt substanțial identice cu cele prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. 52. Curtea subliniază că Curtea Constituțională a îndepărtat cadrul de reglementare care reglementează instituția de evaluatori, astfel cum este prevăzut în Legea din 2001. Subliniază, de asemenea, faptul că Curtea Constituțională nu a exclus posibilitatea ca evaluatorii sau ofițerii similari să exercite competențe judiciare cu condiția ca aceștia să aibă garanțiile necesare de independență (...). Curtea Constituțională, referindu-se la standardele internaționale, subliniate varietatea posibilelor soluții pentru a permite alegerea de persoane în afară de judecători. În acest sens, Curtea constată că sarcina sa în acest caz nu este de a decide abstracto în ceea ce privește compatibilitatea cu Convenția instituției de evaluatori sau a altor ofițeri similari care există în anumite state membre ale Consiliului Europei, dar să examineze modul în care Polonia a reglementat statutul de evaluatori. 53. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că evaluatorul B.R.-G. lipsa independenței impuse de art. 6 § 1 din Convenție, motivul pentru care ea ar fi putut fi eliminată de Ministrul Justiției în orice moment în timpul mandatului său și că nu există garanții adecvate care să o protejeze împotriva exercitării arbitrare a acestui poder de către ministru (...). Nu este necesar să se ia în considerare alte aspecte ale statutului de evaluatori, deoarece removabilitatea lor de către executiv este suficientă pentru a vicia independența Curții de District Lesko care a fost compusă de evaluatorul B.R.-G.” Primul element al testului Curții în hotărârea Henryk Urban și Ryszard Urban se concentrează pe deficitul instituțional în ceea ce privește poziția de evaluatori Cu toate acestea, în analiza sa, Curtea a avut în vedere, de asemenea, al doilea element al testului, și anume dacă circumstanțele unui anumit caz ar putea da naștere unor motive legitime pentru a crede că ministrul justiției – Procurorul general a avut un interes în cadrul procedurii (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citat mai sus § 56). În ceea ce privește problema justului de satisfacție, Curtea a susținut că constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție pentru orice prejudicii morale care ar fi putut fi susținute de solicitanți (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citate mai sus § 62). În plus, având în vedere motivele pe care le-a susținut constatarea unei încălcări și principiul certitudinii juridice, Curtea nu a constatat niciun motiv care să o ceară să îndrepte deschiderea cauzei (a se vedea Henryk Urban și Ryszard Urban , citat mai sus §) 56, 63-66). Aceasta este abordarea generală a Curții în cazul evaluatorilor în privința problemei de satisfacție, cu excepția cazului în care existența unor circumstanțe specifice este demonstrată într-un caz specific. În plus, în aceeași hotărâre, Curtea a constatat că: „67. (...) Este remarcabil faptul că deficitul constituțional și al Convenției privind statutul de evaluatori a fost remediat de către autoritățile interne – care au hotărât să elimine total biroul de evaluator – în termenul atribuit de Curtea Constituțională (...). Având în vedere cele de mai sus, se poate remarca faptul că autoritățile statului contestat au luat măsurile corective necesare pentru a aborda și remedia deficitul care substă în acest caz.” În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea a constatat că nu există justificare pentru atribuirea costurilor juridice în temeiul articolului 41 (Henrik Urban și Ryszard Urban) , citat mai sus, § 70. În prezent, Curtea nu poate discerna nici o circumstanță care ar putea da naștere la o presupunere că ministrul Justiției – Procurorul General ar putea fi interesat de procedurile împotriva reclamanților sau de implicarea acestora și, prin urmare, problema în aceste cazuri se limitează la deficitul instituțional în ceea ce privește statutul de evaluatori. circumstanțele prezentelor cauze, Curtea acceptă faptul că guvernul nu este obligat să ofere nicio compensație reclamanților, având în vedere hotărârea Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia. Curtea a examinat cu atenție termenii declarațiilor guvernamentale, observând că declarațiile lor conțin o recunoaștere clară a încălcării articolului 6 § 1 din Convenție și se referă la adoptarea Legii privind școala Națională pentru Judiciare și Serviciul Procuror care a abolit instituția de evaluatori (a se vedea legislația internă relevantă de mai sus). având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și absența unor factori care ar putea distinge situațiile actuale de abordarea Curții în cazul Henryk Urban și Ryszard Urban c. Polonia Tribunalul consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor în măsura în care se referă la plângeri legate de lipsa de independență a evaluatorilor (art. 37 § 1 litera (c); a se vedea, pentru principiile relevante Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], citată mai sus). Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea plângerilor în cauză (art. 37 § 1 în amendă În consecință, este necesar să scoată cererile din listă în măsura în care se referă la plângeri legate de lipsa de independență a În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, încălcarea plângerilor dlui Gliwiński în temeiul articolului 6 § 1 a Convenției cu privire la evaluarea probelor și, de asemenea, a plâns în temeiul articolului 13 că nu a existat posibilitatea de a redeschide procedura în cazul său, în urma hotărârii Curții Constituționale din 24 octombrie 2007. Dl Banaś s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 că procedurile în fața Curții de District au fost nedreptate și au susținut o încălcare a articolului 6 § 2. El s-a plâns în continuare că evaluatorul nu a fost imparțial deoarece șeful secțiunii civile a Curții de District Nowa Sól a fost căsătorit cu un avocat care reprezenta societatea reclamantelor. El s-a opus prezenței unui judecător în judecător de district în judecată în judecata Curții Regionale, susținând în cele din urmă o încălcare a articolului 8 din cauza hotărârii judecătorilor care îi ordonă să-și ofere experții în instanță accesul la domiciliu. Popławski s-a plâns că acuzațiile împotriva lui au fost nefondate și că procedurile au fost deliberate pentru a-l împiedica să se ocupe de alegerile locale, susținând că nu a avut un proces echitabil. De asemenea, el a susținut că o mătușă a procurorului auxiliar, care deținea un post de conducere în cadrul Curții de district Wolomin, ar putea exercita influență asupra rezultatului cazului. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile plângute sunt în competența sa, Curtea nu constată aspectul unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în protocolurile sale care rezultă din aceste plângeri, care rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de faptul că este necesar să fie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § și 4 din Convenție. în ceea ce privește plângerile referitoare la lipsa de independență a evaluatorilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenție; David Thór Björgvinsson Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă